post Tot despre Brâncuși și Cumințenia Pământului: varianta (ideală) la care (cred că) nu s-au gândit nici susținătorii campaniei

August 28th, 2016

Insemnare despre: romania perfectibila — clickio @ 1:34 pm

Detractorii au partea lor de dreptate. Într-adevăr, nu merită investite nici, 20, nici 11 și nici 6 milioane de euro într-o piatră. O piatră nu valorează nimic, nici un leu. Însă…

… merită investit un efort într-un nou început pentru țara asta, pentru că vechiul început, cel care are deja 25 de ani nu a ajuns prea departe. Așa-i? Sunteți frustrați de majoritatea problemelor pe care le are țara noastră? Cu toții suntem. Ce-o să facem, o să ne văicărim și o să le reproșăm părinților și bunicilor noștri că n-au fost în stare de mai mult? Sau părinților și bunicilor altora? Că doar nu o să le reproșăm politicienilor, pentru că, așa cum v-ați dat seama, ei nu au decât interese personale.

M-aș bucura ca piesa de rezistență a acțiunii demarate acum în 2016 de guvernul Cioloș să nu fie doar achiziția statuii Cumințenia Pământului, ci o nouă strategie pentru protejarea și punerea în valoare a tezaurului cultural al României, începând cu operele lui Brâncuși, care să devină un exemplu pentru toate celelelate seturi de opere pe care le avem de protejat, și care să se asigure de următoarele:

1. Inițierea de urgență a unui program pentru protejarea la maximum a fiecărei opere existente în tezaurul național – cu proceduri care să detalieze, pentru că se pare că trebuie, cine și cum trebuie să le asigure întreținerea, în ce condiții și la ce standarde, precum și cine e responsabil dacă se întâmplă ceva greșit, cu un calendar de verificări stricte.

2. Crearea unui ansamblu muzeal modern pentru punerea operelor în valoare prin crearea tuturor condițiilor (opere suplimentare, materiale suplimentare, care să recreeze povestea operelor și a artistului, a contextului în care a creat, a impactului operelor sale, care să explice pe înțelesul tuturor rolul lui Brâncuși în artă, cu ghiduri audio în principalele limbi de circulație, etc. Pentru asta, dincolo de opere puse în valoare, ar fi nevoie și de săli multimedia/interactive, care să folosească cele mai potrivite și mai la îndemână tehnologii. Și tot ce presupune infrastructura de acces). Sunt sigur că avem istorici și muzeologi capabili să facă așa ceva și care ar aprecia să ia parte la un astfel de proiect. Sunt sigur și că avem companii care ar putea sprijini financiar și logistic componente ale acestei acțiuni pentru a se lăuda cu o astfel de implicare.

3. Crearea unui circuit turistic național și internațional dedicat și lansarea acestuia printr-o campanie de amploare, la nivel național și internațional, în cadrul căreia să încercăm o readunare, măcar temporară, a operei maestrului Brâncuși, într-un maxim de opere care pot fi “împrumutate” de pe unde au ajuns (New York, Philadelphia, etc), și o posibilă continuare a acestui program, pe viitor, în limitele posibilităților (măcar din când în când să mai ajungă pe la noi câte una din operele găzduite de muzeele din alte țări). Ar fi o reușită diplomatică senzațională, care ar putea “repune România pe hartă” într-un context pozitiv.

Mi-aș dori o astfel de campanie “Brâncuși.. să zicem… 2020″, care să înceapă să rezolve constructiv și fără sfânta văicăreală toate problemele pe care țara asta se pare că și le-a creat în trecut pe acest subiect. Nu suntem noi, cei de azi, vinovați pentru nimic din ce s-a întâmplat în trecut, nici cu Brâncuși, nici cu operele de care alții decât noi n-am avut grijă, am putea fi însă vinovați doar dacă nu am face, la rândul nostru, nimic pentru asta acum când avem ocazia să ni-l și să ni le revendicăm. Doar așa ne putem asuma trecutul și așa ne putem pregăti viitorul.

Asta ar fi investiția adevărată în cultura românească, în tezaurul ei și în potențialul ei pe viitor, atât pentru români cât și pentru lume. Așa-i că ați dona pentru un astfel de proiect? Și pentru următorul, care să preia exemplul și să îl aplice pentru un alt mare artist român? ȘI tot așa? Și așa-i că în contextul ăsta Cumințenia Pământului nu mai e doar o piatră?

Eu la asta m-am gândit când am donat, în continuarea teoriei pe care v-am prezentat-o anterior. Asta mi-aș dori să se întâmple. Și aș participa voluntar la un astfel de proiect pentru a-l pune pe picioare, cu tot ceea ce pot să fac, nu doar cu o donație. De aceea scriu și articolul ăsta, pentru că primul pas pentru a construi un viitor frumos este să ți-l imaginezi si să-l împărtășești celorlalți. Faceți și voi exercițiul ăsta uneori, e un exercițiu mai interesant decât văicăreala.

Nu m-ar deranja nici dacă guvernul Cioloș ar alege să pună din alt colț mai bogat al bugetului diferența de bani față de cei strânși din donații precum și cei necesari pentru demararea acestui program.

Și mai e o lecție aici. Noile începuturi trebuie să aibă la bază (și) proiecte mari, care să obțină susținere socială maximă, pentru a obliga și următoarele guverne și seturi de parlamentari aleși să le susțină. La fel ca în cazul numărului minim de semnături pentru o inițiativă legislativă, și subscripția publică are același rol, ba mai mult, e un fel de semnătură cu garanție.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment




mulu