Imi pregatisem un coltisor si tocmai ma apucam de citit (”Banii”, de Martin Amis, recomandarea lui BAS, cel din afisul Polirom pentru traducerea lui “Trainspotting”) si m-a lovit in entuziasm ceea ce un bun prieten imi spunea zilele trecute: “N-ai sa ai timp niciodata sa citesti toate cartile bune, pe care ai vrea sa le citesti, n-ai sa ai timp niciodata sa asculti toata muzica, n-ai sa ai timp sa vezi toate filmele…”. Acelasi prieten care imi povestea ca, de la o varsta, incepi sa iti limitezi drastic optiunile, nu mai ai timp de descoperiri, de explorari, de experimente.

“Aceste cuvinte ne doare” ar zice altcineva (spre care sper in curand sa pot pune si link, auzi, Tudor?). Intr-adevar, cand te loveste farama asta de intelepciune, iti dai seama ca ar trebui sa fii mai selectiv.

Si, desi deschisesem ochii pentru a scrie o insemnare usoara, de weekend, pana la urma, o sa vorbim de lucruri serioase, cu ocazia asta. Bogdan Secara, fostul director general la netBridge, recunostea, aici, pe blogul pe care va aflati, ca e”de departe cel mai interesant fenomen[pe internet, n.r.]“. Si despre filtrarea asta vom vorbi, ca nu degeaba e personajul principal in povestea asta cu internetul.

Filtrarea pe internet nu e decat de vreo sase feluri.

Filtrare clasica, editoriala, cu care ne-au obisnuit si presa tiparita, si celelalte medii de pana la internet. In cazul asta, se ia una bucata echipa editoriala, care poate fi, si este de multe ori, de o persoana, si i se incredinteaza managementul gusturilor, sau uneori, al intereselor unui grup-tinta. Si incepe onorata redactie sa ne spuna ca i-a placut filmul ala, ca ar trebui sa ascultam piesa ailalta, ca musai daca nu vedem reclama x nu putem analiza reclama y, chit ca seamana cu reclama z, si, nu in ultimul rand, ceva care mie mi-a scapat, ca atat ecranizarea codului lui da vinci, cat mai ales remake-ul dupa Omen, sunt enorme pierderi de timp, mai ales daca ai citit cartea, in primul caz, sau daca ai vazut originalul, intr-al doilea.

Asadar, daca vrei sa te pui la punct cu un domeniu, il cauti pe expertul in domeniu respectiv, si nenea iti recomanda sa incepi cu ce a inceput si el. a,b,c,d,e, apoi, daca vrei sa o iei spre dreapta, f,h, j, daca stanga iti place mai mult, g, i, k. Pentru a deveni expert, nenea unu ti-l recomanda pe nenea doi, care citeste carti pentru experti. Si tot asa.

Filtrarea asta are patru puncte la experienta, pe o scara de la unu la cinci, in cazul in care echipa redactionala de un om are nas si stil. Pentru o experienta completa, e nevoie de ceva mai multi oameni, trecuti unul si unul prin toate chinurile filmelor proaste, invechiti precum vinul in bezna unor filme care merita, si care sa ghiceasca de fiecare data stilul de scriitura care place la culme grupului tinta.

Alta filtrare, specifica internetului, e cea automata, bazata pe agregarea de catre calculatoare si programe specializate a acelorasi gusturi. Ionut Oprea intra pe Amazon, citeste despre niste Wilcox si miroase putin pe yyy, iar Amazon ii recomanda zzz, pe baza alegerii a sute de Ionuti Oprea care au varat nasul in Wilcox si yyy.Si al 101-lea dalmatian trebuie sa prefere aceiasi biscuiti, precum au preferat si ceilalti o suta pana la el, care aveau aceleasi pete(pe creier).

A treia e un experiment de marketing. Va ghiceste gustul in functie de varsta, sex, si alte criterii demo, precum si de gusturi declarate, cu diverse ocazii. Nu tine cont de individualism, ci daca am declarat cu prilejul vreunui concurs ca imi place matematica, imi trimite toata matematica pe care au strans-o pana atunci, si ma pot inscrie chiar la cursuri si/sau newslettere specializate de algebra, geometrie in spatiu si probleme imposibile. Dar fizica, sau chimie, ioc.

A patra e una care a citit the tipping point si stie ca masele au abilitatea de a ghici mult mai bine impreuna decat separat cate kilograme are o vaca. Mai exact, ii lasa pe utilizatori sa isi recomande subtil unii altora cate o bucatica, si le creeaza impresia ca ei de fapt voteaza si totul e un exercitiu minunat de democratie. Si e, pana la un punct. Insa mai exista si utilizatori de nisa, ca mine, care se revolta cand vad ca un film bun are doar nota 7 pe imdb.com (eh, ce “stie” ei?)

A cincea e o agregare automata, care nu tine cont de gusturile utilizatorilor, ci de rezultatele trecute ale acestor gusturi, mai exact de rezultatele gusturilor acelei categorii de utilizatori de internet care creeaza continut: site-uri, bloguri, si chiar si simple pagini web. Principiul e ca link-ul unui site catre o anumita bucatica de continut si nu alta e o decizie editoriala, si daca facem suma ponderata a tuturor deciziilor editoriale de pe internet, vom face un top natural al tuturor bucatelelor de continut. Intr-o lume teoretica in care toate link-urile ar fi decizii editoriale, si n-ar exista link-uri platite, link exchange-uri si alte tendinte dealtfel normale si viabile, insa care viciaza acest sistem, el ar fi perfect, si aceasta filtrare ar fi cea mai buna. Insa nu e chiar asa.

A sasea are o componenta sociala, insa e putin utopica in acest moment. Daca toti prietenii mei ar fi online, si daca toti ar folosi pentru toate cautarile lor doar un singur motor de cautare, care cautari ar trebui sa fie toate online, atunci nu ar mai fi nevoie sa ma las dus de nas de gustul comun al maselor, ci motorul respectiv mi-ar putea face recomandari in functie de gusturile prietenilor mei, care prieteni ar trebui sa-mi fie prieteni si in materie de gusturi. Nu? Ca doar de aia i-am ales, eu pe ei, sau ei pe mine.

Toate acestea au rostul de a ma face sa pierd cat mai putin timp cautand ceea ce vreau sa caut, si uneori ceea ce ar trebui sa caut, insa nu stiu cum. Adica sa ma ajute sa gasesc ceea ce caut constient, si sa descopar ceea ce am nevoie insa nici prin cap nu mi-a trecut sa caut. Atat gasirea trebuie sa fie mai facila cu ajutorul internetului, cat si descoperirea, voluntara sau nu. Visez la o zi cand am sa caut unde mi-am pierdut cheile, si Google(sau cine va mai fi un Google in vremea aia) sa imi zica “stii, tocmai am gasit cartea asta despre subiectul asta. Cred ca te-ar interesa, ca e despre subiectul asta, si e oarecum o dezvoltare a subiectului celalalt, despre care ai cautat tu cartea y si ai gasit si z si w. Si e si scrisa bine, ca prietenului tau Andrei i-a placut, iar Adi zice ca are cateva argumente foarte bine punctate. Citeste-o si zi-mi, dupa aia, ce parere ai”.

PS: Pentru cine inca nu stie unde am disparut intre neogen si netBridge, lucram la o firma daneza al carui produs Spleak vorbea cu utilizatorii pe MSN Messenger, le invata gusturile, si apoi le oferea informatii (si reclame, desigur) targetate pe acele gusturi. Folosea conversatia pentru a scoate date de segmentare si pentru a genera continut (sambata:Auzi, stiu ca iti plac filmele horror, vezi ca luni e filmul ala. marti: ai fost la filmul ala? cum a fost? apoi cand intreba cineva despre filmul ala: Ionut zice ca “filmul ala e asa si pe dincolo”… fascinant pentru 2004…)

Sa inceapa discutia. Exemple, studii de caz ad-hoc, avantaje si dezavantaje. Cine comenteaza primul primeste o portie mare de karma (va aduceti aminte de Google, la inceputuri, nu?:) )