La inceputul lui 2010, serviciul de monitorizare Hitwise, detinut acum de grupul Experian, s-a lansat si in Franta, anuntand cu aceasta ocazie, in premiera, rezultatele unei monitorizari clare a celor mai vizitate site-uri de catre francezi.

Top 3 site-uri vizitate in Franta in ultima saptamana din ianuarie 2010:

1. Google.fr (1 din zece vizite pe internet in Franta e pe Google.fr - 10.38% mai exact)

2. Facebook.com - 6.83% din totalul vizitelor

3. Windows Live Mail (mail.live.com, sau Windows Live Hotmail) - cel mai utilizat serviciu de email in Franta

In acelasi timp, ca tot suntem francofoni, si la noi retelele sociale sunt importante, dupa cum arata prima editie a studiului MCDC, Marketers and Consumers, Digital and Connected, realizat de Insites si IAB Europe, si care va fi accesibil tuturor membrilor IAB Romania cu cotizatia la zi in perioada urmatoare.

Conform studiului MCDC, 61% din utilizatorii romani de internet au vizualizat sau si-au updatat profilul pe o retea sociala in ultima luna, fata de media europeana de 52%.

Adesea Intotdeauna sondajele ne raspund fix la ceea ce le intrebam fara sa ne spuna neaparat intregul adevar. Ca-n Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, pentru a avea un raspuns bun, trebuie sa pui o intrebare buna.

Graficul de mai jos (provenit dintr-un sondaj derulat de Marketing Sherpa in US in decembrie pe un esantion de 1314 utilizatori) arata ca motivele pentru care un utilizator obisnuit ar adauga o companie sau ar urmari-o pe o retea sociala ar fi in principal unul mercenar, mercantil, de vanare a promotiilor, reducerilor si unul de informare despre produsele/serviciile companiei (aproape 2 treimi au votat cu cele doua, la diferenta mica intre ele, insa in favoarea celui mercantil), iar o treime ar fi interesati sa fie distrati de compania respectiva, sau cauta divertisment in aceasta relatie.

Insa exista doua probleme cu aceste date: in primul rand ele analizeaza doar cateva practici deja existente in activitatile companiilor care folosesc canale de social media pentru comunicare, fara sa le ofere posibilitatea sa spuna ei direct din ce alte motive incep o relatie cu o companie pe o retea sociala, si oricum ar exista riscul ca nici ei sa nu stie exact in acest moment, si/sau sa raspunda tot din ceea ce au vazut ca fac anumite companii pe care le urmaresc sau pe care le adauga in lista de prieteni virtuali pe retele sociale.

Nu sunt convins de mercenariatul utilizatorului obisnuit. Cred ca e cea mai mare problema a acestui studiu/grafic, pentru ca lasa impresia ca asta e drumul care trebuie urmat. Suntem atat de devreme in folosirea acestor canale, si ca utilizatori si ca marketeri, incat avem multe elemente cu care putem inlocui promotiile, reducerile, si mercenariatul care rezulta din ele, pe care poate inca nu le-am explorat.

Nu cred ca mercenariatul poate duce la loialitate. Poate, in cel mai bun caz, sa iti aduca pentru foarte scurt timp oferta in marea licitatie pentru atentia utilizatorilor mercenari, daca e la nivelul ofertelor “din piata” sau peste. Insa, apoi, in momentul in care ai disparut, ai disparut. In plus, mercenariatul nu creeaza valoare pentru nimeni, nici pentru utilizatorul mercenar, nici pentru companii, nici pentru toti ceilalti care ii urmaresc.

Iar prezenta in social media trebuie, dimpotriva, sa creeze valoare pentru toti acestia.

O alta nuanta a graficului e ca incearca sa arate diferentele intre preferintele a doua categorii speciale de utilizatori fata de esantionul general: daily users si max connectors (cei care au peste 500 de prieteni, heavy users ai retelelor sociale).

Acesti heavy users ai retelelor sociale sunt mai putin mercantili/mercenari (procentul celor care vaneaza promotii in relatia cu o companie pe retele sociale este cu o treime sub medie) si se hranesc cu informatii despre compania respectiva, ba chiar au un interes deosebit in cultura companiei, in politicile ei de responsabilitate (fata de mediu sau fata de angajati, de ex).

Ei bine, acest grup de utilizatori merita o atentie deosebita pe toate retelele sociale si in majoritatea campaniilor pe care le derulati. Ei pot fi excelenti ambasadori de brand, daca sunt integrati in campanii care se potrivesc. Prin amprenta pe care o au pe fiecare retea sociala au o audienta mai mare decat altii atunci cand transmit un mesaj, si de la un anumit nivel in sus ii putem numi si influentatori.

Poate in ei sta speranta scaparii de mercenariat.

‘Nuff said, back to work. N’joy da graph!

Dupa cum stiti, Rupert Murdoch ameninta ca va scoate site-urile News Corp din Google odata ce va trece la varianta cu plata pe multe dintre ele. Multora li se pare o eroare fatala, insa eu cred ca ne apropiem de fapt de inceputul unei noi relatii intre cele doua sectoare online, search si publishing, care isi disputa si isi impart bugetele de publicitate online.

Mai exact, motoarele de cautare s-au bazat pana acum pe indexarea gratuita a continutului in schimbul traficului la fel de gratuit generat catre site-urile indexate. In felul asta, toata lumea a vrut sa fie indexata, si-a deschis cat mai mult continutul catre indexare, si chiar a facut eforturi de optimizare pentru a fi cat mai bine indexat  (nu vorbesc aici de optimizarea pentru a ajunge mai sus in rezultatele anumitor cautari).

Si mai ales intr-o industrie in dezvoltare cum e a noastra(la dotro ma refer), in care toata lumea alearga haotic dupa trafic, nimeni nu-si pune problema ca News Corp ar putea face un pas bun, pentru ca nimeni n-a luat in calcul aspectul calitatii si a valorii efective a traficului din Google pentru anumite publicatii premium, versus pierderea potentiala a publicului care altfel ar merge pe agregatorul numit Google in loc sa vina direct pe site-urile News Corp.

Bill Tancer, CEO la Hitwise US (un sistem de analiza a traficului direct de la ISP) arata acum catva timp ca pentru WSJ, de exemplu, traficul generat de Google este foarte redus, si partial bazat pe cautari navigationale  sau de brand.

As of last week, WSJ.com’s referred and non-referred traffic from Google and Google News amounted to 15.3% and 11.0% respectively. Analyzing Google search terms driving traffic to the Journal, the top 100 terms accounted for over 21.6% of all Google search traffic to WSJ.com. Of that 21.6%, 13.4% were navigational or brand searches (e.g. “Wall Street Journal,” “WSJ,” “WSJ.com” etc…). Even if Murdoch decides to block Google, these navigational search queries will most likely remain intact.

Of the remaining 8.2%, the majority of searches were for stock quotes, and general business related searches. Most specific news related searches fill-out the long tail of search queries. While the Journal may lose traffic if it ceases to cooperate with Google the loss may be less then anticipated.

E clar, Google prin agregarea intregului internet a reusit sa atraga partea leului din online advertising. Ce se va intampla insa daca n-ar mai avea “tot internetul” la dispozitie? Eu nu cred ca isi permit sa aiba un astfel de handicap, si de aceea e posibil sa asistam la o prima schimbare de paradigma, in care cel mai mare agregator de continut din lume, Google, va ceda o parte din venituri catre publisherii pe care ii agrega, si cu al caror continut reuseste sa faca bani din reclame.

Poate nu acum, poate nu cu News Corp/Murdoch, sau chiar, poate nu Google, insa asta va fi viitorul relatiei search-publisheri.

1. In online-ul romanesc eficienta e o notiune confuza.

Eeficienta nu inseamna doar cu cat am dat in jos pretul bannerului in negocierea cu publisherii si regiile, sau uite cat am fost noi de inteligenti si am cumparat CPC sau CPA in loc de CPM. Asta nu e munca de advertising, e de vandut zarzavat catre reselerii din piata. Same skillz. Sau ca am avut costuri media zero, si deci indiferent cat ar fi costat productia ATL si BTL campania a fost clar una eficienta. NOT! Simplul fapt ca nu au existat costuri de media nu inseamna ca o campanie a fost eficienta. Da, daca avem 2 productii similare si una face fara campanie ce alta face cu, e clar o diferenta de performanta si respectiv eficienta intre ele. Daca nu, nu…

Eficienta poate fi: raportul final dintre rezultate si costuri, inclusiv resurse implicate cuantificate ca si cost SAU, modul prin care o anumita tactica sau strategie a generat mai multe rezultate cu aceiasi bani, scazand costul teoretic total pentru ca a adus mai multe rezultate cu aceiasi bani. Asta e eficienta reala. NU targuirea pentru preturi mai mici, aia e o iluzie. Tot irosind timp targuindu-ne intre noi, n-o sa mai avem timp sa descoperim adevarata eficienta.

2. Creatia si media inca nu si-au clarificat rolul. Creatia se lauda cu rezultatele campaniei media, si se bazeaza pe ele ca sa arate cat de buna a fost creatia…pe de alta parte, avem campanii sub-expuse care se lauda doar cu creatia…

Un rezultat bun al unei campanii vine din combinatia creatie si strategie media, ambele potrivite pentru brieful initial si obiectivele campaniei. Creatia poate imbunatati rezultatele campaniei, caz in care trebuie sa arate cat mai bine care a fost rolul ei, separat de efectul campaniei media.

3. Inca se mai fac site-uri brosura, pentru clienti mari.

Burger King si CP+B, Crispin, Porter + Bogusky, faimosi pentru campanii ca Subservient Chicken, Facebook Sacrifice, si Banner of Doom au lansat primul banner cu “augmented reality” - nici nu ma chinui sa traduc in romana, pentru ca stiti despre ce e vorba - pentru noul “dollar-menu”. Nu stiu daca e chiar primul la nivel international, insa astept alte exemple in comentarii daca aveti.

In asta de acum, mai exact, dupa ce deschizi webcamul si setezi permisiunile, arati bannerului o bancnota si te vezi in pe ecran in fata(practic, in spatele ) produselor pe care le poti cumpara cu bancnota respectiva. O intorci pentru a naviga printre toate optiunile disponibile de banii aia.

Vedeti singuri, mai jos. Pacat ca nu-l vad undeva unde sa poata fi testat live :)) Via @PIA_Romania, iata si link-ul unde poate fi testat live, daca aveti bancnote americane, cu cele romanesti nu merge:)  bannerblog.com.au

(Restul…)

Ieri a avut loc Internet Responsabil, evenimentul la care am prezentat marca de incredere propusa de IAB Romania, care are la baza un cod de autoreglementare, complet in ce priveste principiile de baza, care inclus reglementari in ce priveste publicitatea si comertul electronic.

Pentru cei care n-au fost prezenti, va ofer prezentarea mea mai jos. Cred ca dupa 3 ani de definire a standardelor pe internetul romanesc, erau necesare toate avantajele pe care le aduce acest cod complet, si marca de incredere care atesta respectarea lui intrutotul.

Si daca vreti sa va creati o parere fondata despre ce poate insemna asta pentru internetul romanesc, nu strica sa aruncati o intrebare. Ba chiar va invit sa o faceti.

Oricum ai intoarce cifrele despre Hi5 si Facebook, le desparte un ordin de marime. Pe Facebook vorbim de sute de mii de romani(depasiseram 300.000 la ultima verificare) in timp ce pe Hi5 numerele sunt in milioane (3.5M utilizatori romani). De ce diferenta asta de x10? (in articolul original era 1 la 100, insa m-a corectat Vivi ca 300k e de 10 ori mai mic decat 3M, insa mie parca tot de la 1 la 100 mi se pare diferenta)

1. Pentru ca probabil asta e structura populatiei in Romania. 1% (ca daca erau 10% nu ar fi fost pe moarte Cotidianul, de ex) sunt persoane preponderent intelectuale, cu aspiratii inalte, orientate spre cultura, lectura, conversatie. Restul nu, restul au delectari mai simple si mai usor de digerat, precum reality tv, hi5 voyeurism, si tabloide.

2. Cel putin partial, succesul hi5 este cauzat si nu datorat politicii agresive de adaugare a prietenilor din listele de adrese ale serviciilor de webmail - problema asta trebuie investigata separat, nu mai stiu daca au schimbat ceva- insa tin minte ca eram cat pe ce sa fac o gafa invitand niste mii de oameni pe hi5 atunci cand mi-am creat contul in scopuri de research pt o potentiala campanie.

Partial update: nu cred ca e nimic schimbat. Imediat dupa ce ma loghez in cont, hi5 imi cere sa-mi introduc o poza si parola de la Gmail pt “a-mi invita prietenii”. Nu exista un buton explicit de SKIP, si e posibil ca unii sa inteleaga si ca nu poti inainta fara sa treci prin pasul asta.

Am apasat Home si am ajuns in contul meu, unde prima caseta de pe mijloc ma invita sa fac acelasi lucru, sub pretextul “Find your friends on hi5”

3. Pentru ca raspunde unor nevoi mai primare decat facebook, nevoile pe care le satisface fb sunt mai spre varful piramidei, in timp ce presupunerea mea ca nevoile satisfacute de hi5 sunt preponderent putin mai jos in piramida lui Maslov (de unde si asocierea cu un site de dating)

4. Pentru ca hi5.com a batut mereu Facebook nu la usability, ci la simplitate. Nu vorbim aici de usability care e usurinta in folosire raportata la complexitatea fiecarui sistem in parte, ci la faptul ca hi5.com e un site mult mai simplu decat Facebook.

5. Pentru ca a permis link-uri custom cu mult timp inaintea facebook, permitand promovarea paginilor personale ale utilizatorilor mult mai usor(Choose a personal hi5 URL! http://numeletau.hi5.com). Asta a permis de la inceput viralitate, pentru ca imediat ce isi faceau contul, utilizatorii obisnuiau sa-si “dea pe messenger” link-ul de hi5, ceea ce atragea vizite pe site din care multe erau convertite in utilizatori.

Si in urma comentariilor la acest articol, au mai aparut inca trei posibile motive, doua de la cititori si unul de la mine:

6. Ca a fost prima retea (Alex) si ca a fost primul tradus in romana  - dar atunci nu se explica de ce tocmai early-adopter-ii de acum nu erau in ea si atunci

7. Pentru ca a exploatat ceea ce izbucneste des pe net printre utilizatori de toate categoriile - the pissing contest - cine are mai multe vizualizari, comentarii, fives, prieteni (Titus)

8. Pentru ca iti permite sa vezi si cine ti-a vazut profilul - cu doua efecte majore: iti da confirmarea ca functioneaza, iti da iluzia interactiunii sociale pe care o cauti, si in plus,  contribuie dpdv al site-ului la vizite repetate, stickyness, si stimuleaza interactiunile intre utilizatori (pt ca te uiti si tu in profilele celor care s-au uitat la tine, etc)

Probabil daca folositi Twitter, ati participat la Webstock, ati urmarit transmisiunea Webstock, sau ii cititi pe eCostin sau Manafu, in orice combinatie din cel de mai sus,ati aflat deja de Cuculand, un nou brand de ice-tea, lansat la apa saptamana trecuta, si care a inceput comunicarea cu si prin cei mai activi utilizatori de internet, pe care i-a gasit pe Twitter si la Webstock.

Pe langa asta, au avut si o actiune de “blogger outreach”, sau mai exact “KOL outreach” prin care au trimis catre 19 persoane din online-ul romanesc cate un pachet personalizat, cu o interesanta declaratie de intentie: “Vom comunica preponderent online si numai pe site-uri pe care ne plac”.

“Da, vom incerca sa investim si in canalele clasice de promovare, dar ne vm concentra pe online, pentru ca aici e viitorul si aici sunt oamenii pe care dorim sa-i incantam si sa-i tinem aproape.”

Hai sa vedem cine au fost ceilalti 18, ca pana acum am descoperit numai 3 dintre ei. Ii rog pe cei din echipele Brandient si Cuculand sa nu strice surpriza, sa ii gasim singuri:)

Cei descoperiti pana acum:

1. sus-semnatul, Ionut Oprea, manager la STANDOUT si blogger la www.clickio.ro, site-ul asta pe care il  cititi acum.
2. Piticu aka Cristi Dorombach, project manager la Realitatea-Catavencu si blogger la www.piticu.ro
3. Constantin Cocioaba, project manager IBU Protv, blogger la ecostin.com si owner re:fresh.ro (Cuculand!)
4. Cristina Chipurici, manager la Monden.info, si blogger la pyuric.voce.ro

5-19….?

O tendinta excelenta in publicitate este cea de a integra publicitatea in diverse elemente, produse sau servicii utile pentru consumatori, marind in acest fel impactul unor campanii intr-o lume din ce in ce mai saturata de reclame obisnuite.

Un exemplu care cred ca s-ar potrivi de minune la noi e cel initiat de KFC in Statele Unite, care vrea sa astupe gaurile in sosele in schimbul branduirii lor cu KFC in cadrul campaniei lor “Fresh Tastes Best”.

Noua cine ne astupa gaurile? Cred ca la un astfel potential de expunere stam excelent, avem unele “spatii potentiale” care se bat cu reclamele outdoor obisnuite:))

Pentru cine vrea sa admire si alte exemple traznite de publicitate, va recomand slide-urile de mai jos ale utilizatorului Ayman Sarhan.