Disclaimer: orice asemanare cu bloggeri sau jurnalisti reali este neintentionata, as prefera ca in loc sa aratam cu degetul sa ne facem cu totii o introspectie si sa vedem ce si unde putem repara. Folositi va rog ocazia ca una de meditatie asupra a tot ce-ati scris  vreodata online…

Ma deranjeaza atitudinea tabloida de care se molipsesc in egala masura si jurnalistii si bloggerii. Daca primii, atunci cand sunt la job, au un sef, o politica interna, un standard de respectat, si se mai abtin de la tabloidisme, pe internet, sau mai exact pe blogurile personale sau chiar si tematice,  ambele categorii se dezlantuie in articole tabloide menite doar sa le aduca un plus de trafic si de controversa, fara a lua in calcul si efectele negative pe care le pot avea astfel de actiuni. Si se mai si molipsesc unii de la altii cu o viteza ametitoare.

Intai, ce inseamna tabloid pe bloguri? Inseamna sa vanezi greseli ale companiilor pe care sa le pui apoi imediat pe blog cu screenshot, si sa te lauzi ca uite, i-ai prins, banditii dracului, transformandu-te intr-un Robin Hood online, care nu lucreaza cu bani ci cu “imagine” si “subiecte de barfa”. I-ai priiiiins! Si? Ai facut vreun lucru bun pentru societate? Mai gandeste-te.

Mai inseamna sa inventezi povesti cusute cu ata alba despre dedesubturi dezvaluite in premiera pe blogul tau, care nici nu mai conteaza daca sunt reale sau nu, daca au fost sau nu verificate, ca vorba aia, nu te trage nimeni la raspundere, si nu-ti scade nimeni din salariu daca o dai in bara, dar care atrag tot felul de voyeuri ciudati interesati de astfel de dezvaluiri pentru a-si croi propriile teorii conspirationiste, care, culmea, se potrivesc de fiecare data cu astfel de povesti si de dezvaluiri senzationesci. Eu nu am timp de teorii conspirationiste, sunt prea ocupat cu un lucru numit REALITATE!!!

Mai inseamna sa arati mereu ca in Romania totul e de rahat, si sa folosesti orice ocazie pentru a sublinia asta, fara a oferi o solutie, fara a cauta explicatii, cauze, riscand sa pari o persoana extrem de  frustrata si sa atragi in randul tau cititori asemenea. Mai inseamna sa arunci intentionat cu rahat in actiuni, initiative, pareri sau campanii, formuland puncte de vedere exagerate, doar pentru a creea discordanta si o falsa controversa. OK, avem problemele noastre, mai multe poate decat ale altora, insa o atitudine pozitiva si constructiva iti poate da o viata frumoasa chiar si aici, in Romania. Restul e simpla frustrare, de care in curand ne vom plictisi.

Toate astea, desi pot aduce varfuri temporare de trafic (si ati aflat si unii si altii cat de temporare sunt), creeaza o mare problema de care trebuie sa ne ferim: in locul dialogului civilizat, constructiv sau distractiv, pe care canalul asta de comunicare numit blog e menit sa il faciliteze, blogurile ajung simple locuri de dat cu capul, atrag frustrati care nu  vin decat sa scuipe problemele si frustrarile lor alaturi de cele proprii ale blogului, si dialogul se transforma intr-o insiruire plicticoasa de frustrari.

Asta ajunge sa te indeparteze de cititori, in primul rand, apoi si de prieteni, parteneri, colaboratori, si chiar ADVERTISERI. Da, advertiseri, aia care creeaza locuri de munca, fac profit ca altfel ne-am intoarce in comunism, unde facea profit doar statul, platesc impozite pentru asta, pe care statul ii gestioneaza, asa prost cum o face, pentru a-ti oferi si tie si copiilor tai servicii, sunt aia care incearca pe cat posibil sa-si multumeasca clientii ca altfel nu i-ar mai avea, si nu in ultimul rand, isi fac si publicitate, pe internet, unii chiar si pe bloguri, insa din ce in ce mai putin in locurile de dat cu capul.

Sper sa fie primit si inteles acest semnal de alarma, decizia de a avea blog sau loc de dat cu capul e alegerea fiecareia. La fel ca decizia cititorului de a citi si a comenta intr-un loc in care doar insiruieste frustrari sau intr-unul in care chiar obtine ceva din asta.Si bineinteles, a advertiserului…