post Netoo#3: despre blogul personal al companiei

November 29th, 2006

Insemnare despre: blogging,internet — clickio @ 10:51 am

Avertisment: lucrez in internet si PR, la intersectia domeniilor care au o maxima afinitate pentru bloguri.
Aseara am fost la netoo #3, care a gazduit o discutie interesanta despre comunicare in general,si despre blogurile de companie in particular. Mie de obicei nu imi place sa ma cantonez intr-o definitie limitata. De aceea, in timpul prezentarilor de aseara mi-am notat pe laptop urmatoarea definitie proprie, care, poate e prea generoasa, insa cred ca defineste celalalt punct al axei, daca primul e “blog al unei corporatii” (trebuie neaparat sa fii corporatie ca sa ai blog corporativ/corporatist/”corporate”?!?):

orice blog care reprezinta o companie, fie direct, fie indirect, poate fi considerat sau, dimpotriva, construit, ca un blog de companie.

Aveti elementele axei, construiti-va propria definitie, si mai bine facem o culegere de definitii pe blogul netoo, decat sa ne chinuim sa facem una universala, in momentul asta. Stiti care ma gandeam aseara ca e cel mai bun blog corporatist? Techcrunch.(Ce zici, Dragos?)

Intr-adevar, unele companii tin neaparat sa construiasca o diferenta intre blogul personal al unui angajat sau al unui manager si blogul oficial al companiei. Probabil pentru ca cineva poate intelege prin blog personal, o exprimare disociata, intr-o anumita masura, de latura profesionala.

Dupa intalnirea de aseara chiar am inceput sa ma intreb cum este mai bine, sa ai un blog corporate, construit ca atare, sau sa ai reprezentanti? Fie CEO-ul, fie un alt leader din companie, fie un PR mai dezghetat, fie un expert intr-o anumita zona a domeniului in care activezi, sau chiar un evanghelist al unor idei, concepte, teorii, tehnologii samd, pe care vrei sa le aduci in discutie. Aici Madalin Matica sustine ca “vocea companiei trebuie sa aiba putere de decizie”, si de fapt cred ca vrea sa zica “vocea companiei trebuie sa aiba sustinere din partea managementului”, ceea e adevarat.

Toti angajatii companiei sunt, in orice moment, ambasadori a companiei, atat prin ceea ce povestesc despre compania respectiva, cat si prin comportamentul lor in afara serviciului, atat cel profesional, cat si cel personal.

Si pe internet e la fel, doar ca platforma de publicare a blogului faciliteaza exprimarea pe internet. Diferenta e ca, in timp ce intr-o intalnire offline, un angajat poate produce o anumita impresie despre el, si indirect, despre compania la care lucreaza, asupra unui numar limitat de persoane, si doar atunci, pe moment, pe internet impresia respectiva are o prezenta teoretic permanenta, si are potentialul unui public nelimitat.

Retorice: Si atunci, pe cine lasam sa-si faca blog? Le facem noi tuturor? Ce facem cu angajatii care au blog? Angajam pe cineva daca are deja un blog?

Cred ca, pana una-alta, blogul poate fi un excelent instrument de invatare, practic toti cei care ne-am intalnit aseara, si cei care au vorbit, si cei care au ascultat, vrem sa invatam mai multe despre asta. In plus, cred ca si un blog extern poate fi un excelent instrument de comunicare interna, pentru printr-un astfel de exercitiu, poti ajunge de la suma vocilor din companie la o voce unica (cineva spunea ieri, in drum spre bere, ca o companie care are deja bloggeri ar trebui sa le combine pe toate intr-un agregator s i acela sa fie blogul corporatist – insa asta ar fi, de fapt, doar o suma eterogena a vocilor, nu?:) )

Apoi am ajuns la scopul unui blog corporate. Sorana Savu spunea ca foloseste alte instrumente pentru a informa, si blogul pentru opinie si dezbatere. Mie mi-e greu sa le despart pe cele doua, cred ca sunt folosite cel mai bine impreuna, si nici nu sunt de acord cu Andrei Savu ca transmiterea informatiei e un proces unidirectional, si chiar as dori sa discutam pe tema asta la o cafea intr-o zi.

Altele, tot retorice:Blogul e o sectiunea site-ului sau site-ul e o sectiune a blogului? Ce inseamna traficul pentru blog? Ce facem cu cei care ne viziteaza?

In rest, s-a vorbit de faptul ca blogul, ca orice instrument de comunicare, poate construi sau schimba perceptia publicului asupra unei companii. Sorana zice ca umanizeaza, Radu ca poate schimba perceptia de “one-man-show” (sau o poate consolida, daca ne uitam la Madalin, sau chiar la Radu :D ), Catalin Tenita il foloseste pentru a arata cum gandeste echipa lui, si asa mai departe. Insa asta nu singularizeaza un blog ca instrument de comunicare, asta poate fi un scop sau un obiectiv pentru orice instrument si activitate de comunicare, si chiar, ca orice obiectiv, ar trebui de fiecare data estimat, masurat, raportat, optimizat.

Discutia s-a incheiat cu raspunsuri la intrebarea lui Cristian Mezei despre posibilitatea de a disocia blogul personal (precum acesta, pe care il cititi acum) de compania la care lucreaza cel care il scrie. Radu Ionescu e convins, ca si mine, ca nimeni nu citeste “disclaimer”-ul, adica acea nota informativa care anunta ca e un blog personal si, in cazul meu:

Pe acest blog veti gasi parerile mele personale despre internet, media, societate, si tot ce mi se va parea mentionabil. Insa precizez ca acestea sunt parerile mele personale si nu reprezinta pozitia oficiala a companiei in care lucrez. Unde va fi cazul, cu riscul de a fi redundant, voi sublinia acest lucru, pentru a nu crea confuzii inutile.

De aceea, pe langa disclaimer, cand discut despre subiecte sensibile, unde se poate interpreta parerea mea ca pozitie oficiala a companiei MediaPro Interactiv, precizez inca o data ca este parerea mea personala, si daca doreste cineva pozitia oficiala a MP Interactiv imi poate scrie pe adresa de email de la birou.

Insa, discutia de final pe tema (imposibilitatii?) disocierii dintre cele doua pe mine m-a dus cu gandul la originea discutiei: blogul personal, si blogul “corporate”. Cum facem diferenta, si, mai ales, de ce? (ultima intrebare retorica pe ziua de azi)

Am sa revin saptamana asta pe cateva teme generate de aceasta intalnire. Conform traditiei, au mai scris despre asta zoso, andrei, florin, zuza, manafu (merci zoso pt linkuri!)

5 Comments »

  1. [...] Recomand sa citit si ce au mai scris alti participanti : andrei, florin, zuza, manafu, zoso, piticu, cristea, ionut nihasa este bloggerul care a scris acest post pentru BLOGoree.ro Blog Pentru mai multe informatii despre bloguri, ajutor pentru a va crea sau dezvolta un blog, membrii FORUMUL BLOGGERILOR va pot raspunde la intrebari. Mai mult AICI blogosfera, bloguri de companie, netoo 3 Posturi similare:netoo #3 – previewCat de virala e blogosfera?Blogger = Sex Worker. Sau nu?Beginner’s Guide to DiggCat costa un post intr-un blog? [...]

    Pingback by BLOGoree.ro blog » Blog Archive » Netoo 3.0 - the great return — November 29, 2006 @ 1:55 pm

  2. Cafeaua asteapta, la fel si discutia. Dar poate ar fi interesant sa definim termenii – eu nu m-am referit la transmiterea informatiei, ci faceam o diferentiere intre informare si dezbatere. Daca informarea poate fi, uneori, unidirectionala, dezbaterea se doreste un dialog. De unde si diferenta intre newsletter si blog.

    Comment by Andrei Savu — November 29, 2006 @ 3:51 pm

  3. [...] Ionut Oprea- Despre blogul personal si blogul de companie [...]

    Pingback by Netoo #3, the aftermath « netoo — November 29, 2006 @ 4:43 pm

  4. Atentie: Radu Ionescu a spus ca Diclaimer-ul nu conteaza/nu este luat in seama/nu e important cand faci vreo prostie, nu numai ca nu este citit! Ceea ce mi se pare punctul despre care vorbeam in acel moment. Desi Dragos Novac a observat ca, desi nu-l citeste/baga in seama/observa nimeni, disclaimer-ul are putere juridica!

    Comment by Florin Grozea (Hi-Q) — November 29, 2006 @ 7:01 pm

  5. OK, acum am inteles ca diferentierea era utila pentru a problematiza.

    Insa, in termeni de PR, si informarea face parte, dintr-un proces bidirectional, care include cel putin o bucla de raspuns, daca e sa vorbim intr-un registru tehnic. Cred ca, tehnic vorbind, informarea ideala e un dialog, ca varianta imbunatatita a procesului de comunicare. OK, asta intr-o discutie teoretica, in care nu luam in considerare eforturile necesare pentru fiecare in parte.

    Pe masura ce ma gandesc la asta, incep sa vad notiunile astea nu neaparat antagonice, ci mai degraba ca doua etape in dezvoltarea instrumentelor de comunicare.

    Nici newsletterele construite pe principiul unei interactivitati maxime nu se diferentiaza atat de tare de bloguri, ba chiar unele firme si-au transformat newsletterele in blog(tehnic vorbind) fara ca publicul sa-si dea seama.

    Cred ca orice instrument de comunicare a fost initial (preponderent) unidirectional, prin ignorarea raspunsului(pentru ca interesul  pentru asta a fost minim), si apoi, prin diferite mijloace, a ajuns bidirectional, prin stimularea acestuia(pentru si interesul pentru asta a crescut, si mijloacele de a-l culege si interpreta s-au dezvoltat). Ma-nsel?

    Comment by clickio — November 30, 2006 @ 2:47 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu