Am ajuns azi pe blogul mogulului Dan Voiculescu, si am lasat un comentariu despre ipad in care m-am lungit, asa ca m-am gandit sa il transform in articol pe blog.

Provocarea mogulului:

Citesc, analizez, compar, caut lămuriri (am vrut să scriu ”culeg informatii”, dar am tăiat): este iPad-ul o sansă pentru revigorarea presei mondiale în contextul multiplelor crize care îi dau târcoale (internet vs. print, căderea bugetelor de publicitate) ?

Raspunsul meu:

Ipad-ul dpdv media incearca sa fie un canal de distributie controlata, ceea ce internetul si calculatoarele actuale, prin deschiderea care le caracterizeaza, n-au reusit. Softurile sunt cumparate doar de cei mai responsabili dintre noi, la fel si filmele, si orice alt continut digitalizat.

Nici ipad-ul nu cred ca va fi infailibil la piratare, dupa cum nici iphone-ul nu e, si nici o alta platforma software/hardware care a avut suficient continut interesant cat sa atraga interesul hackerilor.

Insa, probabil, va deschide calea unei distributii digitale pe scara larga, pe ipad si pe valul de dispozitive similare care va urma. Dar tot de industria media va depinde sa isi construiasca in noul context continutul in asa fel incat sa fie atractiv pe noul canal si sa fie mai usor sa cumperi decat sa piratezi(din punctul asta de vedere Apple a avut deja un succes cu Appstore-ul, e mai usor/simplu sa apesi cumpara si sa dai 99 centi decat sa cauti si sa instalezi o aplicatie piratata).

Cine are timp si chef e liber sa adauge:)

La articolul anterior a aparut comparatia clasica forum vs blog, si am vrut sa dezvolt subiectul putin, sper sa vi se para interesanta perspectiva de mai jos.

Avem trei tipuri de canale care dezvolta activ comunitati: forumurile, blogurile, si retelele sociale (facebook, twitter).

Un aspect care mie mi-a atras atentia si care cred ca e important e faptul ca ultimele doua au adus cate un plus de legatura cu realitatea, o mai mare transparenta fata de celelalte.

Forumul e o comunitate semi-inchisa, poti participa doar dupa ce te inregistrezi si pe alocuri, unde esti acceptat. Comunici cu oameni ascunsi in spatele unui nickname, si despre care in general nu stii mai multe decat activitatea lor de pe forumul respectiv, o scurta descriere si un… AVATAR :).

A aparut blogul, canal initiat de unul sau mai multi autori, clar identificati, si pe care intr-o proportie variabila, participa la discutie si alti bloggeri, identificabili prin link-ul catre blogul propriu, unde se pot identifica sau nu, alegerea e personala. Insa unii dintre participantii la discutie mai dezvaluie si unele informatii despre ei, in afara informatiilor despre activitatea lor pe acel blog.

Si, ultimul canal aparut, retelele sociale,  care au impus o transparenta maxima, gen facebook, unde de (mult mai)multe ori stii clar cine e persoana respectiva (unele retele inca lucreaza la asta, vezi Twitter -> Verified Account). Cred ca aici conversatiile au cele mai mari sanse, pentru ca aproape fiecare participant la discutie se identifica, iar atunci cand nu o face, pare ciudat (Prietenul meu Coca-cola a comentat la … sau m-a adaugat in… sau a aratat ca ii place ultimul meu articol).

Cred ca si forumurile si blogurile au ceva de invatat de la retelele sociale, din punctul asta de vedere, si ca, in final, vor evolua impreuna.

UPDATE: va invit sa revedeti si articolul asta: Noua definitie a blogului, vara

Tot yuppie-ul care s-a lecuit de TV si caruia ii vin parintii intr-o vizita mai lunga stie ca o sa aiba o mare problema: daca nu incropeste o alternativa la cutia cu imagini, parintii i se vor plictisi. Asa ca am folosit solutia de IPTV de la furnizorul de internet, si am dat drumul la Antena 1 pe laptop. Si am gasit necesara ulterior scrierea acestui pamflet care urmeaza si care include si titlul, deci e pamflet, da? daca va deranjeaza, desi nu ar trebui, pentru ca e o reactie sincera, naturala, de om neuitat la televizor cu lunile, si care a cochetat ocazional si cu televiziuni britanice si americane pe  net.

Va reproduc in continuare un scurt rezumat al enormitatilor pe care le-am putut vedea cat timp am consumat un extraordinar merlucius marinat in vin, la buletinul de stiri de seara, ala serios, de orele nouasprezece:

-am nimerit pe la momentul in care o fata bisericeasca povestea ca au acoperit(au vopsit peste el, la propriu) portretul (ca sa nu zic “icoana”) lui Becali din Biserica nu pentru ca n-ar mai fi platit, ci pentru ca “a fost un experiment nereusit”. Si tocmai revazusem “There will be blood”. Acum nu compar, pacatele mele, Biserica Ortodoxa Romana cu cea de-a treia revelatie, secta din filmul de mai sus, insa mi s-a parut si asta un act de santaj si nu o fapta demna de locul si persoanele prezente.

- urmeaza momentul temut, “stirile cu batai”, fara sange de data asta, insa cu user-generated-content, surprins cu telefonul de victima nr 2, si declaratii post-bataie, in care am asteptat cu sufletul in dinti focalizarea pe ghips. Din secunda 5-6, satisfactie! ghipsul e inca alb si acopera complet bratul victimei. Apogeul grupajului asta este, bineinteles, tanarul care si-a lovit mama in cap cu un ciocan. Dar sa nu uitam, astazi a fost prima zi de scoala….

…asadar continuam cu un material neconventional-grotesc realizat de Antena 1 in prima zi de scoala: sa prezentam comparativ un copil bogat si un copil sarac cum se duc la scoala in prima zi, si sa subliniem diferentele intre cei doi COPII- cat de iresponsabili au fost parintii in cazul asta? Cum sa-ti lasi copilul sa fie prezentat in vazul intregii audiente ca “varianta saraca”? Cum sa discriminezi pe ditamai ecranul doi copii in asa hal? Nu mai aveti pic de demnitate?

Si punct culminant, ca nu se poate fara:  Primarul Mazare, la o festivitate de deschidere a anului scolar, povesteste de ce NU i-a placut lui scoala. Ca asa trebuie incheiate stirile despre prima zi de scoala: cu de ce NU le-a placut parvenitilor, celor care “fac succesuri” scoala. Asta e lectia pe care trebuie sa o tina minte toti copiii stransi de parinti sa vada la televizor “cum a fost prima zi in alte parti”.

Promit ca maine ma uit si la un buletin de stiri ProTV, sa vad daca e la fel de… groaznic. Ma abtin de la alte epitete, si nu uitati, deci e pamflet, da? daca va deranjeaza, desi nu ar trebui, pentru ca e o reactie sincera, naturala, de om neuitat la televizor cu lunile, si care a cochetat ocazional si cu televiziuni britanice si americane pe  net.

Si dincolo de nota de pamflet, ce alta dovada mai clara vreti pentru faptul ca massmedia este direct responsabila pentru manelizarea societatii in care traim, din toate punctele de vedere in care s-a manelizat: de ce sa punem embargo pe marlanie? E mai simplu sa o folosim si sa facem rating cu ea.

Poate, intr-un viitor ideal, internetul ar putea face diferenta.

PS: Merci Zoso pentru sugestia de ilustratie.

Decizia Trafic.ro de a afisa si unicii pe saptamana este o facilitate excelenta, insa lansata groaznic.

Mai exact, omul de media din mine ar fi vrut dintotdeauna dupa cum am si scris de multe ori sa elimine confuzia unici pe saptamana vs unici pe zi adunati pe saptamana, si sa poata compara mai bine cifrele din Trafic cu cele din SATI, cu limitele ochiometrice ale acestei comparatii inexacte, insa greseala lor au fost ca au lansat-o ca afisare implicita, obligatorie, pentru toate site-urile, ceea ce le-a atras ura webmasterilor mici si mijlocii, care i-au acuzat, dupa cum era de asteptat, ca “le-au furat traficul”, “isi bat joc de munca lor”, samd.

Solutie pt Trafic.ro, din partea unui ex-manager de comunicare la netbridge: investiti putin in comunicare, nu doar in serviciul propriu-zis. Trafic.ro e un serviciu foarte complex care are nevoie de comunicare profesionista.

Gasiti aici si parerea omului de media din Cristi Parvan, ex-manager la Zed Digital (parte din Zenith Media), si actualmente manager al Media Target Group si vice-presedinte al IAB Romania.

Introducere  - pentru cine vrea sa inteleaga contextul

Principalul model de subzistenta al new media in Romania este publicitatea. Toate site-urile pe care le urmarim zi de zi au costuri imense de operare, de personal, de continut, chiar pentru procurarea stirilor pe care le dezvolta, de multimedia, pentru materialele care insotesc articolele, si chiar de productie, pentru diverse elemente interactive pe care le creeaza pentru a dinamiza continutul oferit.

Publicitatea online, chiar daca are deja 10 ani de cand a aparut pe site-urile romanesti, mai are multe de invatat, in termeni de creativitate, interactivitate, si performanta, si multi din cei care lucram in industria asta incercam sa ne aducem contributia la dezvoltarea pietei in directiile astea. Insa mai sunt multe de facut si de invatat.

Publicitatea online, la modul ideal, trebuie sa fie o experienta interesanta, care completeaza continutul editorial al unei pagini (americanii au chiar o expresie si mai placuta: “advertising compliments content”) si nu blocheaza accesul catre ea. Candva vom ajunge si acolo, macar cu o parte semnificativa a industriei.

Pana atunci, un pas major pe care l-a facut industria de publicitate online din Romania a fost sa isi creeze o asociatie, un organism de auto-reglementare, care sa stabileasca un set de reguli, numite standarde pentru publicitatea online, cunoscute si ca standarde pentru bannere, care pe langa faptul ca au eficientizat procesul de planificare a spatiilor de publicitate in campanii prin definirea unor spatii standard, au limitat si cateva din cele mai deranjante efecte pe care le putea avea un banner. Au specificat faptul ca vehiculele publicitare online nu pot avea sunetul pornit implicit (celor mai tineri le pot povesti despre cateva bannere cu impuscaturi din trecut), ca bannerele de tip overlayer (care apar peste continut) trebuie sa aiba un buton de inchidere vizibil in toate cadrele, de un anumit tip si cu anumite dimensiuni, etc.

Ce poti face pentru a reclama  cu succes un banner deranjant?

Aceasta asociatie a industriei, IAB Romania, pune la dispozitia tuturor celor interesati o adresa de email, standarde la iab-romania.ro, pe care pot fi trimise capturi de ecran statice sau in format video cu eventuale bannere care nu respecta regulile deja stabilite pentru publicitate online (si pe care le gasiti pe o pagina dedicata pe site-ul IAB Romania).

Daca scrieti pe adresa asta, se intampla urmatoarele: reclamatia este oficiala, iar cineva din cadrul asociatiei oficiale a industriei(deocamdata, eu:) ) analizeaza fiecare caz in parte, stabileste daca in situatia respectiva standardele existente au fost respectate sau nu, si ofera un raspuns celui care a facut reclamatia. Este singurul mod in care puteti obtine un raspuns oficial garantat. Altfel, mai e posibil sa mai gasiti pe mine, pe email/twitter/bloguri, insa nu am timp sa raspund in toate locurile. Pe aceasta adresa aveti garantia unui raspuns.

Daca reclamatia e 1.oficiala si  2.fondata, atunci IAB Romania contacteaza partile implicate in acea situatie: publisherul, regia, agentia de media, agentia de creatie, pentru a le cere respectarea standardelor, si experienta mea de 2 ani de pana acum cu acest sistem de management al reclamatilor imi permite sa spun ca am rezolvat cu succes toate situatiile de pana acum in care a fost vorba de o incalcare a standardelor definite de industrie in cadrul IAB. Deci, functioneaza. Insa functioneaza doar pentru site-urile si agentiile membre IAB, care au fost de acord sa respecte aceste standarde, nu putem garanta ca functioneaza atunci cand partile implicate NU sunt membri IAB.

E posibil ca in cazurile in care am fost contactat prin alte mijloace, sa nu fi raspuns complet, din motivele pe care le-am expus mai sus. Insa pentru toate reclamatiile primite pe adresa de email mentionata mai sus, am oferit un raspuns prompt, si in cazul incalcarii standardelor, am rezolvat situatia.

Nu am scris asta ca sa ma laud, nu as fi scris acest post decat daca nu mi-as fi dat seama ca nu mai am timp sa raspund pe bloguri ori de cate ori cineva pune problema standardelor in publicitatea online.

Despite positive growth throughout Eastern Europe, IAB Romania’s Oprea warned the industry needs to work together to drive adoption in order to foster the kind of growth witnessed in Western Europe. He described a “vicious circle,” in which a relatively small share of total media spend results in modest attempts to promote the medium, keeping investment low as a result. “The Eastern Europe online industry needs to proactively hard-sell itself to agencies and advertisers. For that the industry has to gather around associations such as national IAB structures, and each company has to contribute,” he said.

Din ClickZ, intr-un articol intitulat “Eastern Europe Web Ad Market Holds Opportunity and Challenge”

Andrei Georgescu de la WhiteImage e un exemplu de excelenta in email marketing si in businessul de servicii de marketing online pe care am sa il dau exemplu ori de cate ori e nevoie.

Am mai multe motive pentru care spun asta:

1.Pentru ca e un exemplu in activitatea pe care o desfasoara: marketing prin email cu permisiune. Si pentru ca sustine prin asta curatarea industriei romanesti de internet, pentru ca toate companiile care lucreaza cu ei trimit emailuri doar celor care le solicita, si odata ce se asigura ca fac asta, pot avea si performante.

2.Pentru ca s-a implicat in activitatea IAB Romania inca din 2007, cand am realizat impreuna cu el si cu Radu Ionescu/Kinecto primul set de standarde si recomandari in email marketing pentru piata de publicitate si marketing online din Romania. Il astept sa se implice in continuare in cadrul Grupurilor de lucru IAB Romania pe care le-am anuntat saptamana asta (in care sunteti cu totii invitati sa va implicati, daca sunteti deja membri, sau sa deveniti membri pentru a va putea implica). Andrei si Radu au inteles ca trebuie sa sprijine si eforturi de industrie (ambele companii sunt membri IAB inca de la infiintare).

3. Pentru ca a castigat impreuna cu White Image, pentru al doilea an consecutiv, aurul la olimpiada de email marketing organizata de una din cele mai importante publicatii online de marketing, MarketingSherpa, anul acesta la categoria “Best Limited Series Email Newsletter for Marketing Purposes“.Aici nu e vorba doar de respectarea standardelor, la definirea carora a si contribuit, ci de obtinerea de performanta in folosirea emailului ca instrument de marketing.

4. Pentru ca sustine initiativa Lista companiilor care practica reconfirmarea abonatilor la newslettere, atat prin lucrul cu multe din companiile de acolo, cat si prin anuntarea lor aici, in aceasta lista care cred ca va face pe viitor diferenta intre email marketing responsabil si restul companiilor care fac asta de capul lor. (ps: tocmai am adaugat DailyBusiness.ro in lista, tot la anuntul lui Andrei)

Eric Schmidt, CEO la Google, s-a răstit la Twitter, poreclindu-l “emailul săracului”. Ocazie cu care am început să mă gîndesc la asemănările și diferențele dintre cele două. OK, mai mult la diferențe:)

SPAM-wise: 1-0 pentru Twitter

Pe Twitter nu poti face spam în sensul împămîntenit de email. Nu te urmăresc decît cei care s-au abonat cu mînuța lor să te urmărească (pe mine mă puteți urmări la twitter.com/clickio). Sau te pot găsi cei care caută/monitorizează anumite cuvinte cheie (si poti face spam folosindu-le aiurea, insa va exista probabil o solutie și pentru asta, în plus, o faci public, ceea ce te va descalifica si in miile de ochi care stau pe tine și abia așteaptă să te înfiereze în următoarele 140 de caractere pe care le vor scrie).

Tot în legătură cu asta: cum e cu dezabonarea? 2-0

Păi, pe email e mai vag. Cum nu știi cum ajungi să fii abonat uneori la cîte ceva, nici nu stii cum să te dezabonezi, metodele fiind una mai ciudată ca alta. Pe Twitter e simplu să te dezabonezi de la a mai primi ceva de la cineva: unfollow. Ai control complet asupra comunicării la care renunți, la fel cum ai control complet asupra comunicării la care te abonezi. Și îți dai acordul în cel mai explicit mod posibil.

Diferența între public și privat. 3-0

Mă distreaza emailurile lui Cristi care sub semnătură au precizarea: “This e-mail is [ ] bloggable [ ] ask first [ ] private”. Dovedesc o problemă clară a comunicării prin email, de a nu face diferența între public și privat. Care trebuie compensată prin astfel de metode. Pe Twitter poți vorbi în public sau poți trimite mesaje private (direct messages). Important e sa apesi butoanele care trebuie, pentru ca altfel poți încurca borcanele

O funcție interesantă a twitter-ului e că nu poți vorbi direct, în particular, decît cu cei care te urmăresc, adică atunci cînd te abonezi  nu te abonezi doar la comunicările publice ale cuiva, ci îi dai și posibilitatea de a te contacta direct, în particular, prin intermediul platformei.

Linia dintre public și privat

Nu se pune la scor, însă e o tendință importantă, zic eu: dacă emailul era un instrument preponderent personal, cu twitter comunicarea a devenit preponderent publică. Și asta obligă, la fel ca noblețea. Cred că per total și în timp, asta va influența comunicarea în bine.

Hai cu sloganul. “Emailul a murit!”. Strigă cineva? Probabil încă nu.Pînă atunci, să i-o intoarcem dlui Schmidt care în sinea lui cred că își dorește să-l cumpere: “Nu twitter e emailul săracului, ci emailul e twitterul săracului!” Așa rezultă mai sus.

Daca in mediul de business criza e o sursa continua de provocari, in massmedia e o iluzie. Iluzia ca vai, criza e un subiect care ar putea vinde, cel putin la fel de bine ca sexul. Si cel mai grav efect al acestei iluzii este tendinta generala de tabloidizare a presei de business.

Nu mai tin minte studiul care a aratat ca publicul romanesc nu da doi bani pe subiectul criza, insa tin minte ca a fost unul, si ca asta a fost rezultatul. Unii, probabil, din cauza faptului ca ultimii 20 de ani au fost o criza continua, permanenta, in toate domeniile. Adica din suprasaturatie.

De mai bine de doi ani vorbesc de un concept foarte simplu: utilitaiment. Cred ca succesul unui vehicul media, de orice fel, tine fie de utilitatea pe care o construieste, fie de divertismentul pe care il contine, fie de o combinatie inteligenta si adecvata intre cele doua. Si cred ca asta va face diferenta, si online, si offline, intre media care va supravietui si cea care nu.

Ei bine azi am vazut o initiativa care are potential in directia asta. La polul opus fata de Realitatea-Catavencu, care a facut un site dedicat cu stiri despre criza, vai, criza, sa scriem cat mai mult despre criza, poate reusim sa o amplificam, ca sa demonstram ca suntem a patra putere in stat, iMedia BMG lanseaza pe BizCity o sectiune constructiva, axata pe solutii anti-criza. Cred ca ar putea avea succes si dupa ce trece perioada de acum, pentru ca oricand vor exista crize la nivelele inferioare, si oricand vor fi nevoie de solutii la probleme.

Ramane de vazut daca sectiunea va raspunde asteptarilor.  Ii acord momentan prezumtia de utilitate, si promit sa o urmaresc.

Update: cineva imi atrage atentia ca BizCity nu mai tine de iMedia, ci de BMG. Am corectat.

Anul trecut pe unul din spatiile outdoor din parcarea Carrefour scria cu litere mari : “25 de milioane de oameni vad acest banner intr-un an”. Ei nu mai spune? Asta in conditiile in care, dupa ultimele cifre INS, populatia tarii numara vreo 21,5 milioane de romani…

Azi citesc in Wall-Street, o publicatie online mai serioasa decat altele, de obicei: “cele mai vizitate zece site-uri din peisajul online autohton au raportat in 2008 o audienta totala de aproximativ 123,5 milioane de utilizatori unici.

… portalul generalist roportal.ro, apartinand Inform Media, a reusit sa totalizeze 17.013.045 clienti unici…”

Am comentat si pe blogul lui Claudiu Vranceanu, redactor sef pe Media & Advertising la Wall-Street.ro despre riscurile de a crea confuzii si neincredere ale acestei exprimari*, insa si despre ceea ce cred eu ca e o varianta mai buna de analiza a site-urilor inscrise in SATI, adica pe tema asta:

- dincolo de bragging rights, nu conteaza cati unici a strans un site intr-un intreg an, ci mai degraba cifrele curente/lunare de audienta, cresterea acestora de-a lungul anului respectiv (ar fi fost interesant un top al celor mai mari cresteri/scaderi, absolute si/sau procentuale, in 2008, sau site-urile cu cresterea cea mai sustinuta)

- cum toata lumea vrea sa vada cote de piata, nu cred ca vizitatorii adunati si in consecinta duplicati (nu mai sunt unici) pot constitui o baza pentru asta. Insa ceea ce s-ar putea face ar fi un share of visits, pe total si pe categorii de site-uri, punctual pe fiecare luna, sau pe un an intreg(poate integrati asta in instrumentul vostru de analiza a datelor din SATI, ce zici Claudiu?)

Oricum, e de bine ca discutam cifrele astea, sper ca toata lumea sa fie la fel de deschisa sa le si inteleaga pentru a le folosi mai departe.

*Pana imi aproba Claudiu comentariul, iata-l mai jos: Am vorbit deja cu Claudiu Vranceanu, care a fost foarte deschis, si a promis ca vor corecta articolul, puteti citi deja comentariul lui la acest comentariu al meu, si aici si pe blogul lui.

(Restul…)