post Nu, ma deranjeaza! Despre spiritul comunitar (episodul 2)

January 10th, 2008

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 1:40 pm

A cam trecut momentul pentru a starni spiritul comunitar cu ocazia inzapezirii 2008, insa era un risc asumat de la inceput. Trebuie sa valorificam insa orice alta ocazie pentru a lupta cu lipsa spiritului comunitar, cauza principala a nepasarii si a lipsei de initiativa pur comunitara la noi.

Trebuie sa ne schimbam atitudinea, si sa ii ajutam si pe ceilalti sa ne urmeze. Intr-adevar, cand esti inconjurat de multi oameni care par sa nu faca nimic(uneori e o problema de perceptie), e usor sa concluzionezi ca “nimeni nu va face niciodata nimic, asa ca la ce bun sa mai fac ceva?”, insa e pacat sa adopti solutia cea mai la indemana. Daca toti cei care isi pun macar problema de a se gandi la atitudinea celor din jur ar face un mic efort sa isi schimbe tocmai ei atitudinea, am fi pe jumatate acolo unde ne dorim. Pentru ca trezirea spiritului comunitar nu poate incepe decat cu cei care il apreciaza, continua cu cei care il constientizeaza, si abia in final se adreseaza celor cu adevarat nepasatori, care sunt cei mai multi, si cei mai greu de adus pe calea responsabilitatii comunitare.
Sa pornim de la comentariul unui cititor la articolul despre deszapezirea prin internet: “Ce înghesuiala în pagina asta, care cu lopeti, care cu galeti. Pe oameni îi cam doare-n basca de initiative de acest gen. Ma simt ca-ntr-un autobuz în care mi se fura portofelul, toata lumea vede, dar se face ca se uita pe geam.”

Fix in ochiul cauzei. Trebuie sa luptam impotriva durutului la basca. Stiti de ce nu reactioneaza nimeni cand se intampla o talharie in autobuz? Nu pentru ca ne-ar fi frica de hot, ci pentru ca ne temem ca am fi singurii care ar sari in ajutor pagubitului. Ne temem sa nu fim luati de fraieri, si asta ne lasa sa plutim la suprafata in dulcea nepasare. Nu ne deranjeaza… si imi dau seama cu ocazia asta cat de nociva poate fi aceasta expresie care e acum la moda.

Si in cazul deszapezirii povestea a fost aproape la fel. Daca nu face nimeni nimic, pare ca niciodata nu va face nimeni nimic. Daca fac cate unii ceva, independent, ajung la stiri (a propos, azi la piata Traian o firma deszapezea cu o masina proprie strada din fata sediului). Daca punem deget la deget si lansam cate o initiativa care sa aiba cateva rezultate, vom pune presiune si pe unii din ceilalti, si fie ni se vor alatura, fie vor crea initiative similare. Mi-e egal. Mobilizarea presupune initiativa, exemplu, sprijin, si o rasplata, care poate fi si simbolica, atata timo cat e suficienta.

Ba da, domnule. Ma deranjeaza, si iau atitudine. Asta a fost mantra blogurilor romanesti in 2007. Primul pas e facut, si pana acum si presa, si blogurile, au demonstrat ca pot lua atitudine cu succes. E aproape perfect, uneori suficient, insa de cele mai multe ori lipseste ceva, lipseste un sambure constructiv care nu doar sa provoace la gasirea de solutii, ci chiar sa contribuie la asta.Toate energiile pe care le cheltuim cu luarea de atitudine ar avea un randament mult mai mare daca ar avea un rezultat, oricat de mic. Atat pentru problema respectiva, cat si pentru propasirea acestui spirit comunitar pe care tocmai l-au trezit pentru putin timp in randul catorva dintre noi.

Asadar, de fiecare data cand luam atitudine, sa incercam sa vedem si ce putem face, direct si concret pentru a ajuta la rezolvarea problemei fata de care am luat atitudine. Cum bine zic americanii, sa incercam nu mai fim parte a problemei, ci sa fim parte a solutiei(atentie, principiu foarte util de urmat si in viata personala, si mai ales in cea profesionala). Si, la fel de important, trebuie sa ii ajutam si pe altii sa contribuie cu propriile lor parti de solutie, pentru ca eforturile noastre sa conteze.

Ma intreba acum catva timp Dragos ce mi-as dori de la companiile cu activitati de CSR in 2008. As vrea ca unele dintre ele sa experimenteze cu activitati nu doar de compensare, ci chiar de activare a spiritului comunitar. In 2007 nu mi-a atras atentia niciun proiect de genul asta, dar poate n-am fost eu suficient de atent – cititorii responsabilitatesociala.ro sa ma contrazica daca au existat. Si daca stiti vreo companie sau vreun ONG care pregateste un proiect care sa sustina macar o parte din cele scrise de mine mai sus, dati-mi de veste.

3 Comments »

  1. …huh…chestiunea cu CSR`ul da foarte bine si am toata stima pentru cei care o fac. Din pacate, unele companii pentru a`si face bugete solide , umfla pretul serviciilor si tarifelor. Ma refer in primul rand la banci. Nu au sisteme IT cat de cat onorabile, stau prost la Internet banking, au relatii dezastruoase cu clientii, dar isi fac conturi de CSR de stai si te crucesti.
    E bine ca si le fac, dar ma intreb uneori daca nu mi`as dori ca acest CSR sa vina DUPA ce respectivii jucatori s`au asezat pe picioarele lor. Nu poti sa apari drept o companie cu adevarat interesata de social responsability, cand in curtea ta mizeria sta sa iti cada in cap. Dai in ipocrizie.

    Comment by dan — January 11, 2008 @ 5:23 pm

  2. buna ziua,
    sa zicem ca o incercare in zona tirgului nostru ar fi ceea ce se construieste in spatele : http://www.revistatus.ro .
    Sa dea Domnul sa ne tina balamalele sa il lansam cu bine si sa il construm asa cum vrem.

    Comment by Danut — January 18, 2008 @ 9:31 pm

  3. [...] Nu e primul an cu înzăpezire de când am blog. S-a mai întâmplat și în 2008 și am scris și atunci despre asta: Solutie online impotriva zapezii sau a lipsei comunitatii offline si Nu, ma deranjeaza! Despre spiritul comunitar (episodul 2) [...]

    Pingback by Bloggeri cu lopata în mână, înscrieți-vă aici! | Ionut Oprea — February 13, 2012 @ 12:34 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu