post O teorie personală privind Cumințenia Pământului și șansa noastră de schimbare

August 24th, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 10:00 am

Mie nu mi-au fost dintotdeauna clare lucrurile pe care mi le notez acum, s-au cristalizat în timp pe măsură ce am vrut să înțeleg mai mult și le pun aici în ideea că poate le pot fi de ajutor și altora pentru a înțelege mai mult, mai bine, mai repede. Nici acum nu le iau ca adevăr absolut, sunt suficienți propovăduitori ai adevărului absolut, oriunde te uiți, ci ca un set de idei curente, care pot evolua în orice direcție.

1. Dincolo de exprimarea pesimistă “avem [insert problem here] pe care îl/o merităm”, realitatea este că majoritatea grupurilor și segmentelor extrase din populația țării noastre nu pot fi radical diferite ca structură de cea din care au fost extrase. Locuim într-o țară cu peste 50% populație rurală, în care x% au studii și y% au acces la canalizare (nici nu contează procentele exacte, știm cu toții că-s mai mici decât ne-am dori). Nu avem “conducătorii pe care îi merităm” și nu e vina celor cu mai puține șanse decât noi că votează așa cum cred, nici ei nu “îi merită”. Avem un parlament reprezentativ, ales de și din acest popor, și care îi preia și amplifică problemele. Trebuie să ne bazăm (și) pe această realitate dacă vrem să facem ceva care să conteze la nivel național. Nu îi putem lăsa baltă pe cei cu mai puține șanse ca noi, pentru că la fel cum viitorul lor poate fi în legătură cu ce facem noi pentru țara asta, și viitorul nostru poate depinde periodic de votul lor. Dar am ajuns brusc prea departe și în spațiu și în timp.

2. Nici dincoace nu stăm, din păcate, prea bine. Noi, cei educați și cu puterea de a mișca lucruri, hotărăți să rămânem aici în țară (mai mult sau mai puțin hotărâți, mai mult sau mai puțin conștienți de decizia asta și implicațiile ei) avem și noi problemele noastre, principala fiind că ne irosim energia pe tot felul de prostii în loc să ne gândim constructiv ce putem face pentru a face lumea din jurul nostru un loc puțin mai bun. Nu vă dați seama ce rapid am avansa dacă am gândi măcar jumătate din noi așa…

3. Am încercat să-mi explic de ce. N-am un răspuns, am doar câteva observații, sunt departe de un diagnostic real. Din păcate, ambele segmente, ambele jumătăți, ambele Românii împărtășesc , în proporții variate, dar cu un miez comun, o paradigmă periculoasă, paternalistă, în care statul e un tată vitreg, un terț care “cere” și “dă” (și, evident, “mai mult cere decât dă, mama lui de bandit”) și nu un instrument conceptual creat și validat de mâna fiecăruia și asupra căruia fiecare din noi nu doar că poate, dar trebuie să își exercite controlul. Mai mult, atât statul cât și propriile pârghii asupra destinului fiecăruia din noi devin invizibile, prin boala reflexivului iresponsabil în care nu mai există “eu fac/tu faci/el face, respectiv eu cer/tu ceri/el cere” ci doar “se cere” și “se face”.

4. Deși impozitele în țara asta sunt, culmea, în povara angajatorului, fiecare din noi care e sau a fost angajat, care are sau a avut vreo proprietate sau orice alt element taxabil are pretenția că asta îl absolvă de orice altă nevoie de implicare în problemele societății, în combinație explozivă cu ideea anterioară (“să se facă, frate, că eu [pentru asta] plătesc taxe”). (Pun pariu că dacă ar fi invers, colectarea ar fi aproape imposibilă, pentru că deși mulți cetățenise bat în piept că “plătim taxe, vrem chestii” dacă ar fi alegerea lor și ar trebui să primească brutul și să dea din buzunar impozitele să vadă cum pleacă, lună de lună, primul pas nu ar fi, din păcate să își ceară mai intens drepturile în schimbul lor ci să nu le mai plătească…) Nu. Plătești taxe pentru dreptul de a participa și de a te lupta pentru o lume mai bună. Taxele nu-ți asigură implicit lumea mai bună, ci doar șansa de a participa la crearea ei.

5. Și ajungem la Cumințenie. Eu am văzut în inițiativa guvernului (și) o primă încercare de a resuscita implicarea în țara noastră, un experiment, un studiu de a vedea care e punctul de plecare, pe ce ne putem baza. Și da, am contribuit și știu și alți oameni care au făcut-o, chiar dacă au pus în același timp în discuție idei interesante precum că statul în momentul ăsta nu pare a fi un grozav gestionar al operei de artă și că ar trebui făcute mai multe pentru a o pune în valoare. Este un început. Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că noi ca țară ar trebui să fi ajuns departe în 26 de ani de la revoluție, simplul fapt că a trecut timpul nu ne-a făcut mai buni gestionari ai țării pe care o locuim. Suntem tot la început, iar piesa nu începe fără noi. Noi trebuie să punem la punct și începutul și continuare. Suntem pe un teren al începuturilor și trebuie să le exploatăm la maximum.

6. Pentru că nu, nu e suficient să plătești taxe pentru a trăi într-o lume mai bună, trebuie să te implici, să cauți soluții, să lucrezi împreună cu alții, să participi în comunitățile pe care le creează sau să pui mâna să creezi altele. Și una din cele mai importante lecții pe care trebuie să le învățăm ca națiune este să ne implicăm. Alta e că principiul de funcționare, scânteia primordială și combustibilul unei comunități sunt toate unul și același lucru: acordarea de sprijin necondiționat, renunțarea la egoism, oferirea propriilor resurse.

7. În plin sezon de discuții pe tema Cumințeniei Pământului, am salutat și spotul creat de Papaya Advertising. Deși lucrez de un majorat întreg în media și în comunicare, spoturile și creația video nu sunt specialitatea mea așa aleg să nu fac judecăți de valoare, sunt oricum suficienți cei care o fac. Însă ceea ce apreciez este că, spre deosebire de toată lumea care s-a limitat la a comenta despre campania oficială(și aceea făcută fără plată), ei au ales varianta mai grea și anume crearea unei alternative. E simplu să comentezi, e mult mai greu să creezi la rândul tău, apropo de risipa de energie de la punctul 2. Ăsta e un gest pe care mi-ar plăcea să-l văd cât mai des. Poate chiar în actuala campanie pentru Cumințenia Pământului. Mi-ar plăcea dacă ar deranja atât de mult clipul asta încât sa apară și altele, de la cei care cred la rândul lor că l-ar fi făcut mai bine. Să fie alea mai bune ca asta și scopul tuturor eforturilor va fi atins. Cine se bagă?

Așadar, să fim mai buni. Acasă, la serviciu, pe Facebook, în oraș, la munte, la mare, pe-afară. Expresia “schimbarea începe cu noi/cu tine” nu e vorbă goală, capătă sens dacă ai suficient sens cât să-i împrumuți. Ceea ce vă doresc și vouă.

1 Comment »

  1. [...] la asta m-am gândit când am donat, în continuarea teoriei pe care v-am prezentat-o anterior. Asta mi-aș dori să se întâmple. Și aș participa voluntar la un astfel de proiect pentru a-l [...]

    Pingback by Ionut Oprea » Tot despre Brâncuși și Cumințenia Pământului: varianta (ideală) la care (cred că) nu s-au gândit nici susținătorii campaniei — August 28, 2016 @ 1:46 pm

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu