Disclaimer: acest articol, desi poate parea, nu e despre bloggeri, ci despre criticii profesionisti. Criticii care stau si comenteaza, fiind platiti pentru asta, in timp ce altii tac si fac, straduindu-se sa perfectioneze obiectul criticii lor.

Everybody’s a critic, zice americanul. Dincolo de predispozitia oricui de a critica intai si de a discuta dupa, de a impusca inainte, si de a intreba dupa rezultat, ma uit in jur si vad o gramada de critici autointitulati, autonumiti, autoinstituiti, autoaclamati, autovalorificati si autoglorificati. Nu ma refer la cei carora nu le-a placut ultima cursa cu avionul, si care scriu despre asta pe blog, dupa ore de asteptare, nervi, si stress, desi si acolo e util un “goosfraba” inainte de publicare, ci la criticii specializati, pe film, carte, arte frumoase in general, si nu acele arte obscure, care necesita predispozitie, dedicare si antrenament, ci la cele accesibile, cu care ne infrumusetam viata si noi, muritorii de rand.

Descopar adesea pe la noi astfel de critici care se inarmeaza cu atata aroganta (ne)profesionala, incat operele de arta nici nu mai conteaza. Creatorul e un bou, si asta pentru ca el, Criticul, se ridica deasupra lui, si il invata cum ar fi trebuit sa picteze, sa compuna, sa regizeze, sa scrie, si sa danseze. Criticul e un Dumnezeu, el desfiinteaza cu usurinta pe care doar astfel ar putea s-o aiba, orice opera pe care are norocul, critic profesionist fiind, sa o vada inaintea muritorilor de rand.

Muritori de rand care orbecaie prin intunericul cunoasterii, ca de, ei niciodata nu se inteleg cu criticii, si care din cauza asta, trebuie sa se oripileze ori de cate ori vad critica dupa ce au vazut filmul si ii enerveaza actul defrisarii operei, sau sa se sperie de recomandarile criticilor daca fac invers.

Poate avem nevoie de Dumnezei. Poate avem nevoie de cate 1-2 critici adevarati in fiecare domeniu a caror parere sa fie general acceptata de toata lumea si sa conteze mai mult decat un bilet gratuit pentru fiecare. Insa cred ca mai avem mult de asteptat pana sa se selecteze natural sau pana chiar sa apara pe rand in cate un domeniu, in cate una din arte. Ideal, din randul practicantilor, pentru ca ei cunosc cel mai bine actul efectiv al creatiei in acel domeniu si in acea arta. Pana atunci, nu putem sa ne asteptam decat ca unii din Dumnezeii actuali sa moara, pacat insa ca si noi suntem muritori la randul nostru.

Cateodata ma gandesc ca mitologia nu e decat o extensie creativa a relatiilor dintre oamenii obisnuiti, si a unei societati in care sunt analizate si amplificate sentimentele extreme. Pentru ca in rest, fiecare din noi se crede fiinta suprema, nu ramane decat sa regizeze cineva filmul. Gooood Moooorniiiing Olympuuus!