Am fost in weekendul asta sa vad TRON:Legacy, “cel mai asteptat film al anului”, la Samsung IMAX, pentru ca n-am putut ajunge la avanpremiera de joi. Au ajuns insa, printre multi alti invitati, un blogger, in persoana lui Vlad Petreanu, si o jurnalista de la Hotnews, in persoana Iuliei Blaga, ocazie cu care am primit o noua minge la fileu despre modul in care poti implica bloggerii in campanii pentru a face ceea ce jurnalistii nu reusesc tot timpul: sa-si puna in valoare pasiunea, entuziasmul si sa influenteze.
Articolul rezultat pe Hotnews (Cronica de film: “TRON: Mostenirea” - o bomba goala) e un caz aproape clasic de jurnalist caruia nu i-a placut subiectul. Sub scutul unei “cronici de film”, doamna jurnalist aproape ca ne jigneste pe noi cei care am avut impulsul, probabil, primitiv, de a ne placea filmul, printr-o cronica scrisa cu un maxim dezinteres despre un film pe care ‘cronicarul’ nu l-a inteles si nu i-a placut.
Ma opresc aici, pentru ca au amendat-o suficient comentatorii Hotnews:
“Nu este vorba neaparat despre “acest” gen. Ci despre faptul ca, si din nou, fac paralela de mai sus, un critic de muzica de opera nu are ce cauta sa comenteze Rammstein, pentru ca este paralel cu fenomenul.
La fel Iulia Blaga nu intelege majoritatea filmelor la care face recenzie aici, nu ii plac, pur si simplu nu are nimic in comun cu ele, exceptand faptul ca si ea, ca si altii, se holbeaza la o panza pe care este proiectat “ceva”. Dar aici se opreste tot ce ar putea fi comun intre ea si filmele mainstream/cult.”
Daca vreti insa un review entuziast, scris de un blogger (ok, e si jurnalist si producator de televiziune, insa in momentul de fata vorbim despre el ca blogger, da?) va recomand mini-recenzia lui Vlad Petreanu.
Atelier 35 invites you to the vernacular netscapes brought to life by the Internet Archaeology surfing junkies, file type explorers, on and offline artists. The exhibition collects different approaches to internet surfing, both as an artistic practice and as a personal investigation into the history of web aesthetics.
“Internet Archaeology seeks to explore, recover, archive and showcase the graphic artifacts found within earlier Internet Culture. Established in 2009, the chief purpose of Internet Archaeology is to preserve these artifacts and acknowledge their importance in understanding the beginnings and birth of an Internet Culture.” InternetArchaeology.org
De doua saptamani voiam sa pun pe blog aceste doua clipuri care explica rostul cookie-urilor. Evident, dincolo de scopul principal al cookie-urilor, si de folosirea lor pentru targetare simpla, neidentificatoare (de la simpla localizare geografica pana la targetarea in functie de diverse pagini vizitate sau alte preferinte manifestate prin navigare), exista tot felul de folosiri netrebnice, la fel cum pe internet exista in continuare o sumedenie de site-uri ilegale sau ilicite.
Insa nu despre ele vorbim acum, ci de folosirea normala, sanatoasa, a cookie-urilor, care e momentan in pericol din cauza lobby-ului facut de organizatii si activisti cu atitudini extremiste pe subiectul intimitatii online la institutiile legislative europene. A scris si Zoso despre ultima stire din zona asta.
Asadar, primul dintre cele doua clipuri explicative despre cookies arata necesitatea acestor instrumente in oferirea unei experiente online complete:
Al doilea te invita sa-ti imaginezi o lume in care s-ar intampla ceea ce extremistii mentionati mai sus incearca sa impuna in UE, un opt-in a priori pentru orice cookie.
In concluzie, cookie-urile n-au fost niciodata un instrument prost sau gresit sau rau. Scopul lor principal este sa creasca gradul de satisfactie al utilizatorilor, atat in ce priveste continutul, cat si serviciile si chiar si publicitatea. Nu e vorba de atacuri la intimitate, ci de folosirea informatiilor anonime/neidentificabile pentru a imbunatati experienta online a utilizatorilor.
Evident, pentru asta mai trebuie dusa multa munca de explicare si lamurire pe toate planurile, pentru asta trebuie definite mult mai clar regulile care trebuie respectate pentru a garanta intimitatea utilizatorilor, si pentru asta exista organizatii ca IAB Romania
Un alt plus al blogurilor ca si canal media este, ahem, entuziasmul autorului. Care amplifica valoarea unui blog, data de obicei de audienta si implicarea cititorilor.
Disney a anuntat parcul tematic Harry Potter prin intermediul celor mai pasionati 7 fani ai seriei(ajungand la un reach global de 300 de milioane de utilizatori intr-o luna). Sony-Ericsson a trimis doi bloggeri din Romania, pasionati de gadgeturi, in Africa de Sud la Campionatul Mondial de Fotbal din 2010. HP a lansat noul serviciu ePrint trimitandu-i pe aceiasi doi bloggeri (semn ca e nevoie de mai multi bloggeri pasionati de gadgeturi care sa-i ajunga din urma pe cei doi) in Atena si Istanbul, pentru a trimite de acolo, live, vederi, in timpul conferintei de presa.
Asadar: entuziasmul. Spre deosebire de jurnalistii care scriu in fiecare zi la job si ponteaza articolele de care e nevoie pentru fiecare pagina de ziar, bloggerii pasionati se informeaza, discuta, publica update-uri, se straduiesc sa scoata de fiecare data articole, fotografii si clipuri video cat mai bune, pentru ca o fac din entuziasm. Si asta se vede chiar si pe blogurile jurnalistilor, care incep sa fie mai interesante in unele privinte decat articolele lor din ziar:) Evident, pe langa asta, entuziasmul unui blogger e molipsitor, se ia mai ales pe retelele sociale in care e prezent.
Si asta e inca unul din motivele pentru care companiile apeleaza la bloggeri in activitati de marketing si comunicare.
Asadar, dragi bloggeri(ca-mi sunteti dragi, stiti doar), pe langa volumul audientei (trafic direct) si activitatea comunitatea de cititori(comentarii, sharing, preluari) mai aveti ceva de cultivat: propriul entuziasm. E o abilitate care trebuie dezvoltata, nu o problema de chef. Ca blogger, trebuie sa gasesti subiectele, stirile, produsele si campaniile care te entuziasmeaza cel mai tare. Cat mai mult din timpul tau posibil. Nu lasa plictiseala sau plafonarea sa se instaleze, ramai mereu entuziast.
Si faceti cumva sa aratati asta in fiecare articol pe care-l scrieti. Advertiserii nu cauta articole scrise cu obida, vaicareli, frustrari, sau alte lucruri pe care si mie imi vine cateodata sa le scriu, insa ma abtin. Advertiserii cauta entuziasm, cauta bloggeri care isi pot arata entuziasmul intr-o campanie, sau, chiar, daca se poate, ii cauta pe bloggerii sincer entuziasmati de produsele pe care le vand. Meditati, va rog la asta, in fiecare zi (daca vreti sa va faceti poster in camera de lucru din articolul asta, dati-mi un semn pe Twitter )
Astăzi are loc, începând cu ora 9:30, la Hotel Intercontinental în București conferinta How To Web 2010, cel mai important eveniment de antreprenoriat și tehnologie web din Europa de Est. Conferința internațională How To Web va reuni pe parcursul celor 2 zile aproximativ 500 de participanți din România, Serbia, Bulgaria, Israel, Franța, Norvegia, Polonia și Marea Britanie și va număra peste 30 de vorbitori internaționali ce vor aborda teme de la cloud computing până la finanțarea unui startup web.
Printre vorbitorii internaționali care și-au anunțat prezența la eveniment se numără Ramu Yalamanchi (CEO Hi5), Reshma Sohoni (CEO Seedcamp), Mike Butcher (Redactor-șef TechCrunch Europe), Patrick de Laive (fondator TheNextWeb.com) și Christian Heilmann (Yahoo! Developer Network). Temele de discuție ale invitaților se vor axa pe subiecte de interes pentru antreprenorii din zona tehnologiei web cum ar fi: începuturile unei afaceri, finanțarea acesteia, antreprenorii europeni și oportunități pentru aceștia, customer development, bootstrapping, pregătirea afacerii pentru investiție, etc.
Marius are dreptate, nu e suficient sa apesi un Like la un articol pentru a interactiona cu un autor de blog. Daca vrei sa nu devii superficial si sa nu-ti transformi toate comentariile in like-uri, ia in calcul si urmatoarea schema de punctare deocamdata doar teoretica:)
- Am comentat relevant la tine pe blog - 10 puncte
- Am lasat un trackback continuand povestea la mine pe blog - 20 puncte
- Am dat un like - 1 punct
- Am dat link-ul pe Facebook cu o recomandare: 5 puncte
- Am dat link-ul pe Twitter cu o recomandare - 5 puncte
- Am dat un RT - 1 punct
Cum ar fi totusi sa existe un astfel de sistem de punctare, iar cei mai activi cititori sa fie recompensati? Ati vrea?:)
Blogul este un canal extrem de subiectiv. Pe un blog faci cunostinta cu parerile autorului, cu gusturile lui, in cazul ideal, cu talentul lui de a scrie si de a argumenta, insa, in acelasi timp si cu ideile lui fixe, si cu piticii lui pe creier, cu modul lui uneori vizionar alteori limitat de a vedea lucrurile, samd. Putini sunt reporteri virtuali, majoritatea sunt scriitori online offbeat, care pot face orice idee un subiect bun de blogat.
Ce se intampla in momentul in care un blogger face publicitate unui produs? Stai, adica de cand exact? De cand scrie primul articol? Blogul este o arhi-reclama permanent in derulare pentru brandul autorului, pentru gusturile lui, pentru preferintele lui, pentru ideile lui, pentru orasul lui, stii ca e oradean sau iesean, pentru produsele pe care le consuma, pentru produsele pe care le ocoleste, samd. Toate astea intr-un mod natural, fie pe masura ce ii vin la mana fie in urma unor planuri pe care si le face pentru a-si pastra consistenta pe o anumita tema sau pe o anumita directie.
OK, am exagerat putin pentru a demonstra ceva. Sa raspundem variantei serioase a intrebarii. Nu ar trebui sa se intample nimic, daca bloggerul isi pastreaza verticalitatea, independenta, si filtreaza doar campaniile pentru produsele care ii sunt apropiate, iar in momentul in care se implica in conversatiile pe care aceste campanii vor sa le genereze pe blogul lui, este la fel de natural ca si in restul articolelor pe care le scrie. Simplu ca deceblog.
Sau chiar, pentru a fi si mai simplu, toate astea pot fi sintetizate intr-o singura propozitie, pe care ma bucur ca am redescoperit-o intr-o campanie JOE: “Nu imi schimb ideile pentru bani”. S/2*. Doar ca uneori trebuie sa subliniezi asta unora care inca n-au observat-o. Alteori trebuie sa te intrebi: “dar subiectivitatea voastra de unde vine?”
* Scurt pe doi, pt cine nu si-a baut cafeaua inca.
Anul trecut am participat la provocarea lui Bobby de a scrie un articol pe zi in luna august, mi s-a parut un exercitiu interesant, pe care orice blogger care vrea sa aiba succes ar trebui sa-l aplice cat mai des, daca nu permanent (nu e o recomandare de a scrie pentru volum, ci de a-ti impune o anumita rigoare, un anumit ritm, si de a vedea cum te poti tine de el).
Anul trecut nu am reusit sa ma tin de ritmul asta, si de asta m-am gandit sa reiau exercitiul, pana-mi iese. Am mers cateva zile pe burta, ca sa nu ma fac de rusine si de data asta, si pentru a ma asigura ca pot gasi ceva interesant de scris in fiecare zi. Dupa multi ani de blogging (uite, ii numar acum, … sunt 4 ani in iunie, dupa cum arata arhiva din sidebar), sunt convins ca daca esti suficient de atent si suficient de riguros poti gasi cel putin un subiect interesant, chiar si pe un blog tematic, in care scriu despre publicitate, internet, bloguri, social media, si orice poate avea legatura cu astea.
Asadar, cine e cu mine? Cine mai scrie, de azi, cate (cel putin) un articol pe zi?
PS: Ce coincidenta. Imi dau seama ca blogul meu tot 4 ani ar implini in iunie, la fel cum al lui Bobby implinea 4 anul trecut, odata cu experimentul asta. Ar trebui sa instituim obiceiul asta ca o “datorie blogosferica la 4 ani de blogging”:)
Orice blogger ar trebui sa mai aiba in dotare si alte apendice decat cele cu care l-a creat natura: pe langa maini si picioare, ar trebui sa mai aiba cu el mereu un smartphone, un laptop, si o camera, sau orice combinatie utilizabila intre astea, pentru ca nu stii niciodata cand apare un concurs precum cel pe care il deruleaza acum Sony-Ericsson si in care poti castiga 20 de smartphone-uri Vivaz care ar putea fi un excelent apendice de blogger (detalii aici ) precum si un premiu mai rar intalnit la noi: o excursie in Dubai si Istanbul in valoare de 15.000 euro.
Tot ce trebuie sa faci este sa cauti din clipurile pe care le ai deja unul in care ai filmat momente in care ai simtit ca traiesti, si sa-l incarci pe youtube, in pagina de concurs: youtube.com/sonyericsson pana pe 21 mai!
Uite exemplul meu, filmat in urma cu 2 saptamani, la Arsenal Park (un loc despre care trebuie sa va povestesc intr-un articol separat, site-ul actual nu-i face cinste):
Cine lanseaza verdicte antropologice ar putea spune ca suntem o natiune de babe care se vaicaresc. Si nici pe bloguri nu gasim altceva. “Cititoruleeeeeee, uite ce mi-a facut compania aiaaaaaaa” e o atitudine frecventa pe blogurile romanesti, in comentariile la articole pe alte site-uri, samd.
Eu cred ca putem mai mult. Si am sa demonstrez asta, printr-un exemplu foarte recent.
Din experienta mea de peste 7 ani de zburat cu companii low-cost, timp in care am pierdut avioane, am avut curse anulate, am platit averi pentru bagaje supra-incarcate, am invatat ca toate posibilele probleme ale unui astfel de zbor pot fi rezolvate daca te pregatesti inainte. Si am mai invatat ca toti cei care zboara pentru prima data cu low-cost se lovesc frontal de majoritatea problemelor posibile, unii chiar si data urmatoare se lovesc de aceleasi probleme sau de altele, si tot asa pana invata sa se pregateasca(dupa care zborurile low-cost pot fi aproape perfecte).
Cel mai recent articol pe tema asta este scris de Cristi Serb, care s-a inscris pe traseul de mai sus, insa e doar la inceput, asa ca a inceput sa se vaicareasca intr-un articol pe tema problemelor pe care le-a avut cu unul din primele lui zboruri low-cost.
Este o reactie naturala. Cred ca si eu, acum vreo 7 ani, la prima intarziere de peste 6 ore a unui avion, aveam aceiasi nervi, fata de compania aeriana respectiva (nici nu-i mai tin minte numele) cat si fata de aeroport (am fost izolati 6 ore in zona de dupa frontiera a aeroportului Baneasa, in vremea cand nu avea bar si nici loc de fumat si inca fumam). Diferenta e ca eu nu mi i-am varsat pe blog.
E o reactie normala sa fii frustrat cand ai o problema. Insa e usor degradant sa te transformi intr-un Nea Vaicareala, care se plange de toate lucrurile care-l deranjeaza. Nu pretind ca totul e perfect, sau ca ar trebui ceva ascuns sub pres, Doamne fereste!
Insa cred ca un blogger adevarat poate face mai mult. In loc sa creeze un loc de dat cu capul, si sa adune vaicarelile altora la ale sale, ar putea scrie un articol constructiv. In loc sa scrie “Vai ce de rahat e compania X” ar putea scrie “A mai avut cineva problema asta cu compania X? Cum s-a rezolvat?” O astfel de abordare invita la dialog, creeaza un mediu igienic pentru o discutie normala, in care companiile pot participa, problema are sanse mai mari sa fie rezolvata, cititorii pot gasi mai multa utilitate, si bloggerul are mai mari sanse de a genera astfel de dialoguri si pe viitor.
Ca sa continuam exemplul, Cristi ar fi putut scrie pe tema: Cum sa eviti problemele zborurilor low-cost. Pentru completarea exemplului, promit sa scriu personal un articol pe maibun.ro pe tema asta. La mine, ar fi si momentul, dupa atatea experiente.
Ar fi fost mult mai utila o astfel de abordare pentru un cititor de bloguri (si da, pe Cristi il citesc suficienti, daca te uiti cate comentarii a avut acel articol), ar putea pleca de la aceleasi probleme, insa le-ar putea gasi solutii, ar transforma intreaga experienta intr-un articol util, din care cu totii ar fi avut de invatat, nu doar de dat cu vaicareala, si n-ar mai fi fost doar un flame despre low-cost, ci un articol in care toti cei care ar fi comentat si-ar fi adus aportul la un ghid complet de folosire a zborurilor low-cost pentru a avea cat mai putine probleme. Poate nu chiar un ghid complet, insa ceva mai apropiat de asta decat o vaicareala.
Cred ca asta e una din directiile importante care poate ridica blogosfera cu mult deasupra altor medii online care acumuleaza vaicareli. De vaicareli te plictisesti repede, uneori nici nu sunt amuzante, si prin vaicareli nu aduci nici o urma de valoare pentru nimeni.
In plus, toate companiile au, cateodata probleme. Cu totii gresim. Nimeni nu e sfant. Acum ca suntem cu totii de acord, ce facem cu asta? Nu e mai normal sa oferi putin respect, pentru a primi la randul tau respect? Nu e normal sa admiti ca desi tu ai o anumita problema cu compania X, ea nu e “de rahat” si cei cateva zeci, sute, mii poate de angajati nu sunt cu totii “de rahat”? Nu e cazul articolului lui Cristi aici, insa e o atitudine care transpira pe alte bloguri, iar pe unele e chiar pe fata.
Hai sa nu ne mai vaicarim, sa criticam constructiv, si va garantez ca asta va creste calitatea multor bloguri. Si dati mai departe articolul asta oricui care se apuca de blogging, pentru ca am observat asta si la cei care scriu primele articole. Si isi dau cu stangul in dreptul inainte de a incepe.
Un blogger pasionat vs un jurnalist care scrie din obligatie(TROOON!:)
)
a aeroportului Baneasa, in vremea cand nu avea bar si nici loc de fumat si inca fumam). Diferenta e ca eu nu mi i-am varsat pe blog.
