post Revolutii de week-end: azi, divertismentul

December 1st, 2007

Insemnare despre: business,diverse,internet,marketing — clickio @ 5:00 pm

N-am mai avut de mult timp un weekend in care sa citesc de placere diverse lucruri, site-uri, reviste si sa ma gandesc in tihna la ce citesc. Si am profitat de ocazia lui 1 decembrie pentru a ma gandi la niscaiva potentiale revolutii in industria divertismentului.

- ce-ar fi daca posturile de televiziune americane ar face broadcasting online global cu toate serialele pe care le produc, adunand astfel audiente colosale? De departe, ar putea castiga mai mult vanzand o astfel de audienta globala decat din licentierea clasica a serialelor catre cate un post de televiziune din fiecare tara, pentru ca decalajul intre difuzarile din tara de origine si tarile celelalte, care determina scurtcircuitarea acestui model de catre consumatori, prin retelele peer-to-peer, arata ca, o data cu aparitia internetului, modelul clasic nu (mai) functioneaza.

Retransmiterea ar putea fi inclusa si in acest nou model, prin permiterea posturilor din diverse tari sa transmita, la randul lor, aceste seriale, in retele metropolitane, pentru a evita gatuirea de banda a site-ului de origine, si pentru a acomoda diverse fusuri orare. Iar televiziunile locale, sau broadcasterii locali, ca poate vor include si alte institutii decat televiziunile, ar putea fi implicati si in vanzarea de publicitate, insa intr-un sistem de revenue sharing cu compania producatoare sau prim-transmitatoare.

Evident, asta e doar o idee, mai sunt multe de pus la punct pentru un astfel de sistem, daca el ar fi aplicabil, insa, in teorie, ar putea fi afacerea mileniului pentru televiziunile americane, si un mod mai eficient de distributie pentru televiziunile locale/nationale de oriunde. In plus, ar putea fi excelent integrat cu structuri de tip IPTV si televiziune interactiva.

Principiul care se aplica aici este: “daca utilizatorii de internet vor ceva, mai devreme sau mai tarziu vor gasi o modalitate de a-si procura singuri ceea ce vor, scurtcircuitand modelul nostru, asa ca e mai bine sa gasim o modalitate profitabila de a le da ceea ce isi doresc”, principiu pus in practica si de Live Nation, in momentul in care a inceput sa ofere, la finalul concertelor pe care le organizeaza, DVD-uri cu inregistrari live ale concertului la care tocmai ai participat (Instant Live), pentru a nu mai fi nevoie de intregistrari “bootleg”.

- mergand mai departe, oare cat m-ar costa si cat va trebui sa mai asteptam pana la un abonament de “all you can see, hear and play” in ceea ce priveste divertismentul? Ce-ar fi sa existe o anumita suma pe luna, care sa-ti permita sa asculti oricand ce melodii, artisti si albume vrei, sa iti permita sa vezi oricand orice film, de oricate ori vrei, si in orice context, si sa joci orice joc, fie pe Playstation, fie pe WII, fie pe PC, fie pe telefon sau pe orice dispozitiv mobil integrat vom folosi in viitor? Ar fi posibil?

- Toata lumea se entuziasmeaza de posibilitatile si de amenintarile pe care le aduce la masa industriei de divertisment internetul (lasand la o parte mobilul deocamdata), si e clar ca, in masura in care sunt adaptate internetului, au succes pe internet (vezi muzica vanduta cu succes la bucata, si jocurile online massive multiplayer). Insa, cel putin in domeniul muzicii, incep sa-mi dau seama ca un al doilea viitor, pe langa internet, este concertul, live si offline. Metallica asta vara a fost un concert extraordinar, la fel si MUSE in toamna, si desi nu mai am timp sa le ascult la calculator sau pe ipod (nu mai apuc sa ascult nici albumul In Rainbows al formatiei Radiohead, o piesa de istorie pentru care am platit 5 lire, si l-am ascultat de cateva ori), as merge oricand la un concert de-al lor, pentru care as plati poate mai mult decat pentru un album. Si merita.
- Si, in final, o intrebare retorica: Am luat saptamana asta Evenimentul Zilei pentru ca venea la pachet cu un film pe care nu-l vazusem, si despre care prieteni in ale caror gusturi cinefile ma incred imi spuneau ca e un film bun. Luat ziar, luat film, asteptat weekend, pus film la rulat pe Playstation 2. Pe la jumatatea filmului, tocmai cand personajul lui Ethan Hawke pleaca dupa ajutoare, filmul se blocheaza, iar consola se bosumfla:”Cannot read disc”.  Cum filmul asta exista deja pe toate retelele p2p, as fi indreptatit sa-mi descarc o copie ilegala, in locul copiei mele, complet legala, insa doar semi-functionala? Sau trebuie sa sun la EVZ, sa ma trimita la Pro Video si eu sa apuc sa-l vad, daca imi vor schimba DVD-ul, peste vreo cateva week-enduri, desi l-am platit acum?
Food for thought, cum zice americanul. O alta idee:

- Ce-ar fi daca in viitor am plati doar licentele efective, fara a ne lega la cap cu casete, carcase, cd-uri, dvd-uri, urmand ca in urma platii licentei, sa ne putem descarca orice copie a materialului licentiat de pe internet, si sa ne putem face propriile CD-uri/DVD-uri? Oare ar putea fi integrata asa o procedura intr-un  sistem de filesharing? Sau, invers, ar trebui sa-si instaleze producatorii si licentiatorii de continut propriile servere si retele de file-sharing cu licenta?:)

Va las, ca mai am de citit. Daca simtiti ca aveti ceva interesant de adaugat, nu ezitati.

2 Comments »

  1. Aia cu ” “all you can see, hear and play” a fost propusa in Franta ca solutia importiva p2p . Suma care se vehicula era 10-15 euro/luna..
    Dar solutia a fost respinsa de reprezentantii caselor de discuri.

    Comment by Bogdan — December 3, 2007 @ 11:08 am

  2. Pe de o parte, probabil nu s-ar fi inteles de la impartirea banilor, pe de alta parte, cred ca e o rezistenta la schimbare a modelului clasic, pentru ca alternativa trebuie inventata in cele mai mici detalii, si, nu in ultimul rand, cred ca nu au destula incredere in varianta asta.

    Comment by clickio — December 3, 2007 @ 12:31 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu