post Solutia practica la problema cainilor vagabonzi din Bucuresti

September 3rd, 2013

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 8:24 am

Ieri dupa evenimentul groaznic in care un copil a murit dupa ce a fost muscat de un caine (cred ca e cel mai groaznic lucru care se poate intampla din cauza unui caine, si vina nu e a animalului ci a tuturor celor care au contribuit la situatia respectiva) am citit un articol pe Hotnews care recapitula toate datele acestei probleme a Bucurestiului.

Am facut un mic calcul si doua procente sunt esentiale:

1. 1%. Locurile din adaposturi acopera doar 1% din totalul cainilor vagabonzi din Bucuresti. 700 locuri in adaposturi la 65.000 caini estimati.

2. O cifra de zece ori mai mare, insa tot insuficienta: 10%. In 2012 au fost sterilizati doar 10% din cainii vagabonzi din Bucuresti, 6500 din 65.000.

In contextul acestor cifre, orice discutie despre efectivitatea sterilizarii sau a strangerii cainilor de pe strazi este inutila, cele doua sunt atat de “semnificative” incat aproape nu conteaza. La cifrele astea, aproape ca nu conteaza nici ca avem ONG-uri care lupta pentru drepturile lor, in conditiile astea. Dreptul lor e sa stea intr-un adapost, nu in strada. Ori doar 1% din ei au in acest moment, in 2013, “dreptul” asta.

Este foarte clar ca statul nu aloca suficiente fonduri pentru asta pentru ca are alte prioritati. Iar cand ii aloca, ii gestioneaza prost. Exemplul cel mai bun e din 2006, cand, conform Hotnews, Videanu ar fi cumparat la suprapret terenul pentru un adapost, cu suma de 4.500.000 RON. Suma asta ar fi ajuns pentru sterilizarea a jumatate din populatia actuala de caini vagabonzi din Bucuresti. Nu zic ca ar fi trebuit sa faca asta neaparat, ci doar arat diferenta dintre un “tun” si o posibila rezervare a problemei. Iar la momentul respectiv, probabil procentul ar fi fost mai mare, pentru ca in mod sigur acum 7 ani erau mai putini caini vagabonzi pe strazile capitalei decat sunt azi. Iar acum am fi avut mult mai putini.

Asa ca reiau mai jos ideea mea in problema asta si sper sa apara ocazia sa o punem in aplicare. Pentru ca e clar ca nu de la stat va veni rezolvarea, iar banii de la stat in principiu nu sunt, pentru ca exista alte prioritati(nu uitati totusi ca jumatate din bugetul local merge pe subventii, si cealalta jumatate pentru toate celelalte probleme), iar atunci cand sunt ati vazut mai sus cum sunt cheltuiti.

Iata ce propun eu: (am mai scris despre asta si in articolul “100 de idei pentru orasul tau, incepand cu Bucuresti”)

Crearea unui sistem prin care locuitorii capitaliei sa poata plati, optional, unui adapost de caini preluarea si gazduirea cainilor vagabonzi de pe strazi pentru tot restul vietii lor(a cainilor, evident). COST = ZERO. Impact: liniste publica ziua si noaptea, reducerea agresiunilor, biciclism mai sigur in oras.

Am mai scris si tot scriu pe tema asta, mie nu-mi plac solutiile barbare, dar e o reactie normala sa te “deranjeze”(permiteti-mi,va rog, eufemismul) urletele nocturne si cainii agresivi. Cred ca o varianta viabila ar fi asta. Nu m-ar deranja sa platesc cativa lei IN PLUS pe luna pentru a-mi asigura linistea, si cred ca in tot cartierul se vor mai gasi cativa care sa gandeasca la fel. Nu trebuie sa plateasca toata lumea, nu ma astept sa devenim peste noapte o societate complet responsabila (chiar daca, in situatia fictiva in care ar plati toti ar costa probabil 1 leu/luna, fata de cat ar costa daca platim doar cateva zeci/sute in tot cartierul). Varianta asta ar reduce drastic si inmultirea lor exploziva.

Voi aplauda primul ONG sau prima autoritate locala care demonstreaza practic ca poate face lucrul asta, pe strada mea, la un cost rezonabil.

PS: Am citit ca anul asta s-ar fi creat in Sectorul 3 un adapost pentru un numar de…. fiti gata…. 72 de caini. Nu, nu lipseste nicio cifra, nu sunt nici 720 nici 7200, doar 72. Mi-am propus sa-l vizitez, poate mai au totusi 10 locuri si pentru a caza cainii de pe strada mea.




mulu