Ai inteles, in sfarsit, ca pentru a ajuta tara asta sa creasca si sa devina un loc mai bun e nevoie de participare sociala. In astfel de momente mi se par cutremuratoare versurile imnului national: “Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte/În care te-adânciră barbarii de tirani!/Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte/La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!”
Am petrecut inceputul lui 2012 departe de televizor si constat ca bine am facut. Am primit informatiile despre proteste prin filtrul prietenilor, colegilor si prin diverse fluxuri ale internetului.
Rezumatul meu: A venit si in Romania Anul Protestatarului. Insa, gandind la rece si fara televizor, politica si scandal, dincolo de toate discutiile generate, de atmosfera care pe unii i-a entuziasmat si pe altii i-a speriat, protestele astea au un rol dublu.
Primul este de supapa de presiune. Toata lumea e nemultumita, iar asta e o ocazie pentru a-si exprima nemultumirile. Fiecare avem nemultumirile noastre. De vreo trei ani, lumea în general nu o duce deloc roz, iar pentru multi nuanțele au început să se îndrepte tot mai mult spre negru. S-a vazut si auzit si in protestele autohtone ca fiecare avea propriul set de nemultumiri. Ori asta a fost o ocazie de a si le manifesta, de a mai scapa de presiunea lor. O defulare.
Al doilea e mult mai important. E un moment de participare. Cei care au iesit in strada au iesit de fapt din letargie si au inteles ca daca vor ca lucrurile sa se schimbe, trebuie sa faca si ei ceva. Nu au inteles si nu stiu inca exact ce, dar stiu ca trebuie sa faca si ei ceva.
Ei bine, eu numesc acel ceva o participare sociala la maximul propriilor abilitati. Eu nu am iesit in strada pentru ca, desi sunt la randul meu nemultumit, nu cred ca imi folosesc in acest mod propriile abilitati la maximum in interesul tarii. Prefer sa reflect pe tema asta si sa provoc discutii sau sa particip la altele deja deschise, pe subiecte concrete care ar putea duce la o solutie. Prefer ca atunci cand gasesc o solutie realista in care cred, sa lupt pentru ea cu toate armele pe care le am la dispozitie, cu toate abilitatile pe care mi le-am dezvoltat, cu tot ceea ce am si cu ajutorul tuturor celor care se pot implica.
Sper ca asta sa fie macar parte din deznodamantul protestelor, sper ca tot mai multi romani sa inteleaga asta si sa inceapa sa se implice in societate la maximul propriilor abilitati. Am si un exemplu, pentru ca fara un exemplu concret ar fi doar o discutie teoretica:
Alin Popescu si Avocatnet.ro propun o actiune care mi se pare esentiala: un recensamant al legislatiei romane, care sa redea coerenta, transparenta si care sa faciliteze accesul la legislatie. Astea sunt premise excelente pentru o viitoare implicare mai mare a societatii civile in procesul legislativ, lucru pe care ni-l tot dorim insa nu facem nimic pentru asta. Cititi mai jos apelul lui Alin, intrati pe Avocatnet.ro pentru a-l vedea integral, si implicati-va asa cum stiti cel mai bine: dati mesajul mai departe, puneti bannerele de sustinere, propuneti idei, vorbiti cu toti cei care ar putea adauga acest proiect pe agenda proprie.
Una din marile performante a lui 2012 ar putea fi, dupa alegeri, demararea acestui proiect cu alesii care il vor sustine.
Cu trei luni in urma scriam despre un adevar pe care astazi ne-am hotarat sa il transformam in campanie publica: recensamantul legilor.
In acesta tara sunt prea multe legi. Unele dintre ele se schimba aproape zilnic. Altele se bat cap in cap. Din tot acest haos pierdem cu totii. Hai sa ne implicam si sa cerem schimbarea acestei stari de fapt. Hai sa acordam prioritate simplificarii cadrului legislativ. Sustine proiectul nostru! Hai sa punem pe agenda viitoarelor alegeri prioritatea recensamantului legilor!
De ce am scris acest apel de implicare sociala?
pentru ca, in 2011, Codul Fiscal a fost modificat de 133 de acte normative (in total, au fost mii de modificari). Adica din doua in doua zile, aproape.(sursa)
pentru ca, in 30 decembrie 2011, au fost publicate in Monitorul Oficial sute de modificari ale Codului Fiscal, care urmau sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2012.
pentru ca, in 2011, Noul Cod Civil a intrat in vigoare fara sa existe in spatele lui Noul Cod de Procedura Civila. Ca sa nu mai vorbim despre alte legi uitate la intrarea in vigoare a Codului, desi erau necesare.
pentru ca statul nu pune inca la dispozitia cetatenilor sai, gratuit, legislatia Romaniei.
pentru ca, anul trecut, au fost publicate in Monitorul Oficial 7293 de acte normative, adica o medie de aproape 20 de acte noi in fiecare zi.
pentru ca, desi in 2011 au fost depuse in Parlament doua proiecte care vizau retragerea sintagmei “de regula” din articolul din Codul fiscal care impune publicarea in Monitorul Oficial a actelor care modifica Codul Fiscal cu 6 luni inainte de intrarea lor in vigoare, majoritatea parlamentara le-a respins.
Dupa petrecerea despre care sunt sigur ca ati citit pe bloguri, urmeaza selectia pentru Echipa Nationala PUMA de Sporturi Afterhours.
Se cauta clipuri cu abilitati deosebite, creative, care te fac sa iesi in evidenta in randul atletilor after-hours cu care iesi seara. Oricine are asa ceva sau poate sa-l filmeze pana pe 30 iunie poate participa, insa daca te gandesti sa participi ar trebui sa te grabesti, ca sa poti strange voturi si vizualizari si sa te poti califica in finala unde un juriu local format din ambasadorii PUMA: Guess Who, Cristina Chipurici (Pyuric), DJ Optick, OLiX (Partydul KissFM) si Adina Militaru (PUMA Romania) va alege cei 5 membri ai echipei nationale din 25 de finalisti.
Si acum, ca v-am zis cel mai important lucru si anume ca toata competitia de fapt abia acum a inceput, sa revenim putin la cele mai interesante lucruri ale petrecerii de joi seara.
BWB: Bowling with bloggers
1. Pachet de turism extrem: “Fii haituit de cainii vagabonzi din Bucuresti, pe bicicleta”.
Sambata am iesit cu bicicleta si m-au alergat, pe rand, trei haite de caini vagabonzi, la scurta distanta una dupa alta. Nu e prima data cand mi se intampla sa sara la mine cand sunt cu bicicleta. Cele mai delicate situatii au fost cand a trebuit sa ies dintr-o fundatura in care intrasem incercand sa scap de niste caini si cand m-au inconjurat pentru ca aveam bicicleta in mana -facusem o pana- si nu mai puteam face un pas.
Prima reactie, dupa astfel de situatii, este una violenta. Este frustrant sa fii haituit de caini pe strazile unei capitale europene. Toate grupurile internationale de suport care scriu cu lacrimi in ochi despre ‘drama’ cainilor vagabonzi din Bucuresti ar trebui sa foloseasca pachetul turistic din subtitlu. Ma pot oferi ca ghid, am deja experienta.
2. Adaposturile au esuat din lipsa de front comun
Dincolo de toata discutia politica, eutanasierea e totusi o metoda barbara. Suntem in 2011, intr-o lume moderna si avem aspiratii europene. Solutia ideala sunt adaposturile, insa aici toate asociatiile de protectie a animalelor au esuat, pentru ca nu au colaborat pentru a rezolva problema inainte ca un context politic sa aprobe metoda barbara. Nu avem nevoie de ongisti legati cu lanturi de masinile hingherilor, avem nevoie de o solutie rapida mai buna ca eutanasierea inainte ca asta se intample.
Timpul trece si, in lipsa unei solutii mai bune, adica a unui sistem de adaposturi bine pus la punct, eutanasierea da pe hartie cele mai bune cifre. De aceea, iubitorii de animale trebuie sa faca un front comun ACUM si sa gaseasca o solutie MAI BUNA ca eutanasierea.
3. Adoptia de la distanta, IN MASA
De cand am venit in Bucuresti visez sa contribui la rezolvarea problemei cainilor vagabonzi. Si in fiecare zi cand merg pe bicicleta sunt obligat sa ma gandesc la asta. Una din cele mai moderne solutii pe care am vazut-o adoptata chiar si in Romania a fost adoptia la distanta, insa doar intr-un singur loc pe care nici nu-l mai tin minte.
Despre banii publici si prioritatile pe care trebuie sa le aiba primariile e o discutie foarte lunga pe care nu avem timp sa o mai purtam. La cate probleme exista in tara si in capitala asta, unele probabil si mai mari, m-as simti vinovat sa fac presiuni pentru alocarea de fonduri spre rezolvarea acestei probleme, in defavoarea altora(de aia nu m-am bagat eu in politica!). Insa, ca un cetatean activ, sunt dispus sa platesc din buzunarul meu pentru rezolvarea ei.
As adopta de la distanta cel putin o parte din cainii pe care ii intalnesc pe traseele mele cu bicicleta. Iar daca ar exista un sistem centralizat prin care si altii sa faca asta, sunt sigur ca ar face-o. Practic, intr-o societate in care nu exista fonduri pentru rezolvarea tuturor problemelor, cei mai interesati de rezolvarea ei o pot sustine direct si trebuie sa o faca, daca vor rezultate.
Asta trebuie sa facem, toti cei care suntem deranjati de cainii vagabonzi. Iar toate asociatiile care lupta pentru drepturile animalelor trebuie sa faca front comun pentru implementarea unui astfel de sistem, in care contributii individuale de la cei mai interesati pentru rezolvarea problemei sa asigure preluarea cainilor din strada, vaccinarea lor si adapostirea lor in conditii civilizate.
Nu cred ca exista cineva care s-ar opune unui astfel de sistem. Pana acum eutanasierii s-au opus cei inca nemuscati, adaposturile sprijinite de stat au fost respinse de altii pe diferite teme ideologice despre cheltuirea banilor publici samd. Insa un sistem centralizat de adaposturi, sprijinit cu bani privati nu cred ca ar putea avea decat sustinatori. Chiar si printre vaicaritorii pasivi, carora sistemul asta le rezolva problema fara ca ei sa faca nimic.
4. Specificatii
Un sistem centralizat al tuturor adaposturilor, disponibil online, cu modul de ecommerce pentru a prelua toate comenzile de ‘ridicare’ a cainilor de pe strazi, echipe dedicate pentru amplasarea si construirea de adaposturi noi, un sistem de raspandire a ‘recunostintei’ pentru toti cei care participa si o campanie media menita sa atraga toti iubitorii de animale in actiune. Un fel de let’s do(g) it. Bineinteles, cu fundraising si in sectorul comercial si o campanie massmedia semnificativa. E o problema pe care toata lumea vrea sa o rezolve, nu e nevoie decat de un ONG sau de un grup de ONG-uri care sa inceapa muntele asta de munca din spate.
Fiecare din participantii la Webstock 2010 a venit cu propriile asteptari, care de care mai mari si mai diverse(inclusiv ale mele erau mai mari, insa nu despre eveniment ci despre public). Webstock e una din conferintele mari de la noi, impreuna cu Digital Marketing Forum si RoNewMedia, si beneficiaza de o atentie pe masura din partea industriei si a presei. Asa ca si numarul de participanti a fost mare, mult mai mare decat anult trecut.
Nu am ajuns decat la a doua parte a conferintei, in care am avut si prezentarea mea, despre cum faci campanii pe bloguri si retele sociale (asa cum am zis, as dori sa ingropam sintagma ’social media’ care nu inseamna nimic si e acum pe toate gardurile)
Inainte de prezentare, am avut ocazia sa-l ascult pe Cornel Cojocaru, Executive Director, Communications Division, BCR, un veteran al industriei de comunicare din Romania, si unul din cei mai buni speakeri din cei pe care-i stiu. Felicitari pentru inca o prezentare reusita, dle Cojocaru!
Un punct important al evenimentului mi s-au parut si prezentarile Vodafone, care a folosit Webstock, in calitate de sponsor principal, pentru a-si prezenta pe toate fetele strategia si activitatile de comunicare si marketing pe bloguri si retele sociale. In plus, cred ca tot departamentul lor specializat a fost prezent. Felicitari Vodafone!
Am fost totusi putin surprins de atmosfera din sala si de pe holuri. Multi din cei cu care am stat de vorba se plangeau de plictiseala si de lipsa de interes, insa nu intelegeau ca vina e a lor. Tineti minte articolul in care le atrageam atentia tinerilor studenti care-si injura profesorii ca e vina lor ca nu invata mai mult? La fel si aici, la Webstock. ESTE VINA CELUI INTERESAT. Este vina celui care nu pune intrebari suplimentare, care nu intreaba despre strategia, tactica, ideea, obiectivul din spatele unei actiuni, care nu arata ca vrea sa afle mai mult. E mai util sa afli ceva decat sa te dai destept:)
Iar prezentarea unui speaker e oferta pe care o pune el pe masa. Poti sa te limitezi la ea sau nu. Poti pune intrebari despre orice element din prezentare, pentru a-l intelege mai bine, sau pentru a afla si altele, sau poti chiar sa consideri ca speakerul a ratat complet subiectul si sa-i pui tu 1-2-3-cate intrebari vrei pentru a aduce discutia pe subiect sau pe ce vrei sa afli tu din subiectul seminarului/conferintei. Insa important e sa inveti ceva din asta, si tine doar de tine. Pentru cine n-a citit articolul VINA CELUI INTERESAT, il recomand inca o data.
Multe din interventiile pe care am avut ocazia sa le surprind au fost rautacioase sau deplasate, fara legatura cu activitatea DE A INVATA CEVA LA CONFERINTA ASTA, si sesiunea de intrebari parea ca un birou de nemultumiri la care fiecare om din public care se ridica sa puna intrebare incepea sa faca scandal. Trollii se stiu, nu-i mentionez, ca asta ar fi vrut:)
Cristi Manafu a incercat sa salveze de fiecare data situatia, anuntand ca nemultumirile legate de campanii sa ii fie adresate lui, personal, pe email. Felicitari, Cristi, pentru asta si pentru intregul eveniment! Nu e vina ta ca participantii sunt asa cum sunt, insa poate ar trebui sa facem si o conferinta despre “CUM SA PARTICIPI LA O CONFERINTA CA SA INVETI CU ADEVARAT CEVA UTIL”. Promit ca tin prezentare sau workshop la o astfel de conferinta:)
Nu mai considerati conferintele ca un loc in care ar trebui sa va introduca speakerii un stick USB direct intre emisfere cu lucruri de invatat/de aplicat cu care sa “faceti succes” a doua zi. E nevoie de putina munca pentru a invata ceva la o conferinta, iar daca nu esti dispus sa o faci, nu te mai plange ca n-ai invatat nimic!
- Auzi?
- E naspa-n tara asta.
- De ce?
- Ca-i plin de tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Si ce faci?
- Eh, nimic, ma plang de tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Si, se intampla ceva?
- Nimic, tot tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Da’ am auzit ca vor unii sa curete gunoaiele.
- Degeaba, nesimtitii le vor face la loc.
- Deci nu te duci sa participi?
- Nu, ma lasa rece. In schimb imi place sa spun ca ma lasa rece.
- Da’ o sa aiba si campanie cu hai la curatenie, o sa se stie in toata tara, o sa fie cam nasol sa faci pe urma gunoi, te arata lumea cu degetul.
- Nu conteaza, nesimtitii tot asa vor ramane, nu se poate decat cu forta. Amenzi! Arestari!Si-atunci sa vezi.
- Arestezi tu pe cineva?
- Nu fi prost. Ce intrebari idioate pui!
- Auzi, da’ poate dupa ce curata astia in toata tara, o sa se discute despre asta si o sa se ajunga si la amenzi.
- Degeaba, nu se face nimic in tara asta! Niste gunoaie, tarani si nesimtiti. Tot ce poti face e sa te plangi.
- Si ce facem cu astia care fac curatenie, ca ei nu se plang?
- Hai sa-i injuram, n-au altceva mai bun de facut? N-au nimic de comentat, sa ne certam putin si cu ei? L-au lasat doar pe fraierul ala de Oprea sa le apere cauza?
Nivea deruleaza de catva timp o binevenita campanie pentru frumusetea naturala. Primii care au luat cuvantul pana acum au fost Bucurenci si Cabral, si va invit sa le cititi articolele, pentru ca amandoi spun lucruri foarte adevarate despre feminitate. Cabral este practic, ca de obicei, si critica extremele, in timp ce Dragos, tot ca de obicei, mai filozof putin, continua ideea unui articol pe care l-a scris mai demult in elle, “Manifest impotriva fondului de ten”. Concluzia insa a fost comuna pentru ambii: tencuiala e tot tencuiala.
Daca ar fi dupa mine, manifestul asta ar trebui sa fie un set de principii, pe care sa-l propagam cat mai intens pe internet, care sa ajunga pe fiecae ecran care a fost vreodata vecin cu o trusa de machiaj, sa ramana aici pe internet pentru eternitate, atat pentru cei care ii suntem deja fani, fara sa-i cunoastem continutul, cat si pentru cei sau cele care au devenit dependente de machiaj inainte sa-l citeasca.
1. Daca cineva ar atinge cumva perfectiunea, ar descoperi ca e banala. Ne individualizeaza si ne fac unici doar micile noastre imperfectiuni, de care ne si indragostim. Been there, done that, girl you know it’s true (sa vedem in comentarii daca rezoneaza cineva cu acele vremuri).
2. Aspectul papusa e invechit. So 80’s. Nineteen eighties. Acum se poarta sa fii tu insuti/insati. Din cap pana-n picioare, cu eventuale mici ajustari care sa te faca sa te simti confortabil(a). Insa…
3. Nu ajunge in extrema de a deveni propriul tau Avatar. E o reteta falsa, cu care internetul, si mai nou, cateva filme, iti permit sa experimentezi poate mai mult decat ar fi nevoie. Daca te uiti in oglinda inainte de plecare si nu mai semeni decat vag cu tine cea de acum 5 minute, tocmai ai devenit.
4. Make-up is practically un-kiss-able. Pe asta nu-l dezvolt, ca e destul de evident, si nu-l traduc pentru ca-mi place cum suna. Doar as vrea sa adaug ca poate de aia sunt clovnii tristi
5. In final, poate cel mai serios sfat pe care il pot da: nu ai nevoie de machiaj, ci de incredere. Poti fi mai castigata daca iti antrenezi increderea, si elimini cauza, decat sa incerci sa o maschezi.
Am incercat sa fiu amuzant, daca nu mi-a reusit promit sa mai incerc, in speranta ca sfaturile mele vor fi mai digerabile in forma asta.
Insa astept si alte idei, si sper sa facem un manifest cat mai lung, pe masura prefetei deja scrise de Cabral si Dragos Bucurenci. Tu ce sfat, idee, sau recomandare ai scrie intr-un manifest pentru frumusetea naturala?
Mai jos, un sondaj pe tema asta care, dupa ce il completezi, iti arata cum au votat ceilalti.
Cateva comentarii care merita recitite de la articolul Tinerii de azi si profesorii lor “varza”- vina celui interesat, care pana acum a strans 21 de comentarii in total si nu mai e atat de usor de urmarit pt cei care-l vad abia acum.
Ma bucur nespus ca exista astfel de pareri printre voi, e un prim semn ca putem schimba ceva.
Dianora(http://dj-dia.blogspot.com/):”eu fiind foarte interesată de ceea ce învăt am avut mereu parte de ajutor sau de sprijin dacă am avut nevoie şi dacă l-am cerut”
si
“mă enervează la culme mulţi din colegii mei care în loc să se agite, stau şi freacă menta. Sunt genul de oameni veniţi până la facultate în plimbare.”
Dana M: “Noi ar trebui sa incepem sa invatam, sa incetam sa mai copiem, sa muncim acasa, ei ar trebui sa inceapa sa predea cu pasiune, sa se gandeasca ce avem noi nevoie sa auzim ca sa ii patrundem cursul, sa dea subiecte muncite acasa, nu titluri.”
Ligia(http://twitter.com/kidha): <<Cum e si normal, profii pleaca din start cu un set de asteptari de la studenti privind interesul lor fata de materie si fata de suiectul facultate in sine, iar setul asta de asteptari e format dupa cateva generatii bune trecute prin fata ochilor.
Si da, din punctul asta de vedere nu e corect sa dai vina pe prof ca se adreseaza studentului mediu, ci sa te duci, ca student, la prof sa te ajute, presupunand ca mediocritatea nu te reprezinta si vrei mai mult.
Pe de alta parte sunt si profi (de obicei aia tinerii)care se implica serios de tot in a ridica “asteptarile medii”. Si le iese bine de tot, dar cred ca tocmai asta face un prof sa fie cu adevarat bun.>>
hoinaru (http://www.hoinaru.ro/) <<problema e ca beneficiarii nici nu-si mai pun problema in ceea ce priveste vina “eh, ce sa inveti in romania? asa e sistemul nostru romanesc”>>
Discutie pur teoretica: Daca tu ma platesti sa iti explic ceva, si nu intelegi, e raspunderea ta sa ma intrebi, sa ma pui la zid, sa ma bati la cap, si raspunderea mea sa te fac sa intelegi pana la urma. Pentru ca eu sunt direct interesat sa imi iau banii, si pentru asta trebuie sa te fac sa intelegi. Iar tu esti direct interesat sa intelegi, si de aceea trebuie ma intrebi sau macar sa imi arati clar ca n-ai inteles. Vina e a celui direct interesat.
Aplicatie practica: Intotdeauna mi-au creat o senzatie nasoala tinerii, elevi sau studenti, care-si considera profesorii “prosti”, “varza”, cu o aroganta care depaseste multe limite: a normalului, a bunului simt, samd.
Nu cred ca exista persoane care sa fie implicate intr-un sistem de invatamant si de la care sa nu ai ceva de invatat. Sigur, lectiile/cursurile or fi plictisitoare, or spune lucruri pe care le-ai mai auzit, insa nimeni nu te opreste sa spui intrebari, sa intrebi mai multe, sa afli mai multe, sa aduci discutia in punctele care te intereseaza mai mult, si sa abordezi orice profesor, personal sau in timpul cursului cu idei personale, cu paranteze la ideile prezentate, cu aplicatii practice, etc. Evident, pentru asta ar cam trebui sa te pasioneze domeniul pe care ti l-ai ales, sa citesti permanent si sa incerci sa intelegi, sa iti antrenezi mereu modestia pentru a nu trage concluzii premature, si pentru a nu-ti construi teoriii desarte.
Esti, sau ar trebui sa fii, direct interesat sa inveti ceea ce consideri ca trebuie sa inveti (care se poate suprapune in proportie variabila peste ceea ce vrea oficial sa te invete fiecare profesor si a si incaput in curs). Si pentru asta trebuie sa pui intrebari, sa iei initiativa, sa ajustezi discutiile, samd. Abia dupa ce ai facut toate astea si au esuat toate, insa nu pentru ca nu ai reusit tu sa le pui bine in practica, ai putea spune ca un profesor nu te-a ajutat deloc sa inveti ceea ce-ti doreai.Vina e a celui direct interesat. In cazul asta, vina e a celui direct interesat sa invete.
Insa nu, toata lumea vrea sa fie desteapta si specializata fara cel mai mic efort, daca un profesor nu livreaza imediat fix ceea ce trebuie, e automat “varza”, “nu e vina mea ca nu fac nimic, e vina statului ca nu ma ajuta”si uite de aia “Romania e o tara de rahat” etc etc etc, uita-te pe fereastra sau pe Google. Noua modestie e aroganta.
In agitatia alegerilor a iesit putin din atentie campania de vaccinare impotriva virusului HPV, inceputa de Ministerul Sanatatii la sfarsitul lui noiembrie, si blocata in prezent din cauza Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului, si a unei intelegeri insuficiente a intregului program. Probabil conteaza si lipsa unui guvern real, si faptul ca ministerele implicate in aceasta campanie si cel de care tine Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului sunt conduse in acest moment prin interimat.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului a trimis catre Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei o adresa pentru modificarea procedurii de vaccinare care porneste de la principii evidente insa insuficiente pentru o concluzie, si anume ca “statul are obligativitatea de a sprijini parintii si copiii în folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea copilului”, ca “raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.” si ca ,pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Pe baza acestora, ANPC concluzioneaza in adresa disponibila si in format PDF pe www.copii.ro : “Avand in vedere considerentele susmentionate, in ceea ce priveste vaccinarea minorelor in cauza, precizam ca o astfel de interventie poate fi efectuata numai cu acordul reprezentantului legal al acestora.”
E o contradictie grava in termeni: “dreptul sa refuze” invocat de ANPC inseamna opt-out, inseamna ca toti cei care refuza trebuie sa aiba posibilitatea sa-si exprime aceasta optiune. In cadrul programului de vaccinare din acest an, Ministerul Sanatatii a recomandat parintilor care decid sa nu-si vaccineze fetitele sa nu le trimita la scoala in acea zi, principiul opt-out fiind pe deplin respectat. Apoi, anul acesta a fost derulata o campanie mult mai ampla de informare in ce priveste atat virusul cat si vaccinul impotriva lui, si a avut rezultate (52% din parinti doresc sa beneficieze de programul de imunizare pentru copiii lor), ceea ce raspunde si celorlalte principii enuntate de ANPC.
Ceea ce cere ANPC in concluzie este de fapt un opt-in, inutil in conditiile in care a fost deja exprimat, cum am aratat mai sus: adresa avertizeaza ca toti cei care sunt de acord trebuie sa-si exprime optiunea in calitate de reprezentant legal, ca si cum acest lucru nu s-ar fi intamplat, avertisment care a fost interpretat la nivelul celorlalte doua ministere si al inspectoratelor judetene ca o nevoie de declaratie scrisa, desi in adresa ANPC nu este folosita expresia “in scris”. Si uite-asa ne intoarcem in timp cu un an, cand parintii au fost terorizati cu solicitarea de a-si da acordul in scris, si cand acesta a fost unul din mecanismele principale care a cauzat refuzul parintilor de a-si vaccina fetitele, pe fondul unei informari mult mai slabe ca anul asta. Si uite-asa dintr-o interpretare gresita intr-alta se genereaza blocaje care cred ca au periclitat si implementarea acestui program, nu am mai citit despre el pentru ca au fost alegerile, insa sper sa nu se fi oprit.
Stiu ca au fost alegeri, si ca ne-am gandit cu totii la altele, dar as vrea sa aflam ca pana la urma campania asta de vaccinare a fost dusa la capat, din nou, pentru copiii ai caror parinti au fost de acord cu asta, pentru ca asa cum am zis permanent, decizia este a fiecarui parinte, pentru propriul lui copil. Daca aveti informatii despre modul in care a fost derulata, as vrea sa le aud.
Si nu uitati de diferenta dintre opt-in si opt-out, vin vremuri in care va trebui sa facem cat mai clar distinctia intre cele doua, si pe internet, si in afara lui.
“A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă şi nu doar anticeauşistă. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activişti comunişti din rândurile doi şi trei să treacă în frunte şi unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale.
Aceasta Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au primit revoluţia cadou şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva în prăvălii. Acum ştiu de ce suntem nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamaţii, participanţi la evenimentele dintre16 şi 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluţia încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate intimida.”
In plus, pentru cei nascuti mai tarziu, printre care ma numar si eu: www.revolutie.ro
Rusine tuturor celor care isi aduc aminte de Revolutie doar in scopuri electorale, indiferent de culoarea politica sub care si-o insusesc, nesimtitii. Rusine celor care isi fac campanii de imagine in care pretind ca ar cere respect si apoi se complac in dezinformarea celor pentru care ar fi cerut respect in primul rand. Rusine mijloacelor de comunicare in masa care au devenit mijloace de manipulare in masa. Vreti respect? Eu vreau rusine. Sa va fie.
Poate nu stiati, insa am ajuns din nou bataia de joc a lumii. Nu dau link-uri, motivul e in titlul acestui articol si in fiecare paragraf. IMI ESTE RUSINE.
Cred ca am avea nevoie de o noua Revolutie. O astfel de rusine nu se spala cu campanii de imagine.
Participare sociala la maximul propriilor abilitati
