post Bucuresteni, vom muri. De camion.

August 23rd, 2006

Insemnare despre: romania perfectibila,romanisme — clickio @ 9:07 am

Azi cand mi-a taiat calea un camion, pentru care drumul cel mai scurt spre benzinarie era pe sens opus si prin fata mea lipita de parbriz, mi-a flashuit, la finalul filmuletului cu viata de pana acum, gandul ca probabil asta ne e sfarsitul tuturor celor care locuim in Bucuresti.

Am venit in capitala sa murim de camion. Unii, mai tragic, sfarsesc chiar sub roti. Insa din ce in ce mai putini, e un gest scump, o varianta complicata, care nu place nimanui. Asa ca nu, nu rotile ne vor aduce noua sfarsitul. Ci camioanele, dubele, basculantele, autoutilitarele, in toata imensitatea lor. Si soferii lor, care le conduc, si ne care ne vor conduce catre concetatenescul sfarsit.

Metoda aleasa de ei, din arsenalul care cuprinde deja-amintitele roti, celebrul “cu portiera”, botul masinii, care ne ofera posibilitatea de a ne contopi astfel cu animalele noastre preferate, deci din tot acest arsenal, ei aleg picatura chinezeasca.

Nu lasa urme, isi face efectul in timp, nu atrage atentia celor care conduc masini pe care scrie AITILOP, e mult mai distractiva pentru soferii de camion, duba, cimentiera, si nu are efecte secundare asupra lor, nu ii intrerupe din activitate, si pot face asta chiar permanent, ca oricum nu ai altceva ce face la volan.

Mi se pare ca printre abilitatile lor profesionale se numara si cea de a estima, cu acuratete de invidiat, performantele franelor tuturor celorlalti participanti la trafic (din care majoritatea suntem noi, cei care nu ne permitem ditamai camionul,duba,cimentiera sau autoutilitara, si ne limitam la a face trafic in chichinete din ce in ce mai de jucarie)

Stiind exact cati centimentri ne trebuie fiecaruia sa oprim, coroborand asta cu viteza pe care ne miros ca o avem si cu factorul surpriza dat de vigilenta noastra, a colegilor de trafic din masini din ce in ce mai mici, intr-o ecuatie de gradul doi, soferii de camion afla exact cum trebuie sa ne ocoleasca, pentru a vedea si din profil, nu doar din fata, cum ne albim si cum ne invinetim, cum ne ies ochii din orbite, cum urlam pe muteste, pentru ca masinile noastre mici sunt izolate fonic, si cum mai murim putin, in urma impresiei de accident, in urma vizionarii inca o data a filmuletului de care va ziceam la inceput, si in urma efectelor pe care le au aceste sperieturi asupra neuronilor nostri, care se sinucid pe rand, grupuri-grupulete.

Asadar, nu rotile ne vor aduce un adevarat sfarsit obstesc, ci sperieturile, accidentele evitate in ultima clipa, cauzate de colegii traficanti pe camioane, dube, basculante, cimentiere,si de imensitatea lor. Vom muri de camion.

2 Comments »

  1. “Am venit in capitala sa murim de camion.”

    Atunci schimba titlul: Provinciali, vom muri.

    Comment by BucuresteAn — August 23, 2006 @ 9:45 am

  2. Belle écriture .. Merci!

    Comment by camions9 — January 21, 2008 @ 11:29 am

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu