Guvernul Statelor Unite a mai anuntat ieri cateva exceptii de la legea federala care interzice atacarea masurilor tehnologice de protejare pentru folosirea neautorizata.  Printre acestea jailbreak-ul, decodarea si spargerea masurilor de copy-protection, doar in anumite scopuri, evident:

— allow owners of used cell phones to break access controls on their phones in order to switch wireless carriers.

— allow people to break technical protections on video games to investigate or correct security flaws.

— allow college professors, film students and documentary filmmakers to break copy-protection measures on DVDs so they can embed clips for educational purposes, criticism, commentary and noncommercial videos.

— allow computer owners to bypass the need for external security devices called dongles if the dongle no longer works and cannot be replaced.

via MercuryNews/AP

Explicatie:

“On balance,” the Library of Congress wrote, “when one jailbreaks a smartphone in order to make the operating system on that phone interoperable with an independently created application that has not been approved by the maker of the smartphone or the maker of its operating system, the modifications that are made purely for the purpose of such interoperability are fair uses.” (de aici)

Update: via CNN si CNET, ce inseamna decizia asta de fapt.

1. Avem un mars oficial in Bucuresti, sustinut de Primarie.

Citez de pe bikewalk.ro:

De acum înainte ne vedem sâmbătă de sâmbătă cu echipa din spatele acestui “mic” proiect, poliţia, salvarea şi bicicliştii bucureşteni la o plimbare de sâmbătă seara. Traseul va fi mereu următorul: Parcul Tineretului (întâlnire pe terenul de baschet/intrarea Şincai) – Unirii – Universitate – Romană – Bd. Dacia – Calea Victoriei – Ateneu – Piaţa Naţiunile Unite – Bd. Naţiunile Unite – Parcul Izvor. Acolo putem să stăm la o vorbă pe iarbă, aşa cum deja ne-am obişnuit.

Întâlnirea are loc la ora 18:00 sâmbătă de sâmbătă până pe 4 septembrie.

2.  Metrorex incepe lucrul la facilitati pentru biciclisti. Pentru inceput, putem duce bicla cu metroul in weekend si in zilele  sarbatorilor legale. Probabil pentru a nu crea probleme in restul zilelor, cand traficul la metrou e infernal.

E un inceput excelent. Citez de pe site-ul Metrorex:

Administratia S.C.Metrorex S.A. informeaza publicul calator ca incepand cu weekend-ul 24-25 Iulie 2010, va fi permis transportul bicicletelor cu trenurile de metrou, numai in zilele de sambata/duminica si sarbatori legale…

Accesul cu bicicleta in trenurile de metrou este permis numai in primul vagon, in sensul de mers, in zona din spatele cabinei de conducere a trenului. Pe parcursul calatoriei, bicicletele vor trebui asigurate de posesor astfel incat sa nu afecteze confortul si siguranta calatorilor si sa nu deterioreze interiorul vagonului de metrou. Pentru transportul bicicletelor nu se percepe nici o taxa suplimentar, accesul se face prin portile de acces speciale, destinate persoanelor cu nevoi speciale, dupa validarea legitimatiei de calatorie.

3. Campania Coca-cola Bicicleta rosie 2010 a fost un succes din multe puncte de vedere. Insa primul e ca ca 400 de biciclete au fost lasate in libertate pe strazi.

Unul din lucrurile obligatorii, cerute si apreciate de toata lumea care angajeaza sau lucreaza cu designeri sau ilustratori este un portofoliu consistent de lucrari. Poate sa fie criteriul care face diferenta dintre un contract acordat tie sau altcuiva, pentru ca esti tot timpul in competitie cu alti designeri

McCann Erickson a deschis sezonul de cazare pentru cei care se pricep la desenat în Illustrator, Photoshop, Corel sau alt soft similar. Timp de 3 saptamani poti sa lucrezi cot la cot cu echipa lor si sa iti adaugi cateva lucrari in portofoliu. Trimite un email catre cazare(at)mccann.ro si pana pe 1 Octombrie poate te vor caza

Da mai departe stirea asta, pentru ca avem nevoie de cat mai multi designeri bine pregatiti!

Cateva resurse esentiale pentru toti cei interesati de email marketing:

- rezumatul editiei Online MeetUp din iulie 2010 si prezentarea lui Mike Teasley

- studiul INSIDE realizat de White Image si un interviu cu Andrei Georgescu, fondatorul White Image, blogul White Image

- setul de standarde si recomandari al IAB Romania pentru email marketing

Mai aveti si altele?

Problemele Romaniei mele sau ce tara as vrea eu

1. Falsa democratie reprezentativa

Inainte sa plec in concediu m-a intristat ca in 2010, la 20 de ani de la momentul de soc “t zero” pe care l-am pierdut (cititi The Shock Doctrine de Naomi Klein daca n-ati facut-o pana acum ca sa vedeti ce moment excelent am pierdut cu revolutia asta), ne batem joc de democratia reprezentativa. Mai exact, noi alegem prin vot liber un parlament, un presedinte, din care rezulta un guvern, si soarta tarii este decisa de 5 persoane din cele 9 ale Curtii Constitutionale.

Vreau o tara in care sa existe cu adevarat democratie reprezentativa si institutii de stat cu puteri separate. Vreau o tara cu un guvern care sa poata lua decizii, un parlament care sa grabeasca modernizarea in loc sa o intarzie. O tara in care sa nu existe posibilitatea ca doua institutii de stat sa isi piarda timpul si rostul pentru ca o a treia isi protejeaza pe fata propriile interese(citeste: pensii), iar 5 oameni din cei 9 ai  institutiei de stat care a capatat astfel de puteri totalitare decid sa schimbe modul in care tara va trece prin criza. Pentru ca ei 5 pot. Vreau o tara in care asa ceva nu se poate.

2. Dezechilibru intre cei care platesc si cei care cheltuie

Vreau o tara care macar sa tinda catre un echilibru intre cei care contribuie la buget si cei care il cheltuie, nu una in care cei care contribuie sunt magarul de povara care trebuie sa eficientizeze permanent ca sa nu cedeze, in timp ce ceilalti nu stiu decat sa ceara si sa primeasca, iar guvernele nu stiu decat sa negocieze “cat va mai dam”.

Nu sunt deloc impotriva contributiei sociale pentru categoriile asistate, nu sunt impotriva bugetarilor, insa avem o tara dezechilibrata si asta e si una din cauzele adancirii crizei. Vreau o tara care sa-si recunoasca problema asta si sa incerce sa o rezolve. Asta in Romania anilor 2010 inseamna asumarea unui suicid politic. Da, vreau o miscare de dreapta care sa riste sa piarda alegerile prin miscari deloc populare pe termen scurt dar care sa deteremine crestere pe termen lung. Crestere,auzi ce injuratura. Crestem taxele si impozitele!

3.Suntem cu totii niste iresponsabili

Si vreau o tara cu oameni mai responsabili. Lipsa responsabilitatii reale este imperfectiunea democratiei reprezentative. Sigur, intr-un sistem perfect, responsabilitatea asta se taxeaza la alegeri, insa nu si in tara asta.

Vreau o tara in care  chiar si profesorilor sa le fie rusine ca au indraznit sa ameninte cu inghetarea BAC-ului,  inventand in felul asta un stress inutil pentru generatia nevoita sa-l dea anul asta. Si vreau o tara in cei care nu sunt de acord cu modul in care actioneaza sindicatele sa aiba curajul sa plece din ele si sa-si faca altele.

Vreau o tara in care lupta dintre putere si opozitie sa aiba macar un minim fond, sa nu fie doar de forma, si aici vorbim din nou de responsabilitate. Vreau o opozitie puternica, pregatita in orice moment sa ia puterea, si care sa aiba un aport constructiv la diminuarea efectelor crizei, nu la adancirea ei. Vreau o tara in care politica sa nu insemne ca unii se prefac a conduce iar ceilalti ca incearca sa le zadarniceasca eforturile.

Vreau o tara in care toti cei care contribuie la performanta aparatului de stat sa fie cat mai bogati, nu pentru ca-si atribuie contracte nepotiste si isi inghesuie comisioane, ci pentru ca aduc bani la stat, pentru ca cresc semnificativ bugetul prin mijloace sustenabile, si sunt rasplatiti pe cale oficiala pentru asta.

4. Hotia ca obligatie

Citeam excelentul articol scris de Vlad Petreanu (Ne-ati taxat destul) si dezbaterea in jurul lui. Problema taxelor nu e doar de volum, ci si de strategie, sistemul fiscal roman e construit pe constrangere, nu pe incurajare, ce conteaza ca se inchid firme zilnic, ca acum pe langa activitatea comerciala trebuie sa-ti faci tot felul de strategii fiscale, ceea ce evident ca iti ocupa din timpul pe care altfel l-ai putea folosi producand mai multa valoare taxabila.

Bine spus, statul roman largeste cu nesimtire felia, ignorand placinta. Furtul nu mai e o simpla optiune, ci din momentul in care concurenta deja il aplica, devine o obligatie, altfel cum sa rezisti in piata cand pe langa concurenti mai ai ca dusman si statul, care, prin faptul ca ii permite altuia sa scurtcircuiteze impozitele pe care tu le platesti ca boul, iti scade tie competitivitatea?

Tulburator urmatorul comentariu de la acelasi articol pe blogul lui Vlad:

“Pana acum, am incercat tot ce-am putut, ca sa fiu in legalitate. De acum, am convenit cu cei care ma platesc ca singurul mod in care sa ne ramana si noua niste bani din munca prestata este sa facem totul la negru.

Americanii au in spate un trecut care le permite sa spere: dar daca ai tinut 20 de regimuri de slabit si de fiecare data ai esuat (din vina ta, desigur, dar tot esec este), nu te mai apuci, tata, de niciun regim…”

5. Criza de management - in asta trebuie sa ne scolim cu totii

Criza in Romania e una de management, care lipseste de peste tot, inclusiv in institutiile statului, si de aceea nu stiu nici daca o miscare pornita dinspre clasa asta asuprita a celor care produc valoare taxabila. Pentru ca noi avem doar libertatea de a ne asocia, nu si experienta, intelegerea si deschiderea de a face asta.

Da, vreau o tara in care sa fie posibil ca grupul asuprit al celor care produc valoare taxabila sa se constituie si sa schimbe ceva. Ar fi un prim semn ca toate cele de mai sus mai au o sansa sa se intample.

Vreau o tara. Voi?

Alte reactii la articolul lui Vlad Petreanu(dati-mi link-uri pe masura ce scrieti pe tema asta, si va rog sa o faceti in numar cat mai mare):

1. Blogdebucurestean.ro - Petreanu indeamna la nesupunere

2. Arhiblog.ro - Vreau o viata pentru copilul meu

3. Toane.ro- Pentru cei ce s-au hotarat sa ramana aici

4. Henrich.ro- Bloggeri in politica, analisti politici ori activisti

5. Blogdeteo.wordpress.com - E posibil un Tea Party romanesc?

6. Alex Sache -Asocierea e solutia

Suntem din ce in ce mai multi biciclisti in Bucuresti, in Romania,  pe Facebook si in blogosfera, si e foarte bine. Insa e si mai bine cu fiecare ocazie cu care avem posibilitatea sa devenim si mai multi.

Coca-cola si-a propus sa ofere in fiecare an cateva sute de biciclete celor care vor sa inceapa sa pedaleze, in cadrul actiunii “Bicicleta rosie”, care anul acesta pe langa sutele de biciclete oferite prin mecanismul de promotie de pe www.bicicletarosie.ro, pune la bataie si 10 biciclete pentru bloggerii care vor sa pedaleze, intr-o actiune dedicata lor, despre care puteti afla mai multe pe bikewalk.ro.

Nu va mai spun decat ca bicicletele din ambele programe sunt ideale pentru un incepator, nu vrei sa strici o bicicleta de cateva sute de euro invatand sa mergi pe ea, si toti cei care au biciclete de sute de euro ar trebui sa se gandeasca daca ar da bicicleta lor cuiva care n-a mai mers niciodata. Eu am invatat sa merg in urma cu aproape 2 ani  pe un mountain-bike DHS care a mers perfect toata perioada asta, chiar daca l-am bagat prin garduri si gropi si abia recent l-am schimbat cu o bicicleta de oras.

Nu, nu dau prin gropi de obicei, insa cand ai in fata o mama iresponsabila care nu-si fereste copilul chiar si dupa al nustiucatelea claxon, ai de ales sa intri in copil, in groapa sau in gard. Uneori am ales gardul, alteori groapa, mai ales la inceput cand nu eram inca expert in frane si in viraje. Acum ii ocolesc cu succes, mai ales ca merg preponderent pe asfalt.

Asadar, oricine vrea sa devina biciclist si sa creasca randurile noastre e invitat sa participe, si oricine are prieteni care inca nu biciclesc poate sa-i invite la randul lui.

In plus, concursul de pe bloguri pune in discutie si niste subiecte interesante pe tema asta, asa ca oricine e interesat sa discute despre asta va avea in curand ocazia, impreuna cu toti participantii, pe acelasi www.bikewalk.ro.

Unul din subiectele care ma bantuie este cum faci sa readuci in discutie subiectele care nu -ti mai apar pe prima pagina a blogului. Pentru ca unele merita discutate mai mult timp, altele merita discutate periodic, samd. Azi mi-a venit o idee in urma unui comentariu primit la un articol anterior: ce faceam eu acum trei ani, adica in iunie 2007? Si noi cei cu blog putem afla foarte usor, pentru ca la vremea respectiva am scris despre asta

Asadar, iunie 2007 (apasati pe luna pt a le urmari direct in arhiva):

- lansam un blog pentru antreprenori, care a murit intre timp- antreprenor-arena.ro

- mergeam  la B’estival

- comentam lansarea BrainTV (remember? ah, ce vremuri…)

- puneam la randul meu umarul la lansarile go4it.ro si showbiz.ro

- semnalam primul blog citat oficial ca sursa a unei stiri (da, acum trei ani s-a intamplat)

- mergeam la Idea Forum

- semnalam plecarea lui Costin Radu de la Leo Burnett la IQads (tocmai s-a intamplat mutarea fix inversa:) )

- lansam si actualizam o lista a blogurilor din advertising - pe care ar trebui sa o reiau, chiar, o reiau, ramaneti pe faza

- in 2007 Serban Alexandrescu spunea: “Nimeni n-a invatat sa foloseasca scula asta gigel.org”. Suntem in 2010, tot acolo:)

- povesteam cum Naumovici povestea lansarea Cancan

- povesteam despre proaspetele investitii Tiger in Neogen si eJobs

Tu ce faceai acum 3 ani si/sau despre ce scriai in iunie 2007?

Disclaimer: orice asemanare cu bloggeri sau jurnalisti reali este neintentionata, as prefera ca in loc sa aratam cu degetul sa ne facem cu totii o introspectie si sa vedem ce si unde putem repara. Folositi va rog ocazia ca una de meditatie asupra a tot ce-ati scris  vreodata online…

Ma deranjeaza atitudinea tabloida de care se molipsesc in egala masura si jurnalistii si bloggerii. Daca primii, atunci cand sunt la job, au un sef, o politica interna, un standard de respectat, si se mai abtin de la tabloidisme, pe internet, sau mai exact pe blogurile personale sau chiar si tematice,  ambele categorii se dezlantuie in articole tabloide menite doar sa le aduca un plus de trafic si de controversa, fara a lua in calcul si efectele negative pe care le pot avea astfel de actiuni. Si se mai si molipsesc unii de la altii cu o viteza ametitoare.

Intai, ce inseamna tabloid pe bloguri? Inseamna sa vanezi greseli ale companiilor pe care sa le pui apoi imediat pe blog cu screenshot, si sa te lauzi ca uite, i-ai prins, banditii dracului, transformandu-te intr-un Robin Hood online, care nu lucreaza cu bani ci cu “imagine” si “subiecte de barfa”. I-ai priiiiins! Si? Ai facut vreun lucru bun pentru societate? Mai gandeste-te.

Mai inseamna sa inventezi povesti cusute cu ata alba despre dedesubturi dezvaluite in premiera pe blogul tau, care nici nu mai conteaza daca sunt reale sau nu, daca au fost sau nu verificate, ca vorba aia, nu te trage nimeni la raspundere, si nu-ti scade nimeni din salariu daca o dai in bara, dar care atrag tot felul de voyeuri ciudati interesati de astfel de dezvaluiri pentru a-si croi propriile teorii conspirationiste, care, culmea, se potrivesc de fiecare data cu astfel de povesti si de dezvaluiri senzationesci. Eu nu am timp de teorii conspirationiste, sunt prea ocupat cu un lucru numit REALITATE!!!

Mai inseamna sa arati mereu ca in Romania totul e de rahat, si sa folosesti orice ocazie pentru a sublinia asta, fara a oferi o solutie, fara a cauta explicatii, cauze, riscand sa pari o persoana extrem de  frustrata si sa atragi in randul tau cititori asemenea. Mai inseamna sa arunci intentionat cu rahat in actiuni, initiative, pareri sau campanii, formuland puncte de vedere exagerate, doar pentru a creea discordanta si o falsa controversa. OK, avem problemele noastre, mai multe poate decat ale altora, insa o atitudine pozitiva si constructiva iti poate da o viata frumoasa chiar si aici, in Romania. Restul e simpla frustrare, de care in curand ne vom plictisi.

Toate astea, desi pot aduce varfuri temporare de trafic (si ati aflat si unii si altii cat de temporare sunt), creeaza o mare problema de care trebuie sa ne ferim: in locul dialogului civilizat, constructiv sau distractiv, pe care canalul asta de comunicare numit blog e menit sa il faciliteze, blogurile ajung simple locuri de dat cu capul, atrag frustrati care nu  vin decat sa scuipe problemele si frustrarile lor alaturi de cele proprii ale blogului, si dialogul se transforma intr-o insiruire plicticoasa de frustrari.

Asta ajunge sa te indeparteze de cititori, in primul rand, apoi si de prieteni, parteneri, colaboratori, si chiar ADVERTISERI. Da, advertiseri, aia care creeaza locuri de munca, fac profit ca altfel ne-am intoarce in comunism, unde facea profit doar statul, platesc impozite pentru asta, pe care statul ii gestioneaza, asa prost cum o face, pentru a-ti oferi si tie si copiilor tai servicii, sunt aia care incearca pe cat posibil sa-si multumeasca clientii ca altfel nu i-ar mai avea, si nu in ultimul rand, isi fac si publicitate, pe internet, unii chiar si pe bloguri, insa din ce in ce mai putin in locurile de dat cu capul.

Sper sa fie primit si inteles acest semnal de alarma, decizia de a avea blog sau loc de dat cu capul e alegerea fiecareia. La fel ca decizia cititorului de a citi si a comenta intr-un loc in care doar insiruieste frustrari sau intr-unul in care chiar obtine ceva din asta.Si bineinteles, a advertiserului…

Vineri seara a fost concertul Aerosmith la Bucuresti, in Zone Arena (panolink), in acelasi loc unde a fost si concertul Bob Dylan cu ceva timp in urma. Aerosmith, mai exact “tata lu’ Liv Taylor si compania”, au cantat bine, au incalzit cateva mii de oameni (sub 10.000 desi numarul lor a tot crescut pe masura ce a trecut timpul, ajungand 15000, 20.000, 25.000 si chiar 30.000 in functie de jurnalist si publicatie), si s-a cantat in cor pe multe din hiturile pe care le-au cantat rockerii de pe scena.

S-a intamplat insa si ceva ciudat: daca in mod traditional zona A a locului de concert este prima zona, cea mai apropiata de scena, iar zona B, a doua, de data asta au fost trei: golden circle, zona A, si zona B, care devenise deja un fel de zona C, ca si cum aici si-ar fi luat bilete doar din obligatie sau fara chef. In mod traditional, zona B are, dupa propria-mi estimare, in jur de 60-75% din suprafata unui stadion, insa il astept si pe Florin Itu sa-mi spuna pdv-ul lui de insider. Vineri, in Zone Arena, o treime din spatiul destinat concertului era “zona B”, un fel de “zona C” cu eticheta gresit pusa, iar 2 treimi se impartea intre Golden Circle si Zona A.

Eu nu vreau sa infierez pe nimeni, doar sa starnesc o dezbatere pe tema asta, pentru ca, ipotetic, daca as avea dreptate, cineva si-a batut joc de noi, cei care ne-am luat bilet in zona B. Macar sa aflam cine si de ce. Altfel, daca nu am dreptate, vreau sa inteleg de ce.

Asadar, cate zone A poate avea un stadion? Cate zone B si cat de B poate fi zona B din capatul holului?

Florin Itu imi raspunde pe Facebook:

“desigur ca e corect daca a fost anuntat inainte si ai avut acces la aceasta informatie cand ti-ai cumparat biletul. acum depinde de fiecare promoter cum isi gestioneaza zonele si dimensiunea lor. de exemplu, acum cativa ani la concertul Deep Purple de pe Cotroceni tot terenul era zona A, iar zona B era un fel de tarc de vreo 20×20m intr-un colt al terenului”

Asadar, atentie mare la schita cu delimitarea zonelor in spatiul destinat concertului. Iar daca apar probleme, nu va cumparati biletul pana nu o consultati si pana nu va convingeti ca v-ati luat bilet chiar acolo unde vreti sa stati.

Din toti locuitorii planetei, ai tarii, si ai fiecarui oras in care locuim, ne putem imparti si suprapune in functie de mijloacele de deplasare pe care le folosim: cativa suntem biciclisti, cativa soferi,  unii dintre noi si una si alta, dar cu totii suntem si pietoni, fie zilnic, fie ocazional. Si daca fiecare din categoriile specializate are deja luptatorii ei, pentru pietoni si trotuarele lor inca nu lupta nimeni, desi asta ne afecteaza pe toti. Si pe cei care mergem zilnic pe jos, si pe cei care mergem ocazional, si chiar si pe cei care nu calca niciodata pe trotuar, pentru ca tot vor fi afectati de catre cei care mergeau inainte pe trotuare care acum nu mai exista si sunt obligati sa mearga pe strada.

E un cerc vicios, mai multa strada presupune mai putin trotuar, si asta nu poate duce decat la mai mult mers cu masina, in detrimentul mersului sanatos pe jos. Si de aceea cred ca trotuarele ar trebui sa fie prioritare in mentinerea si dezvoltarea infrastructurii locale.

In loc sa aderam la tendinta moderna de a stimula traficul pietonal ai nostri se chinuie sa-l sugrume. Masinile parcheaza pe ele nederanjate decat ocazional de cate un sticker bikewalk lipit de biciclistii radicali. Pistele noastre de biciclete tot pe trotuar au ajuns desi nu ne-a intrebat nimeni cum ar fi mai bine sau cum ar vrea biciclistii (eu prefer asfaltul unor piste incomode insa conform codului rutier in zonele cu piste pe trotuar nu ai voie pe strada.)

Ultima nesimtire, cea la care voiam sa ajung, e extinderea unor baruri terase si pizzerii peste trotuar in locuri in care aproape nu mai ai loc sa treci. nu dau nume, din respect fata de subordonatii nevinovati ai localurilor respective, insa cine merge de la universitate la unirii o repereaza rapid pe cea mai recenta pizzerie care a ocupat trei sferturi din trotuar.

N-are rost sa ma arunc in declaratii cum ca si-au pierdut in client, sau ca le voi spune despre asta tuturor. Ceea ce am sa fac totusi va fi sa le scriu o scrisoare in care sa-mi exprim nemultumirea. Si poate or sa le scrie si altii, si altii, in asteptarea unei “actiuni organizate de cerere a trotuarelor inapoi”.

Vrem trotuarele inapoi sau nu?