Agentia Hyperactive a lansat astazi un material interesant: HyperActive Digital Factbook Romania (pe care il puteti descarca de pe www.digitalfactbook.ro), in care printre alte fapte si previziuni despre piata din Romania, prooroceste si urmatoarele plagi care ne vor astepta chiar mai devreme decat sfarsitul lumii in 2012:
“Keywords and media trends that will continue in 2011 are: social media advertising, video advertising, e-commerce, social commerce.” OK, buuun, si asta inseamna ca….. wait for it…
“Paid blogging and tweeting will slowly seize to exist. People have learned to smell the paid advertising from miles away and are not willing to listen, unless the writers have a really outstanding genuine experience to share with viewers about a brand.”
si, mai in detaliu, in paragraful urmator…
“Big blogger and Twitter hotshots will slowly lose touch and the numbers of followers will (finally!) be irrelevant because of consumer’s lack of faith towards the message they receive from specific influencers.”
Ma duc sa-mi pregatesc CV-ul, poate ma angajeaza si pe mine cineva dupa ce se inchide ultimul blog:)
Intr-o nota mai serioasa, e de apreciat ca unele agentii incearca sa faca evanghelism, felicitari Hyper pentru un prim pas, insa cred ca ar trebui separate opiniile de fapte, sentimentele personale de business, samd.
Intr-una mai vesela, stau si ma gandesc: OARE au introdus prevestirile astea special ca sa se scrie pe bloguri despre raportul asta?:))))
Si tot in nota asta vesela, tocmai mi-am dat seama ca ar fi fost suficient sa le sugerez colegilor de la HyperActive o mica reformulare:
de la “unless the writers have a really outstanding genuine experience to share with viewers about a brand.”
la
“unless the writers have a really STANDOUT genuine experience to share with viewers about a brand.” Nu?:)
De doua saptamani voiam sa pun pe blog aceste doua clipuri care explica rostul cookie-urilor. Evident, dincolo de scopul principal al cookie-urilor, si de folosirea lor pentru targetare simpla, neidentificatoare (de la simpla localizare geografica pana la targetarea in functie de diverse pagini vizitate sau alte preferinte manifestate prin navigare), exista tot felul de folosiri netrebnice, la fel cum pe internet exista in continuare o sumedenie de site-uri ilegale sau ilicite.
Insa nu despre ele vorbim acum, ci de folosirea normala, sanatoasa, a cookie-urilor, care e momentan in pericol din cauza lobby-ului facut de organizatii si activisti cu atitudini extremiste pe subiectul intimitatii online la institutiile legislative europene. A scris si Zoso despre ultima stire din zona asta.
Asadar, primul dintre cele doua clipuri explicative despre cookies arata necesitatea acestor instrumente in oferirea unei experiente online complete:
Al doilea te invita sa-ti imaginezi o lume in care s-ar intampla ceea ce extremistii mentionati mai sus incearca sa impuna in UE, un opt-in a priori pentru orice cookie.
In concluzie, cookie-urile n-au fost niciodata un instrument prost sau gresit sau rau. Scopul lor principal este sa creasca gradul de satisfactie al utilizatorilor, atat in ce priveste continutul, cat si serviciile si chiar si publicitatea. Nu e vorba de atacuri la intimitate, ci de folosirea informatiilor anonime/neidentificabile pentru a imbunatati experienta online a utilizatorilor.
Evident, pentru asta mai trebuie dusa multa munca de explicare si lamurire pe toate planurile, pentru asta trebuie definite mult mai clar regulile care trebuie respectate pentru a garanta intimitatea utilizatorilor, si pentru asta exista organizatii ca IAB Romania
Un alt plus al blogurilor ca si canal media este, ahem, entuziasmul autorului. Care amplifica valoarea unui blog, data de obicei de audienta si implicarea cititorilor.
Disney a anuntat parcul tematic Harry Potter prin intermediul celor mai pasionati 7 fani ai seriei(ajungand la un reach global de 300 de milioane de utilizatori intr-o luna). Sony-Ericsson a trimis doi bloggeri din Romania, pasionati de gadgeturi, in Africa de Sud la Campionatul Mondial de Fotbal din 2010. HP a lansat noul serviciu ePrint trimitandu-i pe aceiasi doi bloggeri (semn ca e nevoie de mai multi bloggeri pasionati de gadgeturi care sa-i ajunga din urma pe cei doi) in Atena si Istanbul, pentru a trimite de acolo, live, vederi, in timpul conferintei de presa.
Asadar: entuziasmul. Spre deosebire de jurnalistii care scriu in fiecare zi la job si ponteaza articolele de care e nevoie pentru fiecare pagina de ziar, bloggerii pasionati se informeaza, discuta, publica update-uri, se straduiesc sa scoata de fiecare data articole, fotografii si clipuri video cat mai bune, pentru ca o fac din entuziasm. Si asta se vede chiar si pe blogurile jurnalistilor, care incep sa fie mai interesante in unele privinte decat articolele lor din ziar:) Evident, pe langa asta, entuziasmul unui blogger e molipsitor, se ia mai ales pe retelele sociale in care e prezent.
Si asta e inca unul din motivele pentru care companiile apeleaza la bloggeri in activitati de marketing si comunicare.
Asadar, dragi bloggeri(ca-mi sunteti dragi, stiti doar), pe langa volumul audientei (trafic direct) si activitatea comunitatea de cititori(comentarii, sharing, preluari) mai aveti ceva de cultivat: propriul entuziasm. E o abilitate care trebuie dezvoltata, nu o problema de chef. Ca blogger, trebuie sa gasesti subiectele, stirile, produsele si campaniile care te entuziasmeaza cel mai tare. Cat mai mult din timpul tau posibil. Nu lasa plictiseala sau plafonarea sa se instaleze, ramai mereu entuziast.
Si faceti cumva sa aratati asta in fiecare articol pe care-l scrieti. Advertiserii nu cauta articole scrise cu obida, vaicareli, frustrari, sau alte lucruri pe care si mie imi vine cateodata sa le scriu, insa ma abtin. Advertiserii cauta entuziasm, cauta bloggeri care isi pot arata entuziasmul intr-o campanie, sau, chiar, daca se poate, ii cauta pe bloggerii sincer entuziasmati de produsele pe care le vand. Meditati, va rog la asta, in fiecare zi (daca vreti sa va faceti poster in camera de lucru din articolul asta, dati-mi un semn pe Twitter )
Citesc, analizez, compar, caut lămuriri (am vrut să scriu ”culeg informatii”, dar am tăiat): este iPad-ul o sansă pentru revigorarea presei mondiale în contextul multiplelor crize care îi dau târcoale (internet vs. print, căderea bugetelor de publicitate) ?
Raspunsul meu:
Ipad-ul dpdv media incearca sa fie un canal de distributie controlata, ceea ce internetul si calculatoarele actuale, prin deschiderea care le caracterizeaza, n-au reusit. Softurile sunt cumparate doar de cei mai responsabili dintre noi, la fel si filmele, si orice alt continut digitalizat.
Nici ipad-ul nu cred ca va fi infailibil la piratare, dupa cum nici iphone-ul nu e, si nici o alta platforma software/hardware care a avut suficient continut interesant cat sa atraga interesul hackerilor.
Insa, probabil, va deschide calea unei distributii digitale pe scara larga, pe ipad si pe valul de dispozitive similare care va urma. Dar tot de industria media va depinde sa isi construiasca in noul context continutul in asa fel incat sa fie atractiv pe noul canal si sa fie mai usor sa cumperi decat sa piratezi(din punctul asta de vedere Apple a avut deja un succes cu Appstore-ul, e mai usor/simplu sa apesi cumpara si sa dai 99 centi decat sa cauti si sa instalezi o aplicatie piratata).
Avem trei tipuri de canale care dezvolta activ comunitati: forumurile, blogurile, si retelele sociale (facebook, twitter).
Un aspect care mie mi-a atras atentia si care cred ca e important e faptul ca ultimele doua au adus cate un plus de legatura cu realitatea, o mai mare transparenta fata de celelalte.
Forumul e o comunitate semi-inchisa, poti participa doar dupa ce te inregistrezi si pe alocuri, unde esti acceptat. Comunici cu oameni ascunsi in spatele unui nickname, si despre care in general nu stii mai multe decat activitatea lor de pe forumul respectiv, o scurta descriere si un… AVATAR :).
A aparut blogul, canal initiat de unul sau mai multi autori, clar identificati, si pe care intr-o proportie variabila, participa la discutie si alti bloggeri, identificabili prin link-ul catre blogul propriu, unde se pot identifica sau nu, alegerea e personala. Insa unii dintre participantii la discutie mai dezvaluie si unele informatii despre ei, in afara informatiilor despre activitatea lor pe acel blog.
Si, ultimul canal aparut, retelele sociale, care au impus o transparenta maxima, gen facebook, unde de (mult mai)multe ori stii clar cine e persoana respectiva (unele retele inca lucreaza la asta, vezi Twitter -> Verified Account). Cred ca aici conversatiile au cele mai mari sanse, pentru ca aproape fiecare participant la discutie se identifica, iar atunci cand nu o face, pare ciudat (Prietenul meu Coca-cola a comentat la … sau m-a adaugat in… sau a aratat ca ii place ultimul meu articol).
Cred ca si forumurile si blogurile au ceva de invatat de la retelele sociale, din punctul asta de vedere, si ca, in final, vor evolua impreuna.
Tot yuppie-ul care s-a lecuit de TV si caruia ii vin parintii intr-o vizita mai lunga stie ca o sa aiba o mare problema: daca nu incropeste o alternativa la cutia cu imagini, parintii i se vor plictisi. Asa ca am folosit solutia de IPTV de la furnizorul de internet, si am dat drumul la Antena 1 pe laptop. Si am gasit necesara ulterior scrierea acestui pamflet care urmeaza si care include si titlul, deci e pamflet, da? daca va deranjeaza, desi nu ar trebui, pentru ca e o reactie sincera, naturala, de om neuitat la televizor cu lunile, si care a cochetat ocazional si cu televiziuni britanice si americane pe net.
Va reproduc in continuare un scurt rezumat al enormitatilor pe care le-am putut vedea cat timp am consumat un extraordinar merlucius marinat in vin, la buletinul de stiri de seara, ala serios, de orele nouasprezece:
-am nimerit pe la momentul in care o fata bisericeasca povestea ca au acoperit(au vopsit peste el, la propriu) portretul (ca sa nu zic “icoana”) lui Becali din Biserica nu pentru ca n-ar mai fi platit, ci pentru ca “a fost un experiment nereusit”. Si tocmai revazusem “There will be blood”. Acum nu compar, pacatele mele, Biserica Ortodoxa Romana cu cea de-a treia revelatie, secta din filmul de mai sus, insa mi s-a parut si asta un act de santaj si nu o fapta demna de locul si persoanele prezente.
- urmeaza momentul temut, “stirile cu batai”, fara sange de data asta, insa cu user-generated-content, surprins cu telefonul de victima nr 2, si declaratii post-bataie, in care am asteptat cu sufletul in dinti focalizarea pe ghips. Din secunda 5-6, satisfactie! ghipsul e inca alb si acopera complet bratul victimei. Apogeul grupajului asta este, bineinteles, tanarul care si-a lovit mama in cap cu un ciocan. Dar sa nu uitam, astazi a fost prima zi de scoala….
…asadar continuam cu un material neconventional-grotesc realizat de Antena 1 in prima zi de scoala: sa prezentam comparativ un copil bogat si un copil sarac cum se duc la scoala in prima zi, si sa subliniem diferentele intre cei doi COPII- cat de iresponsabili au fost parintii in cazul asta? Cum sa-ti lasi copilul sa fie prezentat in vazul intregii audiente ca “varianta saraca”? Cum sa discriminezi pe ditamai ecranul doi copii in asa hal? Nu mai aveti pic de demnitate?
Si punct culminant, ca nu se poate fara: Primarul Mazare, la o festivitate de deschidere a anului scolar, povesteste de ce NU i-a placut lui scoala. Ca asa trebuie incheiate stirile despre prima zi de scoala: cu de ce NU le-a placut parvenitilor, celor care “fac succesuri” scoala. Asta e lectia pe care trebuie sa o tina minte toti copiii stransi de parinti sa vada la televizor “cum a fost prima zi in alte parti”.
Promit ca maine ma uit si la un buletin de stiri ProTV, sa vad daca e la fel de… groaznic. Ma abtin de la alte epitete, si nu uitati, deci e pamflet, da? daca va deranjeaza, desi nu ar trebui, pentru ca e o reactie sincera, naturala, de om neuitat la televizor cu lunile, si care a cochetat ocazional si cu televiziuni britanice si americane pe net.
Si dincolo de nota de pamflet, ce alta dovada mai clara vreti pentru faptul ca massmedia este direct responsabila pentru manelizarea societatii in care traim, din toate punctele de vedere in care s-a manelizat: de ce sa punem embargo pe marlanie? E mai simplu sa o folosim si sa facem rating cu ea.
Poate, intr-un viitor ideal, internetul ar putea face diferenta.
Mai exact, omul de media din mine ar fi vrut dintotdeauna dupa cum am si scris de multe ori sa elimine confuzia unici pe saptamana vs unici pe zi adunati pe saptamana, si sa poata compara mai bine cifrele din Trafic cu cele din SATI, cu limitele ochiometrice ale acestei comparatii inexacte, insa greseala lor au fost ca au lansat-o ca afisare implicita, obligatorie, pentru toate site-urile, ceea ce le-a atras ura webmasterilor mici si mijlocii, care i-au acuzat, dupa cum era de asteptat, ca “le-au furat traficul”, “isi bat joc de munca lor”, samd.
Solutie pt Trafic.ro, din partea unui ex-manager de comunicare la netbridge: investiti putin in comunicare, nu doar in serviciul propriu-zis. Trafic.ro e un serviciu foarte complex care are nevoie de comunicare profesionista.
Introducere - pentru cine vrea sa inteleaga contextul
Principalul model de subzistenta al new media in Romania este publicitatea. Toate site-urile pe care le urmarim zi de zi au costuri imense de operare, de personal, de continut, chiar pentru procurarea stirilor pe care le dezvolta, de multimedia, pentru materialele care insotesc articolele, si chiar de productie, pentru diverse elemente interactive pe care le creeaza pentru a dinamiza continutul oferit.
Publicitatea online, chiar daca are deja 10 ani de cand a aparut pe site-urile romanesti, mai are multe de invatat, in termeni de creativitate, interactivitate, si performanta, si multi din cei care lucram in industria asta incercam sa ne aducem contributia la dezvoltarea pietei in directiile astea. Insa mai sunt multe de facut si de invatat.
Publicitatea online, la modul ideal, trebuie sa fie o experienta interesanta, care completeaza continutul editorial al unei pagini (americanii au chiar o expresie si mai placuta: “advertising compliments content”) si nu blocheaza accesul catre ea. Candva vom ajunge si acolo, macar cu o parte semnificativa a industriei.
Pana atunci, un pas major pe care l-a facut industria de publicitate online din Romania a fost sa isi creeze o asociatie, un organism de auto-reglementare, care sa stabileasca un set de reguli, numite standarde pentru publicitatea online, cunoscute si ca standarde pentru bannere, care pe langa faptul ca au eficientizat procesul de planificare a spatiilor de publicitate in campanii prin definirea unor spatii standard, au limitat si cateva din cele mai deranjante efecte pe care le putea avea un banner. Au specificat faptul ca vehiculele publicitare online nu pot avea sunetul pornit implicit (celor mai tineri le pot povesti despre cateva bannere cu impuscaturi din trecut), ca bannerele de tip overlayer (care apar peste continut) trebuie sa aiba un buton de inchidere vizibil in toate cadrele, de un anumit tip si cu anumite dimensiuni, etc.
Ce poti face pentru a reclama cu succes un banner deranjant?
Aceasta asociatie a industriei, IAB Romania, pune la dispozitia tuturor celor interesati o adresa de email, standarde la iab-romania.ro, pe care pot fi trimise capturi de ecran statice sau in format video cu eventuale bannere care nu respecta regulile deja stabilite pentru publicitate online (si pe care le gasiti pe o pagina dedicata pe site-ul IAB Romania).
Daca scrieti pe adresa asta, se intampla urmatoarele: reclamatia este oficiala, iar cineva din cadrul asociatiei oficiale a industriei(deocamdata, eu:) ) analizeaza fiecare caz in parte, stabileste daca in situatia respectiva standardele existente au fost respectate sau nu, si ofera un raspuns celui care a facut reclamatia. Este singurul mod in care puteti obtine un raspuns oficial garantat. Altfel, mai e posibil sa mai gasiti pe mine, pe email/twitter/bloguri, insa nu am timp sa raspund in toate locurile. Pe aceasta adresa aveti garantia unui raspuns.
Daca reclamatia e 1.oficiala si 2.fondata, atunci IAB Romania contacteaza partile implicate in acea situatie: publisherul, regia, agentia de media, agentia de creatie, pentru a le cere respectarea standardelor, si experienta mea de 2 ani de pana acum cu acest sistem de management al reclamatilor imi permite sa spun ca am rezolvat cu succes toate situatiile de pana acum in care a fost vorba de o incalcare a standardelor definite de industrie in cadrul IAB. Deci, functioneaza. Insa functioneaza doar pentru site-urile si agentiile membre IAB, care au fost de acord sa respecte aceste standarde, nu putem garanta ca functioneaza atunci cand partile implicate NU sunt membri IAB.
E posibil ca in cazurile in care am fost contactat prin alte mijloace, sa nu fi raspuns complet, din motivele pe care le-am expus mai sus. Insa pentru toate reclamatiile primite pe adresa de email mentionata mai sus, am oferit un raspuns prompt, si in cazul incalcarii standardelor, am rezolvat situatia.
Despite positive growth throughout Eastern Europe, IAB Romania’s Oprea warned the industry needs to work together to drive adoption in order to foster the kind of growth witnessed in Western Europe. He described a “vicious circle,” in which a relatively small share of total media spend results in modest attempts to promote the medium, keeping investment low as a result. “The Eastern Europe online industry needs to proactively hard-sell itself to agencies and advertisers. For that the industry has to gather around associations such as national IAB structures, and each company has to contribute,” he said.
Andrei Georgescu de la WhiteImage e un exemplu de excelenta in email marketing si in businessul de servicii de marketing online pe care am sa il dau exemplu ori de cate ori e nevoie.
Am mai multe motive pentru care spun asta:
1.Pentru ca e un exemplu in activitatea pe care o desfasoara: marketing prin email cu permisiune. Si pentru ca sustine prin asta curatarea industriei romanesti de internet, pentru ca toate companiile care lucreaza cu ei trimit emailuri doar celor care le solicita, si odata ce se asigura ca fac asta, pot avea si performante.
“Bannerul a murit” se intoarce in: “Blogurile vor muri”:))
)
