post Solutia universala la problema cainilor vagabonzi

May 9th, 2011

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:02 am

1. Pachet de turism extrem: “Fii haituit de cainii vagabonzi din Bucuresti, pe bicicleta”.

Sambata am iesit cu bicicleta si m-au alergat, pe rand, trei haite de caini vagabonzi, la scurta distanta una dupa alta. Nu e prima data cand mi se intampla sa sara la mine cand sunt cu bicicleta. Cele mai delicate situatii au fost cand a trebuit sa ies dintr-o fundatura in care intrasem incercand sa scap de niste caini si cand m-au inconjurat pentru ca aveam bicicleta in mana -facusem o pana- si nu mai puteam face un pas.

Prima reactie, dupa astfel de situatii, este una violenta. Este frustrant sa fii haituit de caini pe strazile unei capitale europene. Toate grupurile internationale de suport care scriu cu lacrimi in ochi despre ‘drama’ cainilor vagabonzi din Bucuresti ar trebui sa foloseasca pachetul turistic din subtitlu. Ma pot oferi ca ghid, am deja experienta.

2. Adaposturile au esuat din lipsa de front comun

Dincolo de toata discutia politica, eutanasierea e totusi o metoda barbara. Suntem in 2011, intr-o lume moderna si avem aspiratii europene. Solutia ideala sunt adaposturile, insa aici toate asociatiile de protectie a animalelor au esuat, pentru ca nu au colaborat pentru a rezolva problema inainte ca un context politic sa aprobe metoda barbara. Nu avem nevoie de ongisti legati cu lanturi de masinile hingherilor, avem nevoie de o solutie rapida mai buna ca eutanasierea inainte ca asta se intample.

Timpul trece si, in lipsa unei solutii mai bune, adica a unui sistem de adaposturi bine pus la punct, eutanasierea da pe hartie cele mai bune cifre. De aceea, iubitorii de animale trebuie sa faca un front comun ACUM si sa gaseasca o solutie MAI BUNA ca eutanasierea.

3. Adoptia de la distanta, IN MASA

De cand am venit in Bucuresti visez sa contribui la rezolvarea problemei cainilor vagabonzi. Si in fiecare zi cand merg pe bicicleta sunt obligat sa ma gandesc la asta. Una din cele mai moderne solutii pe care am vazut-o adoptata chiar si in Romania a fost adoptia la distanta, insa doar intr-un singur loc pe care nici nu-l mai tin minte.

Despre banii publici si prioritatile pe care trebuie sa le aiba primariile e o discutie foarte lunga pe care nu avem timp sa o mai purtam. La cate probleme exista in tara si in capitala asta, unele probabil si mai mari, m-as simti vinovat sa fac presiuni pentru alocarea de fonduri spre rezolvarea acestei probleme, in defavoarea altora(de aia nu m-am bagat eu in politica!). Insa, ca un cetatean activ, sunt dispus sa platesc din buzunarul meu pentru rezolvarea ei.

As adopta de la distanta cel putin o parte din cainii pe care ii intalnesc pe traseele mele cu bicicleta. Iar daca ar exista un sistem centralizat prin care si altii sa faca asta, sunt sigur ca ar face-o. Practic, intr-o societate in care nu exista fonduri pentru rezolvarea tuturor problemelor, cei mai interesati de rezolvarea ei o pot sustine direct si trebuie sa o faca, daca vor rezultate.

Asta trebuie sa facem, toti cei care suntem deranjati de cainii vagabonzi. Iar toate asociatiile care lupta pentru drepturile animalelor trebuie sa faca front comun pentru implementarea unui astfel de sistem, in care contributii individuale de la cei mai interesati pentru rezolvarea problemei sa asigure preluarea cainilor din strada, vaccinarea lor si adapostirea lor in conditii civilizate.

Nu cred ca exista cineva care s-ar opune unui astfel de sistem. Pana acum eutanasierii s-au opus cei inca nemuscati, adaposturile sprijinite de stat au fost respinse de altii pe diferite teme ideologice despre cheltuirea banilor publici samd. Insa un sistem centralizat de adaposturi, sprijinit cu bani privati nu cred ca ar putea avea decat sustinatori. Chiar si printre vaicaritorii pasivi, carora sistemul asta le rezolva problema fara ca ei sa faca nimic.

4. Specificatii

Un sistem centralizat al tuturor adaposturilor, disponibil online, cu modul de ecommerce pentru a prelua toate comenzile de ‘ridicare’ a cainilor de pe strazi, echipe dedicate pentru amplasarea si construirea de adaposturi noi, un sistem de raspandire a ‘recunostintei’ pentru toti cei care participa si o campanie media menita sa atraga toti iubitorii de animale in actiune. Un fel de let’s do(g) it. Bineinteles, cu fundraising si in sectorul comercial si o campanie massmedia semnificativa. E o problema pe care toata lumea vrea sa o rezolve, nu e nevoie decat de un ONG sau de un grup de ONG-uri care sa inceapa muntele asta de munca din spate.

Asadar, cine vrea sa scrie putina istorie?

3 Comments »

  1. Imi place ideea ta :) Este ridicol, amuzant si trist in acelasi timp, si in cele din urma inadmisibil sa ignoram problema cainilor vagabonzi. Vorba ta, e 2011. Am fost muscat, ma tem de caini si nu detin (inca) bicicleta, dar stiu ca parca-s dresati sa latre la biciclete.

    Comment by Cosmin — May 11, 2011 @ 2:21 pm

  2. [...] si le dau drumul in strada in timpul zilei, si toate astea sunt pentru ei lucruri normale. In lipsa solutiei radicale de care vorbeam, a unei legislatii care sa o sprijine in toate directiile si a unei campanii massmedia care sa-i [...]

    Pingback by Referendum ratat: ce preferati, strazi cu panselute sau strazi fara caini? | Ionut Oprea — May 31, 2011 @ 6:59 am

  3. Este unul dintre motivele pentru care Rromânia este o ţară „africană”.
    Bucureştiul este invadat de câini vagabonzi de ani de zile.
    Afacerişti japonezi sunt omorâţi de câini fără stăpân lângă guvern şi o ţară întreagă sare cu pieptul în faţă să adopte câinele ucigaş.
    Pensionare miloase hrănesc câinii vagabonzi de lângă blocuri şi îi găzduiesc în spaţiile comune, în timp ce salariaţii nu se pot odihni noaptea de lătratul lor.
    Sunt conştient că exista mai mulţi pensionari în Rromânia decât salariaţi, dar asta nu le dă dreptul primilor să deranjeze, indirect, intervalul de odihnă a celorlalţi.

    De ce coteţele construite fără autorizaţii pe lângă blocuri nu sunt dărâmate?
    Ce a făcut dr. Oprescu pentru a elimina plaga câinilor vagabonzi din Bucureşti?
    Nimic.
    Măcar Băsescu a făcut ceva în acest sens când a fost primar al Capitalei.

    De ce oamenii care hrănesc câinii de lângă blocuri nu îi şi adoptă? De ce îi cresc pe spaţiul comun?

    De ce în parcuri sunt mizerii de câini vagabonzi pe spaţiul unde ar trebui să se joace copiii noştri ?

    Nu am unde să stau liniştit că văd şi aud în jurul meu câinii vagabonzi care se lăfăie fără griji mai ceva ca un câine de apartament sau un copil care nu are să se joace fără frică de pericolul muşcăturilor sau al paraziţilor.

    De ce? Pentru că rromânii au o mentalitate „africană”. Mi-e ruşine că sunt român. Şi nu doar din acest motiv.

    V-aţi întrebat vreodată care sunt cauzele pentru care Rromânia este pe ultimul loc din Europa, aproape din toate punctele pozitive de vedere?!

    Comment by Fata Verso — October 17, 2011 @ 10:59 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu