La articolul de aici, un utilizator care lucreaza la infopromotii.ro a lasat urmatorul comentariu, pe care vi-l las sa-l studiati in intregime, si apoi sa-l comentati. Va mai recomand si dialogul dintre mine si Cabral pe acelasi subiect, in comentariile aceluiasi articol. Cred ca se infiripa ceva, si pe marginea subiectului, si pe marginea unui nou mod de a discuta un subiect pe un blog, am ceva in minte despre asta. Dar cititi  si spuneti-va parerea.

“Simpla dorinta de a te conecta cu un brand arata un nivel crescut de interes fata de brand-ul respectiv. N-o sa ma “imprietenesc” niciodata pe Facebook cu un brand pe care il disconsider, doar in ipoteza ca, la un moment dat, imi va da 10% discount sau inca un produs care nu-mi place gratis, sau ca sa aflu intr-o zi ca daca voi cumpara 3 produse neplacute, pot castiga ceva! Nu asa stau lucrurile. Ma imprietenesc cu brand-urile care imi plac, ca sa aflu despre ele lucruri care ma intereseaza.

Daca brand-ul respectiv si-a facut cont pe facebook, inseamna ca vrea sa-si creeze o comunitate de fani. Iar daca obtine fani, trebuie sa le mentina interesul: cu oferte, cu stiri despre cele mai noi lansari, cu intrebari despre cum si-ar putea imbunatati produsele/ serviciile, cu sfaturi utile din domeniul in care activeaza (ex.: retete, indrumari de utilizare) s.a.m.d. Asa, da, am avea o relatie complexa. Are ocazia sa obtina de la mine feedback sincer pentru actiunile lui. Mai repede si mai detaliat poate decat la focus-grupurile care il costa bani grei. Nu-i firesc sa ne asteptam sa fim recompensati?

Altfel, de ce si-ar face cont pe Facebook? Doar pentru ca e “trendy”? Doar ca sa-si numere lunar fanii si sa-i treaca intr-un catastif, ca sa raporteze “succese” la regiune?

Prea des aud consideratii care opereaza cu argumente de media un subiect care tine de PR si DM. Nu cantitatea de “prieteni” din reteaua ta conteaza, ci calitatea ta de fan. Daca brand-ul respectiv face ceva interesant pentru tine, vei scrie un post despre asta, iar prietenii tai vor fi interesati. Daca ai doar o retea mare de “prieteni” (nu-mi spune mie ca daca ai 300 de contacte, toti sunt interesati de ceea ce ti se intampla tie in fiecare zi!) si brand-ul nu face nimic pentru tine, ce ai de spus interesant?

In schimb, daca brand managerul va apela la aceia care au reteaua de “prieteni” cat mai mare, de-abia atunci vom vorbi despre “mercenari”. Adica despre oameni care nu-l urmeaza din convingere, ci pentru avantaje materiale.

PS: Stiu oamenii de ce nu-i intereseaza sa afle ce “mission & vision” are compania X sau Y. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata ceva de genul asta care sa nu sune a limba de lemn si/sau sa nu fie un bla-bla aiuristic. Si nici download-abilele sau jucariile fun nu-i intereseaza. Stim sa ne gasim lucrurile amuzante si singuri, multumim frumos.”

Repet, nu e parerea mea, ci a unui cititor al acestui blog, care lucreaza la infopromotii.ro, un director de promotii (cred ca primul si cel mai mare, insa nu am cifrele la indemana). Revin cu propriul comentariu.

Am fost intr-un an in timpul facultatii la festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Ca tot studentul incercand sa fac economie la orice pentru a maximiza bugetul de bere. Una din economiile importante putea fi biletul de tren, pe care, neavand carnetul de student vizat la zi, l-am luat pe carnetul de elev al unui amic.

Nici o problema la dus. Am pus deoparte banii pentru jumatatea de bilet de intoarcere, si am chefuit de restul in toate cele trei zile de festival. La intoarcere, am auzit ca sunt controalele traditionale pentru publicul festivalul asa ca am incercat sa fac pe bolnavul. N-a mers, si mi s-a reprosat ca am barba cam mare pentru clasa a X-a. Singurul mod in care puteam recupera carnetul “celuilalt Ionut” era sa cobor in prima gara.

Care era Campina. Acum, cei care au ajuns vreodata in Campina imi vor da dreptate: este cea mai deprimanta gara in care-am coborat pana acum. E la distanta de oras, totul e pustiu in jur, insa si inauntru. Ghiseu, sala de asteptare, si biroul sefului de gara. Nu eram insa singur, mai era un festivalist cu mine care patise acelasi lucru. A, pardon, de fapt isi cumparase chiar biletul cu acelasi carnet

“Tot e bine”, mi-am zis. Am ciocanit, si am intrat, pregatindu-mi o mare minciuna, insa cat se poate de sincera, pentru ca alta salvare n-aveam: “Ne-au furat geanta cu banii si actele. Buletin, carnet, bilete,si mai ales, toti banii pe care-i aveam. Cum facem sa ajungem acasa?” “Pai nu i-ati spus asta controlorului?” “Ba da”, am plusat eu. “…Si?” 
“Si nu ne-a crezut,” s-a smiorcait celalalt, aducandu-si contributia la momentul artistic. “Cred ca era moldovean de-al vostru.

- Uite cum facem, mergeti cu mine pana in Ploiesti, iar acolo mergeti direct la seful de tren si-i spuneti de la inceput toata povestea, si o sa va lase sa ajungeti acasa”.

Zis si facut. Am mers cu urmatorul tren, care ne-a dus in Ploiesti, celebrul oras cu trei-patru gari, cate-or fi, si bineinteles ca eu a trebuit sa ajung dintr-una in cealalta, ceea ce mi-a mai scazut bugetul ramas, noroc ca mai aveam ceva maruntis, ca altfel poate ramaneam prin Ploiesti.

Bun, ajung in Ploiesti Nord. Sau o fi fost Sud?. Oricum, nici un tren spre Iasi in orar, insa aud intr-un tarziu ca soseste un tren de Suceava care avea si un vagon de Iasi. Merg tinta la seful de tren si ii spun poezia, repetata deja de zeci de ori. “Urca”, zice.

Urc, ma cuibaresc in vagon, si ma incalzesc. Pleaca trenul. Dupa vreo 20 de minute, intra seful de tren in vagon, se aseaza langa mine, si ma intreaba: …

Afla continuarea in bannerul afisat pewww.apropo.roprintre mesajele de Craciun ale altor utilizatori de internet. Asteapta cateva secunde si va aparea. Dupa ce o vezi, intoarce-te aici si spune-mi cum ti s-a parut.

Un studiu omnibus derulat in septembrie de Gfk Romania pe un esantion micut de  338 utilizatori de internet arata urmatoarele rezultate:

• 62% dintre utilizatorii de Internet cauta diferite informatii pe Google, urmeaza primirea sau trimiterea de e-mailuri, functie utilizata de 58% dintre respondenti, si citirea stirilor - 55%
• Stirile pe internet sunt preferate de persoanele cu varsta intre 35 si 55 de ani, 72% din acestia considera ca aceasta este una dintre cele mai importante trei activitati, fata de 54% dintre persoanele intre 25 si 35 de ani si 42% dintre tinerii sub 25 de ani.
• Conform studiului omnibus, doar 13% dintre persoanele intervievate aseaza blogurile intre cele mai importante trei activitati pe Internet, 10% jocurile pe internet si numai 6% accesarea retelelor sociale.

Dupa cum stiti, Rupert Murdoch ameninta ca va scoate site-urile News Corp din Google odata ce va trece la varianta cu plata pe multe dintre ele. Multora li se pare o eroare fatala, insa eu cred ca ne apropiem de fapt de inceputul unei noi relatii intre cele doua sectoare online, search si publishing, care isi disputa si isi impart bugetele de publicitate online.

Mai exact, motoarele de cautare s-au bazat pana acum pe indexarea gratuita a continutului in schimbul traficului la fel de gratuit generat catre site-urile indexate. In felul asta, toata lumea a vrut sa fie indexata, si-a deschis cat mai mult continutul catre indexare, si chiar a facut eforturi de optimizare pentru a fi cat mai bine indexat  (nu vorbesc aici de optimizarea pentru a ajunge mai sus in rezultatele anumitor cautari).

Si mai ales intr-o industrie in dezvoltare cum e a noastra(la dotro ma refer), in care toata lumea alearga haotic dupa trafic, nimeni nu-si pune problema ca News Corp ar putea face un pas bun, pentru ca nimeni n-a luat in calcul aspectul calitatii si a valorii efective a traficului din Google pentru anumite publicatii premium, versus pierderea potentiala a publicului care altfel ar merge pe agregatorul numit Google in loc sa vina direct pe site-urile News Corp.

Bill Tancer, CEO la Hitwise US (un sistem de analiza a traficului direct de la ISP) arata acum catva timp ca pentru WSJ, de exemplu, traficul generat de Google este foarte redus, si partial bazat pe cautari navigationale  sau de brand.

As of last week, WSJ.com’s referred and non-referred traffic from Google and Google News amounted to 15.3% and 11.0% respectively. Analyzing Google search terms driving traffic to the Journal, the top 100 terms accounted for over 21.6% of all Google search traffic to WSJ.com. Of that 21.6%, 13.4% were navigational or brand searches (e.g. “Wall Street Journal,” “WSJ,” “WSJ.com” etc…). Even if Murdoch decides to block Google, these navigational search queries will most likely remain intact.

Of the remaining 8.2%, the majority of searches were for stock quotes, and general business related searches. Most specific news related searches fill-out the long tail of search queries. While the Journal may lose traffic if it ceases to cooperate with Google the loss may be less then anticipated.

E clar, Google prin agregarea intregului internet a reusit sa atraga partea leului din online advertising. Ce se va intampla insa daca n-ar mai avea “tot internetul” la dispozitie? Eu nu cred ca isi permit sa aiba un astfel de handicap, si de aceea e posibil sa asistam la o prima schimbare de paradigma, in care cel mai mare agregator de continut din lume, Google, va ceda o parte din venituri catre publisherii pe care ii agrega, si cu al caror continut reuseste sa faca bani din reclame.

Poate nu acum, poate nu cu News Corp/Murdoch, sau chiar, poate nu Google, insa asta va fi viitorul relatiei search-publisheri.

In ultimii doi ani s-au lansat mai multe retele sociale de business locale, insa succesul lor a fost limitat. In continuare, daca vrei sa gasesti pe cineva, sunt sanse mult mai mari sa-l gasesti pe LinkedIn decat pe oricare din retelele locale. Si asta pentru ca numarul de membri pe care l-au strans cele din urma este foarte mic.

Dar ma uitam de dimineata pe sectiunea Key People de pe DailyBusiness.ro, unde vad ca sunt deja inscrisi cateva mii de persoane, marea lor majoritate chiar “key people”. Si ma gandeam ca poate sectiunea DB e prima “retea sociala de business” care se poate bate cu LinkedIn. Evident, inca nu are nici cifrele de membri, nici cele de audienta ale retelei internationale, insa e un prim inceput promitator.

Daca nu ati aflat pana acum, sustin proiectul “Tara lui Andrei” din mai multe motive:

- mi se pare cel mai amplu proiect de responsabilitate sociala derulat pana acum in Romania, si e practic o platforma de sustinere a proiectelor de responsabilitate sociala, in care ONG-urile si initiatorii de proiecte pot obtine tot sprijinul de care au nevoie: finantare, expunere, atragere de voluntari, toate prin intermediul acestei platforme, numita simbolic TaraluiAndrei.

- se potriveste cu valorile mele si cu atitudinea si actiunile mele de activism si activare sociala, chiar cred ca astfel de proiecte vor pune o baza solida pentru viitoare schimbari de atitudine a cator mai multi din cei din jurul nostru

- e un proiect online care foloseste instrumente online si mai ales de social media pentru a comunica si interactiona, si o sa incerc sa contribui cat mai mult la dezvoltarea interactiunilor intre TaraluiAndrei si utilizatorii de social media din Romania

- e un proiect mixt, care implica si PR, si comunicare online, si marketing online, si online advertising, nu e o simpla campanie de PR sau de advertising.

- in 2010 voi fi implicat in mai multe proiecte de acest gen si voi demara mai multe actiuni precum a fost #rupemcartela. Poate ne facem si un blog tematic

Insa nu de asta am inceput sa scriu acest articol. Ci pentru ca am gasit un extraordinar feedback referitor la un proiect de CSR desfasurat anul trecut de Petrom si Fundatia de Sprijin Comunitar intr-una din cele mai saraci zone din tara,  despre care va invit sa aflati mai multe din Jurnalul Tarii lui Andrei in articolul “Fii si tu Mos Craciun”, dupa care sa cititi comentariul reprezentantului FSC cu privire la impactul actiunii de Craciun, sau daca stiti deja de actiunea respectiva, cititi-l direct aici:

“… a fost prima oara cand in acest sat, situat la propriu in fundul unei vai la aproape 10 km de cel mai apropiat drum judetean, a patruns un autocar plin cu oameni si cadouri pentru copii. Dincolo de bucuria de a primi cadourile la care au visat, toata campania in sine a fost un eveniment pentru intregul sat. Acest impact a avut darul de a-i mobiliza foarte mult pe oamenii din localitate care, pana atunci, din cauza saraciei si a izolarii au cazut intr-o stare de apatie si delasare, considerandu-se uitati si ignorati de lumea intreaga. Cea mai buna dovada in acest sens este data de implicarea fara precedent a locuitorilor din sat in cel mai recent proiect implementat de Petrom in satul lor: construirea unui nou centru educational “Clubul cu Lipici”. Astfel, parintii beneficiarilor acestui centru s-au mobilizat si au participat cu mult entuziasm ca voluntari la construirea centrului. In acest fel, cu o investitie financiara relativ mica si cu mult suflet pus in acest proiect, copiii din Slobozia Noua, vor avea in aceasta iarna un nou spatiu mult mai incapator si primitor, in care sa-si faca temele, sa participe la cluburi, sa se joace cu jucarii adevarate.

Tot respectul meu pentru Petrom si pentru oamenii din Slobozia Noua, iar pentru ca in acel sat micut se intampla atatea lucruri mari, eu propun ca satul Slobozia Noua, din Comuna Stanisesti, judetul Bacau sa devina capitala Tarii lui Andrei!!! (poate in felul acesta va aparea si pe harta Romaniei!!!)”

Ne vedem diseara la concertul de lansare, cu Underworld si Gorillaz Sound System?

Pana atunci va las in compania unuia din elementele lansarii care mi-au atras atentia:

Pentru informatii utile despre Windows 7, va recomand doua articole de pe Maibun.ro: 7 scurtaturi vechi si 7 noi in Windows 7 si 7 motive pentru care Windows 7 e mai bun

Dupa cum ati vazut ieri, inca de la RoNewMedia 4.0 ma joc cu Google Insights for Search. Conform statisticilor de acolo, principalele cautari in Romania, in afara de jocuri, care era in mod traditional si cautarea dupa care ajungeau cei mai multi romani pe site-urile din Trafic.ro, sunt nume de site-uri: youtube, yahoo, hi5, libertatea.

Asadar, asa cum mai discutam si cu alte ocazii, romanii folosesc preponderent Google ca bara de adrese prescurtate, mai mult decat il folosesc pentru a cauta efectiv. Asta o fi si unul din motivele pentru care cautarile “in crestere” au impact mic pe termen mediu in Romania, cea mai mare in ultimele 90 zile fiind doar de 130%. Comparativ, cautarile din US pentru Halloween au crescut cu 2900% pentru “halloween costumes” si cu “doar” 2000% pentru “halloween”, iar in “Regatul Unit” cele mai mari cresteri din ultimele 90 zile ating 1350% si 1200%.

Avem si noi cresteri mari, insa pe termene mai scurte, astfel, in ultimele 7 zile, cautarile dupa “gripa porcina” au crescut cu 1000%, cele pt mall-ul AFI Cotroceni cu 650%, si cele despre Halloween cu 320%. Similar, in ultimele 30 de zile cresterile au fost de 1500% pentru Halloween, de 550% pentru Dansez pentru tine, si 550% pentru superbingo metropolis (cumulat).

Alti termeni folositi de utilizatori pentru cele mai frecvente cautari sunt indicatori pentru activitati online care stiam ca sunt importante: filme, dictionar, vremea, mail.
Apar si doua aberatii in top: you, care cred ca e prescurtarea de la youtube, e posibil ca unii sa fi descoperit “scurtatura” asta, si Google, care chiar mi se pare ciudat, nu imi inchipui cine ar cauta “google” pe Google:)

Ma ingrozeste pesimismul din jur, am devenit o natiune de pesimisti, care nu mai trag speranta sa mearga lucrurile in tara asta, ii apreciaza doar pe cei care emigreaza,si refuza sa se mai implice in orice, din tot felul de dezamagiri diverse care s-au tot adunat de-a lungul timpului…ce-ar fi sa ne sinucidem in masa daca tot suntem asa de neajutorati? Cine incepe?

Este motivul pentru care nu ne mai place nici un serviciu sau produs, nici o companie, pentru ca mai mult ca sigur le-am gasit tuturor un defect sau o greseala de-a lungul experientei cu ele, sau sigur am auzit cate ceva “de rau” despre fiecare. Le folosim in continuare, insa urlam in gura mare ca sunt de rahat, fara sa ne punem problema daca ne aude cine trebuie, adica persoane care ar putea rezolva direct orice problema am avea cu ele, important e ca ne vaicarim in public, si ne alimentam cu adrenalina momentului. Am merita sa nu mai folosim nimic, sa traim autarhic precum neanderthalienii, sa ne vanam propriile pranzuri si sa ne cultivam singuri cina. 


Pesimismul e un virus mult mai periculos decat orice gripa, pentru ca desi pentru gripa exista vaccinuri si tratamente, pesimismul e deocamdata fara leac, e o boala sociala. Si cred ca ar merita o campanie care sa lupte cu acest curent de pesimism care se propaga mai repede si mai bine decat au putut aviara si porcina la un loc.

Pesimismul genereaza inactivitate, lipsa de implicare, si astea vin la pachet cu vaicareala. Pentru ca nu ai altceva de facut atunci cand te excluzi singur din orice, decat sa stai pe margine si sa te vaicaresti. vaaaai, aia nu merge. Apoi, mai tragic: Vaaaaai, asta n-o sa mearga niciodataaaaa, ce ma faaaac? Ce ne faceeeem? Suntem pierduuuuti! Ce vrei tu sa faci? Sa schimbi ceva? neeeeeaaaah. Nici o sansaaaaa! Asculta-ma pe mine, suntem pierduuuuuti!

Din experienta mea personala, daca vrei sa schimbi ceva, in loc sa pierzi timp si energie vaicarindu-te, iti sufleci manecile si te apuci tu sa impingi tramvaiul inspre schimbarea de macaz pe care ti-o doresti. Sansele cele mai mari sunt ca sa NU reusesti. Sau cel putin nu din prima. Insa macar dai un exemplu altora, si fie ti se alatura altii, fie te vede cineva , vede ce-ai gresit, si dupa ce te lasa sa obosesti, il misca el cu un singur deget. Nu s-a intamplat asta? Sterge cu buretele ce n-a mers, si ia-o de la capat.

Stiti ceva? Nici nu conteaza cine contribuie la schimbare atata timp cat e cea pe care o doresti. Pe acelasi motiv, cand e vorba de imbunatatiri legislative, nu m-ar deranja nici sa explicam unui grup din Parlament dispus sa ne asculte problemele industriei si ce am dori noi sa imbunatatim ca sa explodeze cresterea FOLOSIRII internetului in Romania, impreuna cu planuri concrete, si apoi sa se laude ei cu ideile respective, atata timp cat se vor implementa.

La fel, pe internet, in industria asta plina de orgolii, n-ar trebui sa conteze cine impinge inainte, atata timp cat sunt unii care imping. Insa orgoliul, pt cei care inca nu-l constientizeaza, inseamna “ideea asta e proasta pentru ca nu am avut-o eu”, ceea ce inseamna ca pentru fiecare orgolios, toate proiectele, site-urile, campaniile, si nu in ultimul rand, actiunile de industrie la care el, orgoliosul, nu participa, sunt, implicit, proaste.

Politicienii nu-s nicaieri in lume cea mai inteligenta specie. Nu ei misca tara inainte, ci societatea civila, prin grupuri de actiune, sectorul privat, prin reprezentantii lui, si prin asociatiile pe industrii, toate aceste forte de presiune care de fapt creeaza agenda politica intr-o tara normala.

In Romania nu se mai intampla lucruri interesante din cauza pesimismului debordant al celor doua zone care ar trebui sa impinga tara inainte: in societatea civila si in sectorul privat. Ambele sufera de boala sociala a Romaniei post-democratice: pesimismul, depresia sociala.

Dupa 20 de ani in care am asteptat marea cu sarea, ca niste copii de gradinita, timp in care politicienii au speculat naivitatea noastra si ne-au promis fix asta, iar noi am pus botul si am votat pe baza a ce au promis, asta e pretul pe care il platim. Pe de o parte, trezirea la realitate, in care nimic nu e gratis, nimic nu se intampla fara efort, si mai trist, nu am facut nimic pana acum, am pierdut timpul; pe de alta parte o ura fata de toti politicienii care nu au facut decat ceea ce fac in alte tari: au speculat asteptarile electoratului.

Nu avem o societate civila, pentru ca nu se oboseste nimeni sa se implice, avem doar cativa entuziasti rasfirati, a caror putere din pacate e proportionala doar cu cota lor din populatia totala, adica tinde spre zero.

Nu avem sector privat, avem doar o mana de companii de succes care pot face presiuni, si alta mana de companii care fac fericite afaceri cu statul pe cate niste zeci de milioane de fiecare data. Iar restul sunt prea ocupate cu supravietuirea ca sa se mai gandeasca la industria in care lucreaza, la societate, etc. Sunt prea preocupate cu strecurarea printre crapaturile legislatiei actuale ca sa se mai gandeasca si la cum ar putea imbunatati intregul sistem legislativ care le guverneaza activitatea. Pana o sa se loveasca puternic de vreo aberatie legislativa si o sa piarda multi bani pana sa poata face ceva sa repare situatia.

Avem doua alternative: fie ne vaicarim in continuare, si vom ajunge sa ne plictisim unii pe altii cu mereu aceleasi vaicareli, sau sa incercam sa facem ceva, sa sustinem actiunile care isi propun sa rezolve ceva, sau chiar sa generam altele.

Vrem o alta Romanie. Chiar asa, buna idee, bravo HappyFish!. Insa cine vreti sa ne-o dea? Trebuie s-o construim, fratilor, sa punem umarul, nu sa stam unii cocotati in capul altora si sa aratam ca, haha, uite, restul sunt in rahat pana la gat…(referinta la clasicul banc comunist)

Asadar, cautam sponsori. Vreau sa facem o campanie ampla online care sa demareze lupta cu pesimismul, si care sa coaguleze in jurul ei suficiente resurse de orice fel care sa permita continuarea luptei si dupa finalizarea campaniei sau pentru reluarea ei periodica.


Cine mi se alatura? Inscrieti-va in comentarii pentru a va anunta disponibilitatea. Cei interesati sa sponsorizeze una din cele mai ample, poate cea mai ampla campanie din 2009 sau poate chiar din 2010 sa ma anunte pe email (il gasiti in coloana din dreapta)

PS: NU are nici o legatura cu campania electorala, nu voi accepta sponsori politici.

Ieri am fost la RoNewMedia, unul din principalele evenimente cu si despre marketing online din Romania, probabil cel mai mare din cele care se concentreaza exclusiv pe online.

Google a fost vedeta evenimentului, atat in declaratii, cat si in continut (1 prezentare si 2 workshop-uri), insa mi-a placut si workshopul de affiliate marketing tinut de Matt Bailey. Cu ocazia asta am descoperit si Google Insights care mai nou permite si embed, o jucarie foarte interesanta cu care abia astept sa ma joc pe indelete.

Cateva puncte importante:

In primul rand, vorbim despre o cu totul alta piata decat cea pe care ne-o imaginam. Intrebat de mine, Matt Bailey a recunoscut ca in UK cel mai important canal folosit de afiliati este PPC, adica business-ul de afiliere este generat in principal de afiliati care cumpara cu plata la click, optimizeaza, vand la CPA, si culmea, fac profit.

Apoi, in UK deja vorbim de o piata matura, care are propriul grup de lucru dedicat in cadrul IAB UK, una din cele mai puternice organizatii IAB nationale din Europa, daca nu chiar cea mai, in care totalul pietei se situeaza undeva pe la 500 milioane de lire, o crestere de aproape 10 ori in 5 ani.

In piata asta matura, plaja de instrumente pe care le folosesc afiliatii este foarte diversificata, bannerele fiind folosite din ce in ce mai putin in favoarea altora, mult mai performante.

Exceptia zilei

Unul din workshop-uri, cel sustinut de Susan Rice-Lincoln, despre social media, a fost un dezastru total, dupa cum va puteti convinge si pe Twitter. Dupa ce a prezentat fara sa citeze sursa cateva slide-uri din prezentarile STANDOUT despre social media in Romania, am plecat din sala, ca sa nu fac scandal, desi toata lumea mi-a reprosat ca ar fi trebuit. Insa am aflat de la toti cei care au ramas ca restul prezentarii a fost slab, superficial, si ca la final doamna consultant si-a promovat propriile cursuri/servicii/etc.

Solutia la problema asta? Cred ca organizatorii unor astfel de evenimente ar trebui sa ia in calcul posibilitatea de a lucra mai atent cu speakerii la prezentari, pentru a evita astfel de situatii, nu ma refer doar la plagiatul marlanesc, ci si la cresterea calitatii informatiilor oferite.

Alta imbunatatire posibila ar putea veni din implicarea specialistilor din industria locala ca suport pentru cresterea calitatii prezentarilor si poate chiar si pentru comentarea lor la eveniment, live sau prin canale de social media. Am urmarit contul de Twitter F5_Moneyro, insa ar fi mers de minune implicarea oficiala unor specialisti din domeniu care sa comenteze online despre asta.

Alte aspecte

Am vazut pe unii ca s-au plans de organizare, mie nu mi s-a parut nimic in neregula. Am avut prize, internet, staff-ul a fost simpatic, si personal nu gasesc nimic de reprosat organizatorilor pentru gestionarea evenimentului.

Imi pare teribil de rau ca am ratat prezentarea lui Calin Rotarus despre Hi5 in Romania, dar ma enervase prea tare Susan asa ca mi-am stabilit rapid o intalnire de lucru ca sa ma calmez:) Oricum am recomandat prezentarea despre Hi5 tuturor celor cu care m-am intalnit on my way out.