post Nevoia de exemple pozitive(capitolul 4 din manualul de folosire al Romaniei)

September 28th, 2010

Insemnare despre: social — clickio @ 1:49 pm

Acum si in viitorul previzibil tara asta are nevoie mai mult de exemple pozitive decat de orice altceva. Adica de oameni care tac, fac, si, explicit sau poate mai mult implicit, le dau un exemplu celorlalti despre corectitudine, responsabilitate, incredere, optimism, si alte caracteristici sanatoase, facandu-si treaba in domeniul in care sunt priceputi, invatand permanent si aratandu-le tuturor ca merita sa inveti, merita sa te perfectionezi, sa te specializezi, si, nu in ultimul rand, sa devii o persoana mai buna.

Avem nevoie de cat mai multi din acestia, pentru ca numarul lor, sau al nostru, daca vreti, poate creste semnificativ doar printr-o putere a cat mai multor exemple.

Uneori efectul indirect al exemplului poate fi mai necesar decat efectul direct al actiunii, cum e acum in Romania. Am strans gunoaie pe 25 septembrie la Let’s do it,  incerc sa fiu corect cu ceilalti,  incerc sa sustin exemplele pozitive pe care le dau altii. Nu o fac doar pentru a da un exemplu, evident, insa sunt constient ca efectul asta exista si incerc sa-l maximizez.

E criza. Criza de exemple pozitive. Criza de idei pozitive. Avem in schimb criticangii de profesie, lenesi cu diploma, care sunt in majoritate peste tot, in orice mediu si domeniu. Care se trezesc, de exemplu, la 2 zile dupa actiunea nationala de curatenie sa intrebe de ce n-au ajuns voluntarii aia si pe strada lor sa curete:)

Daca ne impotmolim in smoala carcotelilor lor, nu ajungem nicaieri, nu putem decat sa ne afundam mai mult pana ajungem sa le crestem randurile. E foarte periculos virusul asta, care se manifesta prin a critica implicit tot ce misca in jurul tau, cateodata il simt si eu cum ma incearca. E o specie mult mai radicala a virusului lehamitei, de care vorbea Andrei Plesu in articolul pe care vi l-am recomandat ieri.

Avem nevoie de cat mai multe exemple pozitive, pe de o parte avem nevoie sa le aducem in discutie pe cele care exista, si pe de alta parte, sa dam si noi, la randul nostru, un exemplu. Macar unul pe zi, macar unul pe saptamana daca nu se poate mai mult. Insa toata lumea ar fi mult mai castigata daca noi, cei care avem o voce, ne-am asuma sa mai dam exemple pozitive, din cand in cand (cine altcineva s-o faca? presa? politicienii?)

Si ma gandesc ca manualul asta de folosire al Romaniei ar trebui sa ia o forma mai serioasa. Cine mai vrea sa-l scrie?

4 Comments »

  1. pentru a fi citit de cat mai multi romani, cred ca ar fi recomandat ca aceste capitole sa fie publicate in cancan sau libertatea.

    Comment by daniel rus — October 1, 2010 @ 4:23 pm

  2. Daca la stiri am vedea exemple pozitive, poate vom fi si noi la randul nostru pozitivi. Autosugestia la romani a disparut.Cand toata lumea fura, e greu sa crezi ca mai e cineva corect.

    Comment by cristi — October 4, 2010 @ 12:35 am

  3. Criza de modele de langa noi, tangibile, umane (nu idealizate), care sunt la varf pe domeniile lor.

    Comment by Stefan Ionescu — October 6, 2010 @ 4:30 am

  4. Ionut, impartasesc aceeasi nevoie.
    Lovindu-ma de tot felul de situatii, mi-am dat seama ca filantropia chiar poate face rau daca nu e insotita de iubire si minimul sacrificiu: a ierta, a nu cadea in comoditate cu propria-ti persoana, a-ti cere iertare.

    Mi-ar placea sa ne intelegem neputintele, sa ni le recunoastem macar in cercul de apropiati carora le pasa de stradania noastra, a lor.

    Mi-am dat seama, in timp, ca suntem prea slabi pentru a fi mereu buni, mereu responsabili, mereu optimisti, mereu de incredere… si cred ca un astfel de om “mereu bun, drept,milos” a trait o singura data, acum vreo 2000 si ceva de ani.

    As vrea macar sa fiu zilnic un pic mai buna, un pic mai responsabila, un pic mai optimista, un pic mai puternica etc. si cum spuneai, sa ma abtin sa critic/judec atata vreme cat si eu sunt pe drum, avand nevoie de intelegere continua.

    Da, am nevoie inca de oameni care sa ma provoace, sa ma traga in sus, dar care sa nu ma lase sa cad de-acolo pentru ca… le-am inselat asteptarile.
    Cu totii avem nevoie.
    Iar cei care o recunosc, cred ca au primit un dar aparte si realizeaza la un moment dat ca nu le apartine. Este singura explicatie pe care mi-o dau, privindu-i pe cei care au o indelunga rabdare cu mine.

    Comment by Ana — October 22, 2010 @ 3:14 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu