post Cum poți face ca FIECARE VOT să conteze pe 11 decembrie 2016, INCLUSIV AL TĂU

September 1st, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:35 am

Pe 11 decembrie 2016 avem în România alegeri parlamentare care vor determina configurația principalului for legislativ al țării pentru următorii patru ani.

Și dincolo de opțiunea politică a fiecăruia, pentru a avea un punct de plecare sănătos, democratic, avem nevoie de două lucruri: participare masivă (oricare ar fi rezultatul, el trebuie să fie reprezentativ, nu trebuie să aleagă doar o parte a populației pentru toată lumea) și alegeri corecte.

Pentru ambele  fiecare din noi putem face câte ceva.

Pentru participarea masivă trebuie să ne găsim sau să ne creăm opțiuni politice și să ne convingem să mergem la vot, apoi să-i convingem și pe cât mai mulți din cei din jurul nostru să voteze în loc să crească absenteismul cu fiecare vot neexprimat. Practic, orice rezultat prost al unei runde de alegeri nu se datorează doar celor care au votat opțiunea proastă, ci și celor care nu au votat deloc pentru că aveau posibilitatea să schimbe acel rezultat și i-au dat cu piciorul (“s-au pișat pe ea de ocazie de a schimba rezultatul”, ca să parafrazez dintr-o expresie devenită celebră – “mă piș pe el de vot”).

O primă inițiativă în direcția asta este www.letsvote.ro, unde câțiva onlineri au strâns păreri despre motivele pentru a merge la vot pentru a-i convinge și pe alții.

O alta a fost creată de guvernul Cioloș pentru facilitarea votului din diaspora - https://www.mae.ro/parlamentare-2016

Pentru corectitudinea alegerilor, există și aici o opțiune pe care nu ne-am exercitat-o suficient, la fel ca și votul insuficient exprimat. Observarea alegerilor. Aici câțiva voluntari din grupul Geeks for Democracy a creat fiecarevot.ro, o inițiativă care își propune să strângă suficienți observatori pentru a asigura alegeri corecte în toate secțiile de votare din România. E nevoie ca 18.000 dintre noi să-și aloce o zi întreagă pentru asta. Alege să fii observator sau implică-te să sprijini campania!

Avem 3 luni și zece zile pentru a ne asigura că am făcut tot posibilul pentru a avea 4 ani mai buni. Orice ai mai avea de făcut până atunci, că avem cu toții serviciu și familie, fă ceva și într-una din cele două direcții sau în ambele.

 

 

 

 



post Tot despre Brâncuși și Cumințenia Pământului: varianta (ideală) la care (cred că) nu s-au gândit nici susținătorii campaniei

August 28th, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 1:34 pm

Detractorii au partea lor de dreptate. Într-adevăr, nu merită investite nici, 20, nici 11 și nici 6 milioane de euro într-o piatră. O piatră nu valorează nimic, nici un leu. Însă…

(Restul…)

post O teorie personală privind Cumințenia Pământului și șansa noastră de schimbare

August 24th, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 10:00 am

Mie nu mi-au fost dintotdeauna clare lucrurile pe care mi le notez acum, s-au cristalizat în timp pe măsură ce am vrut să înțeleg mai mult și le pun aici în ideea că poate le pot fi de ajutor și altora pentru a înțelege mai mult, mai bine, mai repede. Nici acum nu le iau ca adevăr absolut, sunt suficienți propovăduitori ai adevărului absolut, oriunde te uiți, ci ca un set de idei curente, care pot evolua în orice direcție.

1. Dincolo de exprimarea pesimistă “avem [insert problem here] pe care îl/o merităm”, realitatea este că majoritatea grupurilor și segmentelor extrase din populația țării noastre nu pot fi radical diferite ca structură de cea din care au fost extrase. Locuim într-o țară cu peste 50% populație rurală, în care x% au studii și y% au acces la canalizare (nici nu contează procentele exacte, știm cu toții că-s mai mici decât ne-am dori). Nu avem “conducătorii pe care îi merităm” și nu e vina celor cu mai puține șanse decât noi că votează așa cum cred, nici ei nu “îi merită”. Avem un parlament reprezentativ, ales de și din acest popor, și care îi preia și amplifică problemele. Trebuie să ne bazăm (și) pe această realitate dacă vrem să facem ceva care să conteze la nivel național. Nu îi putem lăsa baltă pe cei cu mai puține șanse ca noi, pentru că la fel cum viitorul lor poate fi în legătură cu ce facem noi pentru țara asta, și viitorul nostru poate depinde periodic de votul lor. Dar am ajuns brusc prea departe și în spațiu și în timp.

2. Nici dincoace nu stăm, din păcate, prea bine. Noi, cei educați și cu puterea de a mișca lucruri, hotărăți să rămânem aici în țară (mai mult sau mai puțin hotărâți, mai mult sau mai puțin conștienți de decizia asta și implicațiile ei) avem și noi problemele noastre, principala fiind că ne irosim energia pe tot felul de prostii în loc să ne gândim constructiv ce putem face pentru a face lumea din jurul nostru un loc puțin mai bun. Nu vă dați seama ce rapid am avansa dacă am gândi măcar jumătate din noi așa…

3. Am încercat să-mi explic de ce. N-am un răspuns, am doar câteva observații, sunt departe de un diagnostic real. Din păcate, ambele segmente, ambele jumătăți, ambele Românii împărtășesc , în proporții variate, dar cu un miez comun, o paradigmă periculoasă, paternalistă, în care statul e un tată vitreg, un terț care “cere” și “dă” (și, evident, “mai mult cere decât dă, mama lui de bandit”) și nu un instrument conceptual creat și validat de mâna fiecăruia și asupra căruia fiecare din noi nu doar că poate, dar trebuie să își exercite controlul. Mai mult, atât statul cât și propriile pârghii asupra destinului fiecăruia din noi devin invizibile, prin boala reflexivului iresponsabil în care nu mai există “eu fac/tu faci/el face, respectiv eu cer/tu ceri/el cere” ci doar “se cere” și “se face”.

4. Deși impozitele în țara asta sunt, culmea, în povara angajatorului, fiecare din noi care e sau a fost angajat, care are sau a avut vreo proprietate sau orice alt element taxabil are pretenția că asta îl absolvă de orice altă nevoie de implicare în problemele societății, în combinație explozivă cu ideea anterioară (“să se facă, frate, că eu [pentru asta] plătesc taxe”). (Pun pariu că dacă ar fi invers, colectarea ar fi aproape imposibilă, pentru că deși mulți cetățenise bat în piept că “plătim taxe, vrem chestii” dacă ar fi alegerea lor și ar trebui să primească brutul și să dea din buzunar impozitele să vadă cum pleacă, lună de lună, primul pas nu ar fi, din păcate să își ceară mai intens drepturile în schimbul lor ci să nu le mai plătească…) Nu. Plătești taxe pentru dreptul de a participa și de a te lupta pentru o lume mai bună. Taxele nu-ți asigură implicit lumea mai bună, ci doar șansa de a participa la crearea ei.

5. Și ajungem la Cumințenie. Eu am văzut în inițiativa guvernului (și) o primă încercare de a resuscita implicarea în țara noastră, un experiment, un studiu de a vedea care e punctul de plecare, pe ce ne putem baza. Și da, am contribuit și știu și alți oameni care au făcut-o, chiar dacă au pus în același timp în discuție idei interesante precum că statul în momentul ăsta nu pare a fi un grozav gestionar al operei de artă și că ar trebui făcute mai multe pentru a o pune în valoare. Este un început. Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că noi ca țară ar trebui să fi ajuns departe în 26 de ani de la revoluție, simplul fapt că a trecut timpul nu ne-a făcut mai buni gestionari ai țării pe care o locuim. Suntem tot la început, iar piesa nu începe fără noi. Noi trebuie să punem la punct și începutul și continuare. Suntem pe un teren al începuturilor și trebuie să le exploatăm la maximum.

6. Pentru că nu, nu e suficient să plătești taxe pentru a trăi într-o lume mai bună, trebuie să te implici, să cauți soluții, să lucrezi împreună cu alții, să participi în comunitățile pe care le creează sau să pui mâna să creezi altele. Și una din cele mai importante lecții pe care trebuie să le învățăm ca națiune este să ne implicăm. Alta e că principiul de funcționare, scânteia primordială și combustibilul unei comunități sunt toate unul și același lucru: acordarea de sprijin necondiționat, renunțarea la egoism, oferirea propriilor resurse.

7. În plin sezon de discuții pe tema Cumințeniei Pământului, am salutat și spotul creat de Papaya Advertising. Deși lucrez de un majorat întreg în media și în comunicare, spoturile și creația video nu sunt specialitatea mea așa aleg să nu fac judecăți de valoare, sunt oricum suficienți cei care o fac. Însă ceea ce apreciez este că, spre deosebire de toată lumea care s-a limitat la a comenta despre campania oficială(și aceea făcută fără plată), ei au ales varianta mai grea și anume crearea unei alternative. E simplu să comentezi, e mult mai greu să creezi la rândul tău, apropo de risipa de energie de la punctul 2. Ăsta e un gest pe care mi-ar plăcea să-l văd cât mai des. Poate chiar în actuala campanie pentru Cumințenia Pământului. Mi-ar plăcea dacă ar deranja atât de mult clipul asta încât sa apară și altele, de la cei care cred la rândul lor că l-ar fi făcut mai bine. Să fie alea mai bune ca asta și scopul tuturor eforturilor va fi atins. Cine se bagă?

Așadar, să fim mai buni. Acasă, la serviciu, pe Facebook, în oraș, la munte, la mare, pe-afară. Expresia “schimbarea începe cu noi/cu tine” nu e vorbă goală, capătă sens dacă ai suficient sens cât să-i împrumuți. Ceea ce vă doresc și vouă.

post Cea mai mare problemă a României, poate chiar a lumii…

July 11th, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:58 am

…nu e corupția. Nu e nici incompentența și impostura celor care s-au înfipt la conducerea țării. La o analiză din exterior, ai putea spune că da, momentan astea sunt cele mai mari probleme, astea sunt cele care nasc tot răul și nimicesc tot binele între granițele astea. Sau, mai rău, cei care votează candidații acestor ‘platforme’ ar fi de vină. Greșit.

Dinăuntru privind, problema nu e una exterioară, ci una interioară. Noi, fiecare, ne raportăm mereu la stat ca la un terț cu care trebuie să ne luptăm, când nu avem de luptat decât cu noi înșine. Statul suntem noi. Corupții care-l conduc acum vor fi mereu corupți, incompetenții și impostorii mereu incompetenți și impostori. Nu avem ce le face lor ca persoane ca să-i facem mai buni. Sigur, putem încerca să îi schimbăm, să îi inlocuim cu alții însă ca schimbarea asta să funcționeze, trebuie să muncim pentru ea. Schimbarea asta nu se întâmplă singură, oricât de mult ne-am dori-o. Dacă o lăsăm de capul ei, nu va avea un rezultat mai bun decât cel pe care îl are de 26 de ani încoace, adică se vor schimba tot între ei, unii cu alții, apoi se vor permuta între partide pentru a completa perdeaua de fum. Dacă le lăsăm de capul lor, nici schimbarea și nici țara nu vor avea rezultate mai bune.

Pentru asta însă trebuie să luptăm cu noi înșine. Eu unul mă lupt cu mine permanent. Pentru că adevărata problemă este egoismul. Egoismul nostru, al tuturor celor care putem face ceva. Egoismul care ne mână să ne vedem de ale noastre în loc să punem umărul la (re)construcție. Și mă lupt cu mine permanent să încerc mereu să fac nu doar ce e mai bun pentru mine, ci, la fel ca în teoria lui Nash, să încerc să mă concentrez pe ce e mai bine și pentru mine și pentru grup. Cu cât suntem mai mulți care facem asta, cu atât rzultatul va fi mai răsunător.

Avem nevoie de comunități. Locale, de industrie, etc. Locuri unde oameni care vor să-și învingă egoismul să se apuce de ce e mai bine și pentru ei dar și pentru comunitatea sau comunitățile din care fac parte. Esența unei comunități nu sunt limitele de spațiu ci ajutorul reciproc, necondiționat.

E imposibil să nu fii măcar din când în când egoist. Însă e esențial să te lupți permanent cu propriul tău egoism. Asta e singura luptă pe care o are de câștigat generația noastră, în rest avem de toate, și oameni inteligenți, și resurse, și oportunități.

Cel mai bun lucru pe care-l poți face după ce ai citit rândurile astea este să-ți propui să fii mai puțin egoist de-acum înainte. Caută proiecte prin care poți ajuta comunitățile din care faci parte sau la care aspiri, întreabă-i pe toți cei din jur cum îi poți ajuta, gândește-te mereu la binele comun, nu doar al tău ci și al celor din jur, pe o rază cât mai mare.

Așa, doar așa, poți rezolva cea mai mare problemă a României, poate chiar a lumii…

post Urări sincere pentru toți cei care muncim și susținem țara asta #in2016

December 22nd, 2015

Insemnare despre: internet — clickio @ 9:52 am

Deși poate părea că mă adresez, în rândurile de mai jos, doar managerilor și antreprenorilor, nu e așa. Toți cei care muncim în țara asta putem contribui la a face lucrurile mai bine. Cu toții putem lua și influența decizii, cu toții putem crea mai multă valoare, cu toții putem contribui la schimbările pe care ni le dorim, nu doar în societate ci chiar și la locul de muncă, trebuie doar să ne dorim asta. Așadar, luați aminte cu toții de la ce mi-aș dori eu în 2016 de la NOI.

Să gândim la scară mai mare în business. Să ne gândim la modele sustenabile, care să ne permită să construim pe termen lung, și să facem un efort comun de a marginaliza “micile ciupeli” și “marile tunuri”. Poti lupta de la egal cu Goliații incompetenței și corupției unind mai mulți Davizi laolaltă și mă bucur că au început să apară și la noi clustere, hub-uri și asociații de firme care încearcă să facă asta.

Să ne facem cu toții treaba mai bine. Să ne întrebăm mai des, proactiv, oare ce aș putea face mai bine în ceea ce fac acum? O să vedeți că astfel de lucruri or să înceapă să fie din ce în ce mai apreciate. Iar dacă nu sunt apreciate, poate nu le-ați arătat suficient de mult, mai încercați. Dacă nici în 2016 nu reușiți să le arătați, poate nu sunteți în locul cel mai potrivit.

Dacă fac cât mai mulți din noi lucrul ăsta, cât mai des, va fi foarte ușor, natural chiar, să asamblăm și să perfecționăm bunele practici în afaceri, să arătăm mai des modul în care lucrăm la ele și în care le-am implementat, poate se prind și alții, din ce în ce mai mulți, de importanța lor și le adoptă și ei la rândul lor.

Cu cât vom genera o adopție mai mare pentru bunele practici de tot felul, cu atât vor merge mai bine lucrurile în țara asta.

Însă pentru asta e nevoie și de eforturi comune, e nevoie și de asociații de industrie, nu doar de inițiative personale. Suma unui efort de industrie poate fi mult mai mare decât suma inițiativelor individuale pe aceeași temă, însă e nevoie să gândim în direcția asta, a unor eforturi comune, iar una din responsabilitățile asociațiilor de industrie este să învețe oamenii din industria pe care o reprezintă să gândească în felul ăsta.

Avem nevoie și de un marketing (mai) responsabil – Vremea păcălelilor a trecut demult, mi-aș dori ca în 2016 un număr cât mai mare de marketeri să se gândească și ei la scară mai mare, la promoții corecte, fără asteriscuri, la campanii care să comunice mesajele potrivite în modurile cele mai potrivite, fără să se contrazică forma cu mesajul sau mesajele între ele.

Și nu trebuie să facă asta pentru că le zic eu, ci pentru că oamenii cărora ei li se adresează au devenit mai deștepți și devin din ce în ce mai. Sau, fie, măcar o parte din ei, însă din ce în ce mai mulți. Și măcar oamenii ăștia care s-au deșteptat cei mai mult dintre toți nu mai acceptă să fie tratați oricum. Dacă se simt jigniți, au puterea și mijloacele să semnaleze lucrul ăsta, să-l reclame și chiar să se lupte pentru a-l schimba. Nimeni nu va dori să se nimerească la cârma unui brand răstignit în social media de cei pe care i-a numit până atunci “consumatori”.

Avem nevoie de un marketing mai responsabil pe internet – ca aplicație concretă a regulii de mai sus. Avem nevoie de respectarea strictă a standardelor de industrie privind publicitatea online, pe care prin și cu reprezentanții industriei le-am definit și adoptat, iar toți cei care vor să fie în industrie pe termen lung trebuie să ia aminte și la recomandările actuale, din care pe viitor vor decurge unele din următoarele standarde.

Și aici, utilizatorii au acum o armă îndreptată împotriva practicilor marginale: blocarea ad-urilor. Nu zic mai multe, vom reveni la începutului anului pe subiect, IAB România, asociația industriei de publicitate interactivă, pentru cei care nu știu încă de ea, are două studii în lucru pe tema asta și rezultatele se anunță foarte interesante și utile pentru toate părțile implicate.

Închei prin a vă reaminti că responsabilitatea pentru a face lucrurile mai bine începe și se termină cu fiecare din noi. Hai să facem totul cât mai bine în 2016!

post Viitorul este al binelui colectiv (și al răului individual)

December 4th, 2015

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 9:28 am

De o lună și câteva zile au luat avânt două curente: unul pozitiv, al energiilor pozitive și constructive care s-au (re)activat în urma tragediei din Colectiv, și care luptă încă de atunci la damage control, atât în cazul concret Colectiv cât și la alte moduri în care ne putem repara țara și unul negativ, al celor care încearcă să profite în vreun fel de pe urma ei.

Nu are rost să ne amăgim cu iluzii absolute, că deși ne-am dori ca toate cele bune să se adune și toate cele rele să se spele, nu va fi niciodată chiar așa. Însă fiecare in noi putem ajuta la maximizarea binelui și la minimizarea răului. Viitorul nostru al tuturor ar putea fi mai bun dacă ne gândim permanent și la binele comun, nu doar la cel propriu și personal.

Hai să facem împreună o listă de lucruri bune și una de lucruri rele care s-au întâmplat în ultima vreme și pe baza cărora putem să ne planificăm ce facem mai departe. Încep eu cu cele care-mi stau pe buricele degetelor de câteva zile și vă aștept ideile în comentarii.

Lucruri bune

1. Voluntariat pentru #Colectiv Foarte puțini dintre voi știți câte  zeci sute de oameni au făcut voluntariat, individual sau organizați în grupuri mici și mari, în ultima lună, și câte ore adunate de lucru în sprijinul comunității au acumulat. Unii și-au luat zile libere de la serviciu, și unii și alții și-au sacrificat timpul liber, banii, benzina etc. Zeci de companii, cred că peste o sută, au făcut donații importante în bani și în produse. Nimeni nu a făcut-o pentru a avea vreun beneficiu personal. Nicio companie nu a vrut publicitate la schimb. Nimeni din cei care s-au implicat cel mai mult n-a vrut medalie pentru ce-a făcut. De aceea, dacă vedeți pe cineva că își dorește vreo astfel de medalie, să vă întrebați de două ori dacă a făcut într-adevăr voluntariat sau a vrut doar medalie de la început.

2. Au reînviat în conştiinţa multora dintre noi interesul comun și participarea la repararea și construcția societății. A reînviat conștiința în sine. S-a infiripat ideea că o viață de om are nu doar două planuri, cel profesional și cel personal, ci chiar trei, al treilea fiind planul implicării în comunitate. Au început să apară discuții primordiale pe tema reparării țării, comunității, atât la nivel de organizare (marea / macroschimbarea) cât și la nivel individual (microschimbarea sau mica schimbare cum i-a zis cineva) Oamenii se adună în grupuri și discută probleme, nu doar pentru a face conversație, ci pentru a-și pune mintea la contribuție, la comun, pentru a repara sau pentru a construi ceva.

3. Din discuțiile astea sunt sigur că vor apărea atât idei bune cât și energii creatoare care să le pună în practică. De aici cred că vor apărea și viitorii lideri, precum și mecanismele care îii vor ajuta să ajungă acolo unde trebuie pentru a putea continua pe direcția care trebuie reparațiile pe care și le-a asumat fiecare.

4. Oamenii din jur par să se implice din ce în ce mai mult. Trebuie să-i ajutăm pe cât mai mulți dintre ei să înțeleagă care sunt direcțiile bune și care sunt cele mai puțin bune, și să-i ajutăm să se implice în continuare cât mai mult. Participarea accelerează schimbarea, atât cea mare, cât și cea mică.

5. Începem să ne reamintim de principii și să ne gândim la principiile după care trebuie să ne ghidăm activitatea, pe ambele, sau mai nou, pe toate cele trei planuri: cel profesional, cel personal, si cel al implicării în comunitate.

6.

Lucruri rele

1. Încă ne irosim, mulți din noi, mult prea des, energiile în direcții negative: certuri, divergențe, mici răutăți sau chiar atacuri între noi. Dacă am in investi, în schimb, energiile astea pentru a face puțin bine comunității ar fi mult mai bine. Și în 100% din cazuri ești mai câștigat dacă întrebi înainte de a da cu parul, ăsta e un principiu pe care personal l-am aplicat  permanent în ultimii 10 ani.

2. Nu suntem suficient de atenți la lucrurile rele care se întâmplă în jurul nostru, uneori chiar sub ochii noștri. Le ignorăm până când ajung să ne afecteze și ne pare rău când e prea târziu. Ăsta a fost și mesajul trist care a rămas în urma tragediei Colectiv și care ar putea să ne ajute să evităm alte tragedii similare. Însă trebuie să aplicăm asta permanent, pe toate planurile. Să le atragem atenția tuturor celor care greșesc, întăi amical, să le dăm una sau mai multe șanse să repare și să (se) schimbe, eventual să ne asigurăm încă o dată că am înțeles totul pentru a nu face mai mult rău decât bine, cam iar apoi cu ajutorul comunității, dacă nu se poate altfel.

3. Au existat, inevitabil, și încercări de a profita de pe urma tragediei Colectiv, acestea trebuie arătate cu degetul, investigate și sancționate atât de autorități cât și de noi. Atât deraierile din media, cât și toate încercările de exploatare comercială. Iar toate fundațiile si persoanele de orice fel care au cerut și strâns bani în numele victimelor din Colectiv trebuie să arate transparent ce au făcut cu fiecare leu. Dacă nu fac ele asta, trebuie să le obligăm.

4.

 

Oameni răi vor exista mereu, important e ca forța binelui colectiv să fie mereu mai puternică decât toate forțele rele adunate.

post Apel la decență în media – IAA, UAPR, IAB, CJI, FHR, FIC, CPE

November 10th, 2015

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 9:57 am

București, 9 noiembrie 2015

SCRISOARE DESCHISA

Stimați colegi,

În ultimele zile am fost cu toții martorii unor materiale de presă aflate la limita legalității, decenței și profesionalismului, generate de tragediile din incendiul Colectiv.

În numele întregii industrii de jurnalism și comunicare vă solicităm să respectați drepturile celor care nu mai sunt printre noi sau care încă suferă în spitale alături de familiile lor și să nu puneți presiune pe familii pentru a afla informații cu un impact emoțional major. Familiile aflate în suferință au nevoie de timp și de liniște pentru a putea depăși această tragedie.

Dramele acestor oameni nu trebuie să fie sacrificate pentru audiență. Dacă există un mesaj al evenimentelor tragice la care am asistat cu toții, el este unul de respect față de lege și de responsabilitate față de ceilalți. Mai presus de toate, este un mesaj de solidaritate a fiecăruia dintre noi cu oameni greu încercați în acest moment.

Vă rugăm să vă amintiți, mai ales acum, că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, iar exercitarea dreptului la liberă exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi, așa cum prevede inclusiv legislația în vigoare. Este vital să înțelegem că toți suferim alături de familiile îndurerate și nimeni nu este în căutarea unor detalii ce pot leza imaginea celor afectați de această tragedie. Acum, mai mult ca oricând, aveți șansa de a demonstra că vă asumați conștient rolul mass-media de a educa.

Dincolo de prejudiciile morale, există impactul emoțional  pe care îl amplificați prin punerea accentului pe dramatismul situației. Toată lumea a înțeles situația în care ne aflăm. Acum este important să găsim soluții viabile, atât pentru victimele și familiile lor, cât și pentru societate unde se resimt efectele acestui eveniment tragic.

De aceea, facem apel către toți factorii responsabili din mass media – televiziune, presă scrisă, internet, radio – să respecte legislația în vigoare și să se ridice la nivelul de profesionalism absolut necesar în tratarea unui subiect cu puternic impact emoțional.

 

Semnatari:

IAA (International Advertising Association)

UAPR (Uniunea Agentiilor de Publicitate din Romania)

IAB (Interactive Advertising Bureau)

CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent)

Freedom House Romania

Forum for International Communications

CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate

post Strada nu are lideri, strada își strigă singură cerințele!

November 6th, 2015

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:40 am

25.000.√

35.000.√

12.000.√

50.000.

100.000.

Strada nu are lideri. Strada NU ARE NEVOIE de lideri. Strada are doar voci și portavoci. Strada vrea tot ce scandează. Unii vrem aceleași lucruri, alții mai vor și altele. Nu ne unim HAOTIC, doar ca să strigăm la unison, ca nu ne mai păcălească nimeni cu ideea unor lideri pe care să-i manipuleze și prin care să ne manipuleze.  Nu mai faceți liste fictive, că așa le-ați dat idei să ne ceară “reprezentanți”.

Noi nu suntem niște simpli executanți, care să avem nevoie de un lider care să ne spună ce să facem, suntem o masă de tineri cu idei, talent, entuziasm. Suntem cu toții, fiecare din noi, un pui de lider. Dar nu vrem să ne mânjim în mocirla politică actuală. Vrem să o asanăm complet și apoi să construim pe terenul arabil rezultat.

Eu nu mă simt reprezentat de Tudor Chirilă sau de alte propuneri care au apărut din liste de figuri și nume populare. Probabil că unii, apăruți deja pe liste, sau încă nu, își freacă palmele la oportunitatea de a-și schimba brusc popularitatea obținută în alte moduri cu un capital politic.

Și nici nu vreau să mai cădem în capcanele politicienilor de acum. Își trimit instigatori, încearcă să deturneze protestele, să le infesteze cu tot felul de nechemați.  Trucurile ieftine merg o dată, dar a doua oară nu. Noi știm ce vrem și strigăm în continuare. Nu vrem doar câteva demisii, vrem să schimbăm întregul sistem, vrem să eliminăm cancerul corupției și să putem să ne reconstruim țara ca să nu mai vrem să plecăm din ea.

Nu mai aplicați idei vechi la un sistem nou. Noi nu avem nevoie să strigăm la unison, nu avem nevoie de lideri ușor de manipulat, avem nevoie de un reset complet de sistem, în orice formă e posibil. Pentru asta ieșim în stradă.

HARD RESET, SHIFT-DELETE, FORMAT C:\Sistem_corupt.

HARD RESET, SHIFT-DELETE, FORMAT C:\Sistem_corupt.

HARD RESET, SHIFT-DELETE, FORMAT C:\Sistem_corupt.

Și, nu în ultimul rând, rușine, domnule președinte al țării noastre! Am ieșit în stradă ca să vă ajutăm să câștigați alegerile prezidențiale în fața lui Victor Ponta, v-am ajutat acum tot noi și să-l dați jos din fotoliul de PM, și ne tratați cu aceleași încercări de manipulare, care de data asta implică și o lipsă de respect și de profesionalism pentru acea parte din societatea civilă care a încercat să lucreze cu dvs încă de la început.

În primul rând, așa cum atrage atenția Centrul de Resurse Juridice:

“nu rezultă din comunicatul instituției prezidențiale care este motivul invitației la consultări.

Dacă motivul consultării este numirea unui premier, cu regret vă informăm că acest lucru face parte, din punct de vedere constituțional, din fișa postului dumneavoastră și a partidelor trimise de noi (trebuie să ne asumăm asta) în Parlament.
Dacă scopul invitației dumneavoastră este acela de a afla doleanțele cetățenilor, atunci trebuie să vă deplasați în stradă.
Între timp, socotim că e timpul să vă asumați în integralitate mandatul constituțional.”

Apoi, de la ONG-urile care au încercat să vă ajute în cazurile legilor Big Brother și legea 506 privind protecția datelor personale le datorați toate scuzele din lume plus eforturi pentru repararea greșelilor pe care le-ați făcut față de ei ignorându-le recomandările, ignorând principiile pe care tot dumneavoastră ați promis că le veți respecta,  etc.

Vă copii mai jos o altă poziție, mai detaliată, poate ați uitat:

“Domnule președinte Klaus Iohannis, aflăm de la televizor că invitați societatea civilă la consultări la Cotroceni, pentru desemnarea unui viitor prim ministru.

Noi, APADOR-CH, organizație neguvernamentală, parte a societății civile, nu am primit, de data asta, o invitație concretă de la dumneavoastră, dar vă amintim rezultatul precedentelor „consultări cu societatea civilă” pe care le-ați organizat și la care ne-ați invitat.

În data de 5 februarie 2015 ați inițiat procesul de reanalizare a prevederilor unei legi din pachetul Big Brother (retenția datelor). Ați enunțat atunci o serie de principii frumoase, printre care:

• o mai bună informare a opiniei publice privind măsurile în plan legislativ și efectele acestora;

• consultări cu reprezentanți ai societătii civile, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai celui academic;

• respectarea prevederilor Legii transparenței decizionale în procesul de adoptare a textelor de lege.

Ne-am prezentat la consultări, am contribuit, cu bună credință, la îmbunătățirea proiectului de lege aflat în dezbatere, dar nu numai că nu ați ținut seama de ele, ba chiar ați promulgat respectiva lege la fel de netransparent cum a adoptat-o Parlamentul.

Așa cum v-am anunțat imediat după promulgarea legii, noi preferăm să fim consecvenți principiilor de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri de când sunteți președinte, și considerăm că singura soluție logică pentru noi este să privim orice initiativă viitoare a Președinției, de a consulta organizațiile semnatare, ca irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.

Mai mult, considerăm total neprofesionistă maniera în care ați ales să organizați această consultare, invitând organizațiile neguvernamentale să se „auto-invite” și sugerând că zecile de mii de oameni ieșiți pe străzi au lideri.

Domnule președinte, credem că societatea civilă e mai vie ca oricând în România și mai credem că nimeni din clasa politică nu înțelege cu adevărat forța ei. Forță care vine din oameni.

Pentru aceste motive noi, APADOR-CH, nu ne vom auto-invita la aceste „consultări”.

Dar, domnule președinte, dacă de data asta chiar doriți să consultați societatea civilă vă putem recomanda noi un loc și o oră: Piata Universității, după ora 18. În orice zi. Veți găsi acolo oameni. Pașnici.

- See more at: http://www.apador.org/domnule-presedinte-societatea-civila-va-asteapta-in-strada-la-consultari/ ”

 Așadar, praf în ochi. De la însuși președintele țării. Păcat. Mare păcat.

 

post Poziția ONG-urilor REALE care au încercat în mai multe rânduri un dialog cu președintele Iohannis

November 5th, 2015

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 4:55 pm

“…pentru a rămâne consecvenți principiilor esențiale de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri, considerăm că, în cazul în care veți decide că promulgarea legii este mai importantă decât respectarea principiilor susținute public de dumneavoastră, singura soluție logică pentru noi este să considerăm orice initiativă viitoare a Președinției de a consulta organizațiile semnatare este irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.”

Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet
Mircea Toma, Activewatch
Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent
Maria Nicoleta Andreescu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul
Helsinki
Mihail Bumbes, Miliția Spirituală

citat de aici: http://apti.ro/sites/default/files/Scrisoare%20finala%20presedinte%20Klaus%20Iohannis%20-%205%20octombrie.pdf

Context aici:

si aici:

http://privacy.apti.ro/2015/10/05/inca-nu-avem-transparenta-promisa-domnule-presedinte-studiu-de-caz-modificarea-legii-5062004/

post O întrebare pentru toți cetățenii acestei țări: vă reprezintă cu adevărat acest sistem corupt?

November 5th, 2015

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:42 am

Dacă răspunsul e da, stați acasă în următoarele seri.

Dacă răspunsul e nu, vă așteptăm alături de noi în stradă pentru a-i face să înțeleagă.

Avem un model, în varianta scurtă:

This country, with its institutions, belongs to the people who inhabit it. Whenever they shall grow weary of the existing government, they can exercise their constitutional right of amending it, or exercise their revolutionary right to overthrow it. “(Abraham Lincoln’s first inaugural address, delivered by President Abraham Lincoln, on Monday, March 4, 1861, as part of his taking of the oath of office for his first term as the sixteenth President of the United States.)

și în cea lungă, originală:

“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. — That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, — That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. Prudence, indeed, will dictate that Governments long established should not be changed for light and transient causes; and accordingly all experience hath shewn that mankind are more disposed to suffer, while evils are sufferable than to right themselves by abolishing the forms to which they are accustomed. But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government, and to provide new Guards for their future security.” - The unanimous Declaration of the thirteen united States of America, IN CONGRESS, JULY 4, 1776.

 

 

Next Page »

mulu