post Wikileaks și manipularea deghizată în blană de oaie

November 10th, 2011

Insemnare despre: internet — clickio @ 9:49 am

Nu stiu dacă toți cei care au salutat apariția wikileaks și care îi deplâng acum posibilul sfârșit și-au pus vreodată problema dacă acest instrument de manipulare socială ar fi folosit in scopuri negative. O astfel de problematizare îți poate arăta cât de viciat sau viciabil un astfel de instrument poate fi.

În toată lumea există corupție, există management defectuos în instituțiile statului și există cel puțin două tabere (partide, alianțe) care își împart puterea. Până la apariția WL, și acum, mai nou, după căderea lui, instrumentele principale folosite de unii și de alții pentru “leaks” erau și vor fi în continuare presa și internetul. Fiecare parte, când apucă, înceacă a demasca pe ceilalți. Și pentru că nimeni nu e perfect, au ocazii multe de a arăta fie paie în ochi reale, fie bârne inventate.

Ca privitor pasiv și dezinteresat al politicii locale și internaționale, nu am reținut suficiente informații pentru a face un argument, însă bănuiala mea este că fiecare scandal politic are la bază și implicarea unei tabere adverse. Și revenim la wikileaks, care față de clasica presă și aproape clasicul internet, are reputația de a fi, vai, sursa care publică toate scurgerile, toate documentele oficiale care n-au altă șansă de a vedea lumina zilei și în felul ăsta capătă o autoritate mult mai înaltă, nejustificată, care-i amplifică, din nou, nejustificat, puterea de manipulare. Orice tabără politică poate face un “leaking” atunci când i se pare momentul potrivit pentru a ataca tabăra adversă. Și nu numai, orice tabără de orice fel. Sunt practici mizerabile, amplificate și ridicate la rang de instituție. Instituția scurgerii poate fi în același timp și o instituție a minciunii. Minciună instituționalizată.

Nu acuz cumva WL de a fi fost așa ceva până acum, nu am date. Însă riscul e mare, iar pericolul la fel. E extrem de riscant să-ți pui încrederea într-o instituție a scurgerilor, pentru că nimeni nu îți garantează (tot) adevărul. Și atunci care e diferența, din punctul ăsta, dintre WL și instituțiile pe care le denunță? Vă spun eu, diferența este că o minciună propagată de WL e mai periculoasă decât un secret de instituție, de stat, samd.

Presa a iubit din convingere instrumentul ăsta, pentru că trăiește din scandaluri și abia așteaptă subiecte noi, fără să-i pese pe cine susține (zice inocentul din mine) sau, uneori, cu interese de tot felul. Eu îl consider, dacă-mi permiteți comparația, o fabrică de ambalat informații scandaloase în blana de oaie a “leak-urilor” (pentru cine căuta explicația titlului)

Și nu mă simt confortabil ca și cetățean cu un instrument de manipulare politică amplificat, îmi sunt suficiente cele actuale, de care mă pot feri. Și mai sunt multe lucruri de spus, dar mă opresc aici, cu un exemplu local.

La noi cea mai crasă manipulare mi s-a părut scandalul fabricat cu “furatul frunzei din logo-ul turistic”. Nu mi se pare nici mie o mare grozăvie logo-ul turistic al României (element pe care-l consider în continuare unul mai degrabă de trade marketing decât de marketing turistic orientat către public) însă, din nou, părerea mea personală e că scandalul a început cu un leak, mai exact cineva din tabăra adversă a pus mâna pe logo, și a creat o firmă fantomă de la care a pretins că l-au furat cei care îl creaseră. Între timp s-a dovedit a fi o firmă fantomă, însă era prea târziu, scandalul deja se răcise, după luni de zile de dezbateri fierbinți.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu