1. varianta shovelware, in care editorii web fac copy-paste continutul din ziar si redimensioneaza poze. Aici nu cred ca ai nevoie de Photoshop pentru a redimensiona sau pentru a taia o poza. Evident, pe cat posibil, poti automatiza procesul, ramanand sa modifici manual doar unde da gres automatizarea.

Probabil asta e faza in care se afla Gandul, ca aproape toata presa tiparita de la noi.

2. varianta new media, in care editorul creeaza si/sau imbogateste continutul din print. Cu atat mai mult aici accentul trebuie sa fie pe partea editoriala si nu pe HTML si Photoshop. Aici, pe langa automatizare, mai poti angaja si oameni dedicati pentru procese care intrerup activitatea editorului, daca e nevoie.

Decat sa ai zece redactori care fac de toate, mai bine ai un singur om care taie poze, si unul care face pagini customizate, daca e nevoie.

Insa denumirile in care poate fi imbracat un job pot si vor induce in eroare, mai ales atunci cand descrierea jobului e in trei cuvinte si nu o lista de sarcini si responsabilitati. Asta se intampla in toate domeniile.

In plus, in unele firme under-staffed sau care au de luptat cu provocari noi, delimitarea unui job sau a altuia nu mai e atat de clara.

Este vorba de Plone care este Open Source * Python programming language and Zope application server. Plone este folosit si de NASA.