post Afla cum s-a terminat marea mea aventura cu trenul

December 18th, 2009

Insemnare despre: internet,social media — clickio @ 9:41 am

Am fost intr-un an in timpul facultatii la festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Ca tot studentul incercand sa fac economie la orice pentru a maximiza bugetul de bere. Una din economiile importante putea fi biletul de tren, pe care, neavand carnetul de student vizat la zi, l-am luat pe carnetul de elev al unui amic.

Nici o problema la dus. Am pus deoparte banii pentru jumatatea de bilet de intoarcere, si am chefuit de restul in toate cele trei zile de festival. La intoarcere, am auzit ca sunt controalele traditionale pentru publicul festivalul asa ca am incercat sa fac pe bolnavul. N-a mers, si mi s-a reprosat ca am barba cam mare pentru clasa a X-a. Singurul mod in care puteam recupera carnetul “celuilalt Ionut” era sa cobor in prima gara.

Care era Campina. Acum, cei care au ajuns vreodata in Campina imi vor da dreptate: este cea mai deprimanta gara in care-am coborat pana acum. E la distanta de oras, totul e pustiu in jur, insa si inauntru. Ghiseu, sala de asteptare, si biroul sefului de gara. Nu eram insa singur, mai era un festivalist cu mine care patise acelasi lucru. A, pardon, de fapt isi cumparase chiar biletul cu acelasi carnet :)

“Tot e bine”, mi-am zis. Am ciocanit, si am intrat, pregatindu-mi o mare minciuna, insa cat se poate de sincera, pentru ca alta salvare n-aveam: “Ne-au furat geanta cu banii si actele. Buletin, carnet, bilete,si mai ales, toti banii pe care-i aveam. Cum facem sa ajungem acasa?” “Pai nu i-ati spus asta controlorului?” “Ba da”, am plusat eu. “…Si?” 
“Si nu ne-a crezut,” s-a smiorcait celalalt, aducandu-si contributia la momentul artistic. “Cred ca era moldovean de-al vostru.

- Uite cum facem, mergeti cu mine pana in Ploiesti, iar acolo mergeti direct la seful de tren si-i spuneti de la inceput toata povestea, si o sa va lase sa ajungeti acasa”.

Zis si facut. Am mers cu urmatorul tren, care ne-a dus in Ploiesti, celebrul oras cu trei-patru gari, cate-or fi, si bineinteles ca eu a trebuit sa ajung dintr-una in cealalta, ceea ce mi-a mai scazut bugetul ramas, noroc ca mai aveam ceva maruntis, ca altfel poate ramaneam prin Ploiesti.

Bun, ajung in Ploiesti Nord. Sau o fi fost Sud?. Oricum, nici un tren spre Iasi in orar, insa aud intr-un tarziu ca soseste un tren de Suceava care avea si un vagon de Iasi. Merg tinta la seful de tren si ii spun poezia, repetata deja de zeci de ori. “Urca”, zice.

Urc, ma cuibaresc in vagon, si ma incalzesc. Pleaca trenul. Dupa vreo 20 de minute, intra seful de tren in vagon, se aseaza langa mine, si ma intreaba: …

Afla continuarea in bannerul afisat pewww.apropo.roprintre mesajele de Craciun ale altor utilizatori de internet. Asteapta cateva secunde si va aparea. Dupa ce o vezi, intoarce-te aici si spune-mi cum ti s-a parut.

3 Comments »

  1. poveste cu final cam sec

    Comment by Alex — December 18, 2009 @ 1:11 pm

  2. meh

    Comment by vali — December 21, 2009 @ 4:20 pm

  3. :) Sec, sec, dar sa va fi vazut eu in locul meu :)

    Comment by clickio — December 21, 2009 @ 7:20 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu