post Cum sa le zicem acestor “media sociale”?

February 25th, 2010

Insemnare despre: comunicare,social media — clickio @ 10:06 am

Limba noastra, desi e o comoara pentru cine o stapaneste, are dezavantajul si in acelasi timp oportunitatea ca nu cuprinde toate cuvintele posibile. Si unde apar cel mai repede cuvinte noi in alta parte decat in domeniul tehnologiei, si, in cazul de fata al internetului.

Insusi internetul a fost un termen nou, adoptat ca substantiv comun dupa ce nu l-am mai scris cu majuscula.

Insa ce facem cu “social media”, cum ii zicem in asa fel incat sa evitam confuzia si apropierea de zona sociala, care are o cu totul alta semnificatie, chiar daca se intersecteaza cateodata si cele doua (avem campanii sociale in ‘social media’).

“Media sociale”, formula aleasa de refresh.ro, care a suferit, mai nou, o reimprospatare de aspect (“un refresh de design”, vedeti cat de departe suntem?) mi se pare un pic fortat, pe de o parte, iar pe de alta, nu rezolva problema. In limba romana, social inseamna fie un atribut al unui lucru care tine de un grup, sau este realizat in comun, fie desemneaza o componenta altruista,de ajutare a unei persoane sau a unui grup de persoane (caz social, campanie sociala, etc).

Mai mult, cred ca noi, cei din industrie, suntem responsabili pentru raspandirea tuturor englezismelor si barbarismelor pe care le dezvoltam intre noi si apoi ne chinuim sa le explicam celor care nu s-au lovit de ele pana atunci. Ar trebui sa le tinem putin sub control.



post De ce are Google nevoie de browser?

February 22nd, 2010

Insemnare despre: internet — clickio @ 11:58 am

Mi-am actualizat ieri programele pe calculatorul de-acasa, care ruleaza fin un Windows 7 la zi, inclusiv ultima versiune de Google Chrome, pe care il folosesc alternativ cu Firefox 3.6 si IE8, in functie de task-uri, stare de spirit si zar.

Ei bine, am descoperit in ultima versiune de Chrome o facilitate revolutionara pe care eu n-o voi folosi, insa pe care un utilizator incepator sau mult mai light decat mine, sau unul care nu stie limba engleza, o va folosi: posibilitatea de a traduce automat orice pagina navighezi in orice limba vrei, teoretic, dar practic musiu’ Google Chrome se oferea sa-mi traduca automat toate paginile din engleza in romana.

Ce inseamna asta? Ca GC ar putea deveni browserul implicit al utilizatorilor light de internet, care prefera sa citeasca intr-o romana aproximativa insa inteligibila(clar, traducerea va suferi, insa pe internet e mai important sa functioneze decat sa fie perfecta), decat intr-o engleza care poate pune piedici cititului la fiecare cuvant putin mai rar. Asta ar putea deschide accesul acestul utilizatori la multe multe alte pagini internationale (care devin direct concurente in acest fel cu paginile romanesti similare), si ca internetul romanesc va trebui sa se concentreze si mai mult pe valoarea adaugata, si mai putin pe traducere.

Bineinteles, aici totul depinde de penetrarea pe care o va strange in perioada urmatoare Google Chrome, pentru ca nici IE8 nici Firefox 3.6 nu se vor lasa usor. Si nu putem vorbi de Chrome ca browser dominant prea curand, insa e posibil ca si celelalte doua browsere importante sa integreze un astfel de serviciu, chiar daca nu au in spate un serviciu de traducere automata precum translate.google.com

Alte motive pentru care are Google nevoie de browser?

- poate monitoriza comportamentul utilizatorilor si pe alte site-uri decat ale sale

- este o “fereastra catre norisor” (cloud computing)(google docs suporta acum si upload de fisiere, si bookmark sync pentru Google Chrome, probabil in curand iti vei putea salva si extensiile, si orice altceva tine de experienta Google Chrome pe orice tip de terminal)

- poate impune standarde in ce priveste paginile web si de asemenea in ce priveste facilitatile de navigare

Dar niciuna nu m-a socat la fel de tare precum optiunea “Tradu toate paginile in limba romana”.

post Comentarii memorabile de la (cativa din) tinerii de azi

February 22nd, 2010

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 11:36 am

Cateva comentarii care merita recitite de la articolul  Tinerii de azi si profesorii lor “varza”- vina celui interesat, care pana acum a strans 21 de comentarii in total  si nu mai e atat de usor de urmarit pt cei care-l vad abia acum.

Ma bucur  nespus ca exista astfel de pareri printre voi, e un prim semn ca putem schimba ceva.

Dianora(http://dj-dia.blogspot.com/):”eu fiind foarte interesată de ceea ce învăt am avut mereu parte de ajutor sau de sprijin dacă am avut nevoie şi dacă l-am cerut”

si

“mă enervează la culme mulţi din colegii mei care în loc să se agite, stau şi freacă menta. Sunt genul de oameni veniţi până la facultate în plimbare.”

Dana M: “Noi ar trebui sa incepem sa invatam, sa incetam sa mai copiem, sa muncim acasa, ei ar trebui sa inceapa sa predea cu pasiune, sa se gandeasca ce avem noi nevoie sa auzim ca sa ii patrundem cursul, sa dea subiecte muncite acasa, nu titluri.”

Ligia(http://twitter.com/kidha): <<Cum e si normal, profii pleaca din start cu un set de asteptari de la studenti privind interesul lor fata de materie si fata de suiectul facultate in sine, iar setul asta de asteptari e format dupa cateva generatii bune trecute prin fata ochilor.

Si da, din punctul asta de vedere nu e corect sa dai vina pe prof ca se adreseaza studentului mediu, ci sa te duci, ca student, la prof sa te ajute, presupunand ca mediocritatea nu te reprezinta si vrei mai mult.

Pe de alta parte sunt si profi (de obicei aia tinerii)care se implica serios de tot in a ridica “asteptarile medii”. Si le iese bine de tot, dar cred ca tocmai asta face un prof sa fie cu adevarat bun.>>

hoinaru (http://www.hoinaru.ro/) <<problema e ca beneficiarii nici nu-si mai pun problema in ceea ce priveste vina “eh, ce sa inveti in romania? asa e sistemul nostru romanesc”>>

post Tinerii de azi si profesorii lor “varza”- vina celui interesat

February 19th, 2010

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:25 am

Discutie pur teoretica: Daca tu ma platesti sa iti explic ceva, si nu intelegi, e raspunderea ta sa ma intrebi, sa ma pui la zid, sa ma bati la cap, si raspunderea mea sa te fac sa intelegi pana la urma. Pentru ca eu sunt direct interesat sa imi iau banii, si pentru asta trebuie sa te fac sa intelegi. Iar tu esti direct interesat sa intelegi, si de aceea trebuie ma intrebi sau macar sa imi arati clar ca n-ai inteles. Vina e a celui direct interesat.

Aplicatie practica: Intotdeauna mi-au creat o senzatie nasoala tinerii, elevi sau studenti, care-si considera profesorii “prosti”, “varza”, cu o aroganta care depaseste multe limite: a normalului, a bunului simt, samd.

Nu cred ca exista persoane care sa fie implicate intr-un sistem de invatamant si de la care sa nu ai ceva de invatat. Sigur, lectiile/cursurile or fi plictisitoare, or spune lucruri pe care le-ai mai auzit, insa nimeni nu te opreste sa spui intrebari, sa intrebi mai multe, sa afli mai multe, sa aduci discutia in punctele care te intereseaza mai mult, si sa abordezi orice profesor, personal sau in timpul cursului cu idei personale, cu paranteze la ideile prezentate, cu aplicatii practice, etc. Evident, pentru asta ar cam trebui sa te pasioneze domeniul pe care ti l-ai ales, sa citesti permanent si sa incerci sa intelegi, sa iti antrenezi mereu modestia pentru a nu trage concluzii premature, si pentru a nu-ti construi teoriii desarte.

Esti, sau ar trebui sa fii, direct interesat sa inveti ceea ce consideri ca trebuie sa inveti (care se poate suprapune in proportie variabila peste ceea ce vrea oficial sa te invete fiecare profesor si a si incaput in curs). Si pentru asta trebuie sa pui intrebari, sa iei initiativa, sa ajustezi discutiile, samd. Abia dupa ce ai facut toate astea si au esuat toate, insa nu pentru ca nu ai reusit tu sa le pui bine in practica, ai putea spune ca un profesor nu te-a ajutat deloc sa inveti ceea ce-ti doreai.Vina e a celui direct interesat. In cazul asta, vina e a celui direct interesat sa invete.

Insa nu, toata lumea vrea sa fie desteapta si specializata fara cel mai mic efort, daca un profesor nu livreaza imediat fix ceea ce trebuie, e automat “varza”, “nu e vina mea ca nu fac nimic, e vina statului ca nu ma ajuta”si uite de aia “Romania e o tara de rahat” etc etc etc, uita-te pe fereastra sau  pe Google. Noua modestie e aroganta.

post Ce este ipad-ul pentru industria media

February 18th, 2010

Insemnare despre: internet,marketing,massmedia — clickio @ 4:54 pm

Am ajuns azi pe blogul mogulului Dan Voiculescu, si am lasat un comentariu despre ipad in care m-am lungit, asa ca m-am gandit sa il transform in articol pe blog.

Provocarea mogulului:

Citesc, analizez, compar, caut lămuriri (am vrut să scriu ”culeg informatii”, dar am tăiat): este iPad-ul o sansă pentru revigorarea presei mondiale în contextul multiplelor crize care îi dau târcoale (internet vs. print, căderea bugetelor de publicitate) ?

Raspunsul meu:

Ipad-ul dpdv media incearca sa fie un canal de distributie controlata, ceea ce internetul si calculatoarele actuale, prin deschiderea care le caracterizeaza, n-au reusit. Softurile sunt cumparate doar de cei mai responsabili dintre noi, la fel si filmele, si orice alt continut digitalizat.

Nici ipad-ul nu cred ca va fi infailibil la piratare, dupa cum nici iphone-ul nu e, si nici o alta platforma software/hardware care a avut suficient continut interesant cat sa atraga interesul hackerilor.

Insa, probabil, va deschide calea unei distributii digitale pe scara larga, pe ipad si pe valul de dispozitive similare care va urma. Dar tot de industria media va depinde sa isi construiasca in noul context continutul in asa fel incat sa fie atractiv pe noul canal si sa fie mai usor sa cumperi decat sa piratezi(din punctul asta de vedere Apple a avut deja un succes cu Appstore-ul, e mai usor/simplu sa apesi cumpara si sa dai 99 centi decat sa cauti si sa instalezi o aplicatie piratata).

Cine are timp si chef e liber sa adauge:)

post Mitul consultantei gratuite

February 18th, 2010

Insemnare despre: amuzante,internet — clickio @ 11:45 am

Apare din cand in cand cineva care, atunci cand vorbim despre utilitate, valoare adaugata, si dialog civilizat pe bloguri, pretinde ca astea sunt, ahem, “consultanta gratuita pentru companii”.

Colegi, treziti-va. Nu exista “consultanta gratuita”. Consultanta, ca sa o definim atipic, insa relevant pentru discutia asta, este, asa cum ii explicam si celui mai recent din cei care ridicau steagul “consultantei gratuite”:

atunci cand cineva(o companie sau o persoana) te plateste in acest moment pe tine pentru a face, a povesti sau a prezenta fix asta, in rest, indiferent in cat detaliu ii prezinti sau il/o inveti pe cineva sau ii arati ce si cum sa faca,  sunt doar vorbe, care pot fi sau nu utile, pentru cineva sau pentru mai multi, in pestera infinita numita internet. Insa nu sunt “consultanta”.

Nu exista consultanta gratuita. Cum ar zice americanu’ there is no such thing, man!. Exista consultanta platita, si exista sfaturi gratuite, pe care oricine e liber sa le foloseasca sau nu. Coborati din norii aia roz, in care toti am putea fi consultanti, si nimeni nu ne-ar plati pt asta.

post Ne vaicarim pe blog sau facem ceva mai interesant?

February 18th, 2010

Insemnare despre: blogging — clickio @ 10:27 am

Cine lanseaza verdicte antropologice ar putea spune ca suntem o natiune de babe care se vaicaresc. Si nici pe bloguri nu gasim altceva. “Cititoruleeeeeee, uite ce mi-a facut compania aiaaaaaaa” e o atitudine frecventa pe blogurile romanesti, in comentariile la articole pe alte site-uri, samd.

Eu cred ca putem mai mult. Si am sa demonstrez asta, printr-un exemplu foarte recent.

Din experienta mea de peste 7 ani de zburat cu companii low-cost, timp in care am pierdut avioane, am avut curse anulate, am platit averi pentru bagaje supra-incarcate, am invatat ca toate posibilele probleme ale unui astfel de zbor pot fi rezolvate daca te pregatesti inainte. Si am mai invatat ca toti cei care zboara pentru prima data cu low-cost se lovesc frontal de majoritatea problemelor posibile, unii chiar si data urmatoare se lovesc de aceleasi probleme sau de altele, si tot asa pana invata sa se pregateasca(dupa care zborurile low-cost pot fi aproape perfecte).

Cel mai recent articol pe tema asta este scris de Cristi Serb, care s-a inscris pe traseul de mai sus, insa e doar la inceput, asa ca a inceput sa se vaicareasca intr-un articol pe tema problemelor pe care le-a avut cu unul din primele lui zboruri low-cost.

Este o reactie naturala. Cred ca si eu, acum vreo 7 ani, la prima intarziere de peste 6 ore a unui avion, aveam aceiasi nervi, fata de compania aeriana respectiva (nici nu-i mai tin minte numele) cat si fata de aeroport (am fost izolati 6 ore in zona de dupa frontiera :D a aeroportului Baneasa, in vremea cand nu avea bar si nici loc de fumat si inca fumam). Diferenta e ca eu nu mi i-am varsat pe blog.

E o reactie normala sa fii frustrat cand ai o problema. Insa e usor degradant sa te transformi intr-un Nea Vaicareala, care se plange de toate lucrurile care-l deranjeaza. Nu pretind ca totul e perfect, sau ca ar trebui ceva ascuns sub pres, Doamne fereste!

Insa cred ca un blogger adevarat poate face mai mult. In loc sa creeze un loc de dat cu capul, si sa adune vaicarelile altora la ale sale, ar putea scrie un articol constructiv. In loc sa scrie “Vai ce de rahat e compania X” ar putea scrie “A mai avut cineva problema asta cu compania X? Cum s-a rezolvat?”  O astfel de abordare invita la dialog, creeaza un mediu igienic pentru o discutie normala, in care companiile pot participa, problema are sanse mai mari sa fie rezolvata, cititorii pot gasi mai multa utilitate, si bloggerul are mai mari sanse de a genera astfel de dialoguri si pe viitor.

Ca sa continuam exemplul, Cristi ar fi putut scrie pe tema: Cum sa eviti problemele zborurilor low-cost. Pentru completarea exemplului, promit sa scriu personal un articol pe maibun.ro pe tema asta. La mine, ar fi si momentul, dupa atatea experiente.

Ar fi fost mult mai utila o astfel de abordare pentru  un cititor de bloguri (si da, pe Cristi il citesc suficienti, daca te uiti cate comentarii a avut acel articol), ar putea pleca de la aceleasi probleme, insa le-ar putea gasi solutii, ar transforma intreaga experienta intr-un articol util, din care cu totii ar fi avut de invatat, nu doar de dat cu vaicareala, si n-ar mai fi fost doar un flame despre low-cost, ci un articol in care toti cei care ar fi comentat si-ar fi adus aportul la un ghid complet de folosire a zborurilor low-cost pentru a avea cat mai putine probleme. Poate nu chiar un ghid complet, insa ceva mai apropiat de asta decat o vaicareala.

Cred ca asta e una din directiile importante care poate ridica  blogosfera cu mult deasupra altor medii online care acumuleaza vaicareli. De vaicareli te plictisesti repede, uneori nici nu sunt amuzante, si prin vaicareli nu aduci nici o urma de valoare pentru nimeni.

In plus, toate companiile au, cateodata probleme. Cu totii gresim. Nimeni nu e sfant. Acum ca suntem cu totii de acord, ce facem cu asta? Nu e mai normal sa oferi putin respect, pentru a primi la randul tau respect? Nu e normal sa admiti ca desi tu ai o anumita problema cu compania X, ea nu e “de rahat” si cei cateva zeci, sute, mii poate de angajati nu sunt cu totii “de rahat”?  Nu e cazul articolului lui Cristi aici, insa e o atitudine care transpira pe alte bloguri, iar pe unele e chiar pe fata.

Hai sa nu ne mai vaicarim, sa criticam constructiv, si va garantez ca asta va creste calitatea multor bloguri. Si dati mai departe articolul asta oricui care se apuca de blogging, pentru ca am observat asta si la cei care scriu primele articole. Si isi dau cu stangul in dreptul inainte de a incepe.

post Is this the website I used to visit?:) (pamflet nevinovat)


February 17th, 2010

Insemnare despre: amuzante,istoriainternetului.ro — clickio @ 9:27 am

- Buna ziua, aici site-ul de anunturi Neogen?

- Nu, neogen e acum retea sociala. Join. Enjoy. Smile. Poate cautati neobizz. Sau poate zumzi. Sau puteti folosi sistemul nostru de publicitate CPC, sau poate vreti sa si angajati pe cineva, va fac un cont de test?

- Buna ziua, magazinul de inchirieri casete Videomax?
- Nu stiu despre ce vorbiti. Si schimband vocea: DAR, videomax.ro e acum site-ul pe care tu poti avea propria emisiune. Vrei?

- Ca pe trilulilu?

- Da, cred ca trilulilu inca mai permite asta, pana va deveni o retea sociala si va renunta la functia de video…

- Buna ziua, aici site-ul de clipuri video Trilulilu?

- Nu, aici site-ul pe care poti cumpara crocozauri pentru a le trimite prietenilor tai mesaje, nu ati vazut noua noastra campanie pe TV?

As merge mai departe decat refresh.ro: pregatiti-va de schimbari majore pe site-urile pe care le stiati. Reveniti din 3 in 5 ani pe ele ca sa vedeti in ce au evoluat, cum s-au transformat. Expect the most unexpected. E o tendinta reala.

UPDATE via Radu:

- Buna ziua, ziarul online de sport GSP.ro? Ce mai face Mutu?

- Salut, nu stiu, acum suntem casa de muzica si vindem tricouri, videoclipuri si casete porno…

Mai aveti si altele?:))

post Google Buzz – cateva concluzii

February 10th, 2010

Insemnare despre: international,internet — clickio @ 9:25 am

Am apucat aseara sa folosesc putin Google Buzz, dupa ce am urmarit relativ indirect lansarea, prin intermediul social media: twitter si bloguri care relatau de la fata locului.

Concluziile mele:

1. Google Buzz e un Twitter cu potential de masa. Daca Twitter.com si-a infranat cresterea in plan international, pentru ca este o retea inchisa, in care esti implicat doar daca alegi sa participi si sa-ti creezi un cont, dupa care trebuie sa-ti construiesti o retea, si dureaza pana isi demonstreaza utilitatea, Gmail si emailul in general sunt stindardele clasice ale viralitatii. O mica paranteza istorica: Daca clasicele servicii de email, Microsoft si Yahoo, au excelat in volum, Gmail, prin modul in care a fost lansat, si care a maximizat efectul viral, a excelat in viteza cu care s-a apropiat de ele ca numar de utilizatori. Acum Gmail a depasit Yahoo si la tehnologie si interfata. (MSN/Hotmail n-am folosit).

2. Buzz-ul ca functie suplimentara a emailului
Emailul in sine este un instrument viral, initial s-a propagat tot viral, prin utilizatorii care isi publicau adresele pentru a fi contactati, in sine o invitatie sa-ti faci un cont pentru asta, iar ulterior a devenit canal principal pentru viralitate (ppt-uri pe email, suna cuiva cunoscut?). Si asta pentru ca e foarte simplu, e printre cele mai simple instrumente online, si are interconectivitatea incorporata.In email ai nevoie de Facebook sau Google connect, de autorizari peste autorizari, ci doar trimiti un email de la o adresa catre alta. Si cred ca aici e secretul din spatele Google Buzz: Trebuie sa fie la fel de simplu si de universal ca emailul, si GB a trebuit integrat cu Gmail pentru a se folosi de agenda serviciului de email si de dispozitia de comunicare a utilizatorului atunci cand foloseste serviciul.

3. Ca tehnologie, la nivel de promisiuni, GB nu promite nimic peste ce au promis si Twitter impreuna cu toate serviciile sale conexe: geotagging, posibilitati de mash-up, si chiar recomandari. Insa aici va fi o lupta umar-la-umar in planul tehnologiei si al volumului de date analizat (cele doua premise ale inteligentei articificiale). Probabil Twitter va dezvolta propriile facilitati similare sau va achizitiona cateva startup-uri care au ajuns deja intr-un stadiu suficient de avansat.

4. Ne indreptam intr-adevar spre sfarsitul erei intimitatii online, si nu mai trebuie decat inventate suficiente servicii suficient de utile ca sa ne faca sa renuntam voluntar si la ultimele urme de privacy in scopul interconectarii permanente si a utilitatii maxime.

5. Exagerand putin paralela buzz-gmail, poate ar putea exista interconectivitate si intre serviciile de buzz gathering/publishing? Atunci GB sau Twitter sau Tweetdeck sau Seesmic ar deveni doar clienti asociati cu un username@serviciu, ca o poarta catre intregul “social web”.

post Cum poate rezolva internetul problema cainilor vagabonzi

February 10th, 2010

Insemnare despre: social media — clickio @ 8:35 am

Cred ca principala piedica in calea rezolvarii problemei cainilor vagabonzi este informarea. Toate discutiile pe tema asta sunt sentimentale, de pe pozitii categorice intre cei care vor sa-i protejeze, si cei care vor sa-i omoare, (cineva ar putea adauga “intre muscati si ne-muscati”), si cele doua parti nu se asculta niciodata una pe cealalta. Ultima mostra e aici.

Asadar, avem nevoie de un blog care sa asigure o informare completa si permanenta, dintr-o perspectiva constructiva, asupra fenomenului cainilor vagabonzi in Romania, si mai cred ca un astfel de site ar putea aduna suficienti voluntari pentru a creste volumul si rezultatele activitatilor de voluntariat care contribuie, cu cat pot, la reducerea problemei.

Si vreau sa imi asum construirea acestui blog (ma gandesc deja la un nume si primesc bucuros sugestii), impreuna cu toti voluntarii din industria online care vor sa participe. Il transformam intr-un proiect de crowdsourcing, pentru ca sunt convins ca vrem cu totii sa rezolvam problema asta in cativa ani, si ca vrem cu totii sa aratam cum internetul si social media pot schimba lumea la propriu.

La o prima aruncare in subiect, am creionat urmatoarele aspecte care ar trebui dezvoltate pe un astfel de site/blog:

- cum contribuie fiecare ONG din Bucuresti si din tara la rezolvarea problemei
- ce alte variante de implicare avem fiecare si ce putem face
- unde poti dona pentru a sustine initiativele care contribuie la rezolvarea problemei
- cum poti lupta impotriva falsilor iubitori de animale (acele persoane care ii prefera in strada, bolnavi decat in adaposturi, sterilizati si vaccinati)
- mijloace non-violente de protejare impotriva cainilor vagabonzi
- raportarea cainilor vagabonzi  pe orase si  cartiere pentru potentiale actiuni de strangere/preluare

-alerte pentru caini violenti sau bolnavi

De asemenea, cred ca e utila o dezbatere publica permanenta pe aceasta tema, si toti cei care vor sa-si exprime o parere pe subiect sunt invitati, si aici si pe viitorul blog dedicat.

Pe de alta parte, repet si aici intrebarea care a reusit sa schimbe putin perspectiva si in discutia de la care a pornit raspunsul meu initial: Tu cat ai plati pentru un serviciu care sa te scape de cainii vagabonzi de pe strada ta?

Next Page »

mulu