post Vreau o tara…(despre problemele Romaniei mele)

July 21st, 2010

Insemnare despre: social — clickio @ 8:12 am

Problemele Romaniei mele sau ce tara as vrea eu

1. Falsa democratie reprezentativa

Inainte sa plec in concediu m-a intristat ca in 2010, la 20 de ani de la momentul de soc “t zero” pe care l-am pierdut (cititi The Shock Doctrine de Naomi Klein daca n-ati facut-o pana acum ca sa vedeti ce moment excelent am pierdut cu revolutia asta), ne batem joc de democratia reprezentativa. Mai exact, noi alegem prin vot liber un parlament, un presedinte, din care rezulta un guvern, si soarta tarii este decisa de 5 persoane din cele 9 ale Curtii Constitutionale.

Vreau o tara in care sa existe cu adevarat democratie reprezentativa si institutii de stat cu puteri separate. Vreau o tara cu un guvern care sa poata lua decizii, un parlament care sa grabeasca modernizarea in loc sa o intarzie. O tara in care sa nu existe posibilitatea ca doua institutii de stat sa isi piarda timpul si rostul pentru ca o a treia isi protejeaza pe fata propriile interese(citeste: pensii), iar 5 oameni din cei 9 ai  institutiei de stat care a capatat astfel de puteri totalitare decid sa schimbe modul in care tara va trece prin criza. Pentru ca ei 5 pot. Vreau o tara in care asa ceva nu se poate.

2. Dezechilibru intre cei care platesc si cei care cheltuie

Vreau o tara care macar sa tinda catre un echilibru intre cei care contribuie la buget si cei care il cheltuie, nu una in care cei care contribuie sunt magarul de povara care trebuie sa eficientizeze permanent ca sa nu cedeze, in timp ce ceilalti nu stiu decat sa ceara si sa primeasca, iar guvernele nu stiu decat sa negocieze “cat va mai dam”.

Nu sunt deloc impotriva contributiei sociale pentru categoriile asistate, nu sunt impotriva bugetarilor, insa avem o tara dezechilibrata si asta e si una din cauzele adancirii crizei. Vreau o tara care sa-si recunoasca problema asta si sa incerce sa o rezolve. Asta in Romania anilor 2010 inseamna asumarea unui suicid politic. Da, vreau o miscare de dreapta care sa riste sa piarda alegerile prin miscari deloc populare pe termen scurt dar care sa deteremine crestere pe termen lung. Crestere,auzi ce injuratura. Crestem taxele si impozitele!


3.Suntem cu totii niste iresponsabili

Si vreau o tara cu oameni mai responsabili. Lipsa responsabilitatii reale este imperfectiunea democratiei reprezentative. Sigur, intr-un sistem perfect, responsabilitatea asta se taxeaza la alegeri, insa nu si in tara asta.

Vreau o tara in care  chiar si profesorilor sa le fie rusine ca au indraznit sa ameninte cu inghetarea BAC-ului,  inventand in felul asta un stress inutil pentru generatia nevoita sa-l dea anul asta. Si vreau o tara in cei care nu sunt de acord cu modul in care actioneaza sindicatele sa aiba curajul sa plece din ele si sa-si faca altele.

Vreau o tara in care lupta dintre putere si opozitie sa aiba macar un minim fond, sa nu fie doar de forma, si aici vorbim din nou de responsabilitate. Vreau o opozitie puternica, pregatita in orice moment sa ia puterea, si care sa aiba un aport constructiv la diminuarea efectelor crizei, nu la adancirea ei. Vreau o tara in care politica sa nu insemne ca unii se prefac a conduce iar ceilalti ca incearca sa le zadarniceasca eforturile.

Vreau o tara in care toti cei care contribuie la performanta aparatului de stat sa fie cat mai bogati, nu pentru ca-si atribuie contracte nepotiste si isi inghesuie comisioane, ci pentru ca aduc bani la stat, pentru ca cresc semnificativ bugetul prin mijloace sustenabile, si sunt rasplatiti pe cale oficiala pentru asta.

4. Hotia ca obligatie

Citeam excelentul articol scris de Vlad Petreanu (Ne-ati taxat destul) si dezbaterea in jurul lui. Problema taxelor nu e doar de volum, ci si de strategie, sistemul fiscal roman e construit pe constrangere, nu pe incurajare, ce conteaza ca se inchid firme zilnic, ca acum pe langa activitatea comerciala trebuie sa-ti faci tot felul de strategii fiscale, ceea ce evident ca iti ocupa din timpul pe care altfel l-ai putea folosi producand mai multa valoare taxabila.

Bine spus, statul roman largeste cu nesimtire felia, ignorand placinta. Furtul nu mai e o simpla optiune, ci din momentul in care concurenta deja il aplica, devine o obligatie, altfel cum sa rezisti in piata cand pe langa concurenti mai ai ca dusman si statul, care, prin faptul ca ii permite altuia sa scurtcircuiteze impozitele pe care tu le platesti ca boul, iti scade tie competitivitatea?

Tulburator urmatorul comentariu de la acelasi articol pe blogul lui Vlad:

“Pana acum, am incercat tot ce-am putut, ca sa fiu in legalitate. De acum, am convenit cu cei care ma platesc ca singurul mod in care sa ne ramana si noua niste bani din munca prestata este sa facem totul la negru.

Americanii au in spate un trecut care le permite sa spere: dar daca ai tinut 20 de regimuri de slabit si de fiecare data ai esuat (din vina ta, desigur, dar tot esec este), nu te mai apuci, tata, de niciun regim…”

5. Criza de management – in asta trebuie sa ne scolim cu totii

Criza in Romania e una de management, care lipseste de peste tot, inclusiv in institutiile statului, si de aceea nu stiu nici daca o miscare pornita dinspre clasa asta asuprita a celor care produc valoare taxabila. Pentru ca noi avem doar libertatea de a ne asocia, nu si experienta, intelegerea si deschiderea de a face asta.

Da, vreau o tara in care sa fie posibil ca grupul asuprit al celor care produc valoare taxabila sa se constituie si sa schimbe ceva. Ar fi un prim semn ca toate cele de mai sus mai au o sansa sa se intample.

Vreau o tara. Voi?

Alte reactii la articolul lui Vlad Petreanu(dati-mi link-uri pe masura ce scrieti pe tema asta, si va rog sa o faceti in numar cat mai mare):

1. Blogdebucurestean.roPetreanu indeamna la nesupunere

2. Arhiblog.roVreau o viata pentru copilul meu

3. Toane.ro- Pentru cei ce s-au hotarat sa ramana aici

4. Henrich.ro- Bloggeri in politica, analisti politici ori activisti

5. Blogdeteo.wordpress.com - E posibil un Tea Party romanesc?

6. Alex Sache -Asocierea e solutia

14 Comments »

  1. Ai dreptate in tot ceea ce ai zis. Apropo de prima parte, itnr-adevar cam asta se intampla cu “Conducerea” noastra. Se presupune ca ar trebuie sa avem cele 3 puteri separate, in cazul de fata insa avem numai doua, presedentia si restul.

    Ultima parte mi-a placut iarasi foarte mult in sensul ca, pe la scoli se invata “managementul crizei” dar despre “Criza de management” nu se aude nimic.

    Din pacate, degeaba noi ca cetateni observam toate aceste nereguli daca nu luam si atitudine..

    Comment by BCNik aka Cupy — July 21, 2010 @ 8:28 am

  2. frumos spu dar mai trebuie vreo suta doua de ani pentru ce vrei tu. nu ar fi mai bine sa incepem cu putin? cu vecinii, cu rudele, cu prietenii? altfel eliberam incinta si nu e voie :)

    Comment by uhitto — July 21, 2010 @ 8:47 am

  3. [...] This post was mentioned on Twitter by Ionut Oprea, Vladislav Namaşco and Eugenia Cosinschi, Intelligentics. Intelligentics said: RT @geea: RT @clickio: Leapsa pentru toata lumea: Vreau o tara… voi? http://bit.ly/vreauotara Cititi, comentati si dati mai departe ca … [...]

    Pingback by Tweets that mention Vreau o tara…(despre problemele Romaniei mele) | Ionut Oprea -- Topsy.com — July 21, 2010 @ 8:53 am

  4. Oamenii care intra in politica, au doua optiuni: ori se dau cu sistemul, ori sunt contra sistemului(nenorocit) si sunt marginalizati. Din punctul meu de vedere, am adoptat o alta cale. Cum nu vreau sa fiu nici marginalizat si nici sa devin un alt ticalos, singura cale de a schimba ceva si pe termen lung in tara asta, este felul in care ne crestem si educam copiii. Altfel… vorba unui amic. Nu mai este nimic de facut si intai ar trebui sa se intample inca o revolutie ca sa mai putem spera la o schimbare decenta. ;-)

    Comment by Marius Corici — July 21, 2010 @ 9:01 am

  5. [...] cum zice Ionut Oprea, să fim mai responsabili. Sau cum spune Cetin, să terminăm cu generaţiile de sacrificiu. Sau [...]

    Pingback by Pentru cei ce s-au hotărât să rămână aici | toane | admin — July 21, 2010 @ 1:15 pm

  6. Citesc articolul tau, citesc articolul lui Petreanu si citesc si comentariile (la Vlad, ca acolo s-au strans cele mai multe). Si-mi vine o idee in cap: poate n-ar fi rau daca am cere bani pentru accesul pe blogurile noastre. Nu pentru profit, dar ca sa dispara plebea. Stiu, pare infatuare, dar cand incerci sa explici detaliat ca tu vezi o criza de management si crezi ca prin implicarea noastra am putea schimba ceva si vine un semianalfabet, te citeste in diagonala si tranteste o labareala fie agresiva, fie molicel- calduta, nu te apuca pandaliile?
    Iti zic ca e o idee buna, facem un pachet de bloguri si vindem accesul cu o suma modica. Astfel dispar comentariile venite din putul gandirii de 16 ani, dispar yesmen-ii, dispar cei carora le pute totul. Trafic mai mic, da, dar scade si bounce rate, creste timpul petrecut pe site si vor fi atrasi comentatorii care vor sa discute despre subiect (pot sa sper).

    Comment by Radu — July 21, 2010 @ 2:36 pm

  7. Lucrurile sint mult mai amestecate si mai complexe decit asa cum sint prezentate aici. Sa iau pe rind citeva:

    1. Judecatorii CCR au fost alesi/numiti de catre o institutie aleasa democratic. Si am vazut cu totii ce lupta politica a fost la numirea ultimilor de pe lista. Problema nu-i ca-s 5 sau unul cel care decide in final, pt. ca cineva tot trebuie in final sa decida si asta nu se face intotdeauna prin referendumuri, ci cum au ales ca-i 5. Toata treaba e ca judecarea la CCR trebuei sa fie un exemplu de logica si obiectivitate pt. tot sistemul juridic romanesc, pe care studentii juristi sa-l dezbata la cursuri, lucruri ce nu se intimpla. Cind la cel mai inalt nivel sint interese ascunse sau hotariri ce se bat cap in cap ceva nu-i bine, insa nu numarul lor.

    2. Dezechilebrele alea nu sint ie ieri de azi ci e un trend de 20 de ani. Am ajuns unde am ajuns in urma unul preces indelungat de decadere economica (cu mici cresteri temporare). Problema e ca alea se pot corecta tot in timp, iar pe termen scurt pilula poate fi amara. Adiac sa speram ca acele cresteri de taxe sint temporare pt. a coperi niste nevoi ce nu se pot acoperi cu solutii pe termen lung. Luna viitoare sint de platit salariile bugetarilor, pensiile si indemnizatiile somerilor, nu peste un an cind firmele vor fi crescut si platti taxe mai mari.

    3. Nici culpabilizarea colectiva nu-i o solutie, pt. ca unii au tras mai tare decit altii catre sant, lasind la o parte ca unii chiar incearca niste solutii, atit cit permit conditiile date. Si sigur ca si restul societatii (opozitie/media/sistemul juridic/cetateanul de rind) au rolurile lor importante pe linga clasa politica. Sa nu-i vedem doar pe unii sau sa-i punem pe toti in aceeasi oala.
    In plus nu conteaza atti d emult ce vrei ci ceea ce faci pt. ceea ce vrei. Ca daca nu faci nimic sau prea putin poti sa vrei si luna de pe cer. Si oricum nu toti vor acelasi lucruri de la Romania, pt. ca nu defilam toti intr-un pas.

    4. Nu vezi ca in RO e o saracie cronica de zeci/sute de ani? Rolul statului e sa taxeze si apoi sa cheltuie cit mai inteligent acele taxe adunate in folosul cetatenilor lor. Insa daca firmele private nu au foarte multa putere financiara (nu prea vezi multinationale romanesti, de exemplu), iar lumea traieste de multe ori la pragul saraciei, ce prea poti face? Reimparti saracia, ca despre bugete generoase pt. invatamint / cercetare / investitii / sanatate / etc. nu prea poti vorbi.
    Sigur s-ar putea incerca reducerea taxelor, doar ca sa-ti permiti asta, pt. ca pe termen imediat inseamna cheltuieli mai reduse, in idea ca peste ceva vreme sa mearga mai bine. Insa ce poti sa-i vinzi unui somer / pensionar / sarac, mai ales cind vine vorba de investit in viitor? Pe el il intereseaza nevoia de moment, foamea de acum cel mult de miine, nu ce va face peste un an. Si cam acolo mi se pare ca stam.

    Asa ca vorbarie mult, degeaba, din pacate.

    Comment by ITist — July 21, 2010 @ 3:26 pm

  8. Cu dedicație pentru Ionuț: http://www.youtube.com/watch?v=OxRFL8HUTqE REGRETE!

    Comment by Miklós Henrich — July 22, 2010 @ 5:03 am

  9. Eu as fi multumita daca fiecare si-ar vedea de treaba lui! Daca fiecare, cu responsabilitatea de care ziceai, cu bun simt si o minima educatie, si-ar vedea de treaba lui si n-ar mai incerca sa-l fure pe cel de langa el. Atunci Statul s-ar ocupa de managementul banului public, institutiile locale de viata comunitatilor, profesorii de educatia copiilor nostri, sindicatele de drepturile noastre in munca, iar cei care produc valoare taxabila de afacerile lor care le intretin pe toate cele enumerate mai sus.
    Criza in Romania, dupa parerea mea, a trecut de mult de una de management (poate era asa ceva in anii ’90). A ajuns sa fie o criza morala.
    Nu sunt convinsa ca exista atatia oameni incat sa constituie un “grup” al asupritilor.
    Acum ceva ani consideram ca de la educatie porneste totul, si ca vom avea ceva sanse odata scapati de mentalitatile comuniste. Acum nu mai vad nici o metoda eficace de a indrepta lucrurile. Decat, egoist gandind, emigrarea.

    Comment by Diana — July 22, 2010 @ 9:26 am

  10. Felul in care sunt numiti judecatorii CCR nu este ceva deosebit de alte state europene ( mai intreb insa daca ar trebui numiti judecatori, pentru ca o parte din ei nu au fost niciodata judecatori in sistemul clasic) – problema este morala fiecaruia si mai ales a invata sa te abtii atunci cind ai un interes in problema pe care o judeci.

    Aici e vorba de bun simt, care lipseste cu deavirsire (nu numai acolo). Drept pentru care iti dau dreptate la pct. 3

    Comment by Bogdan — July 22, 2010 @ 9:32 am

  11. Si apropo de solutii, un articol interesant pe blogul Andreei Vass, lector la ASE si consilier personal al lui Boc: http://www.andreeavass.ro/blog/2010/07/de-ce-este-respinsa-atat-de-des-cota-unica-de-10-sau-12/

    Deci avem un canal direct de comunicare cu primul ministru ;)

    Comment by Geea — July 22, 2010 @ 11:44 am

  12. Eu am mers pe ideea asocierii.
    http://alexsache.blogspot.com/2010/07/asocierea-e-solutia.html

    Exercitiul asocierii constructive care sa dea rezultate pozitive e destul de greu. Aici functioneaza numai asocierea ad-hoc(reactiva) sau pe criterii de familie(clan).

    Comment by Alex — July 23, 2010 @ 12:22 pm

  13. Lipsa meritocratiei in angajarea personalului din functiile de conducere, este una din cauzele principale ale problemelor romaniei, daca erau oameni ajunsi acolo prin calitatile persoanel, cu o calitate morala, nesantajabili, si cu oua in panataloni tara noastra ar fi aratat altfel

    Comment by Calivita — August 16, 2010 @ 12:36 pm

  14. Ionut, m-am gandit la asta http://domnideromania.blogspot.com/2010/08/ma-dezbrac-de-romania.html

    Comment by Cezar Ionascu — August 16, 2010 @ 4:31 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu