- Auzi?
- E naspa-n tara asta.
- De ce?
- Ca-i plin de tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Si ce faci?
- Eh, nimic, ma plang de tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Si, se intampla ceva?
- Nimic, tot tarani, nesimtiti si gunoaie.
- Da’ am auzit ca vor unii sa curete gunoaiele.
- Degeaba, nesimtitii le vor face la loc.
- Deci nu te duci sa participi?
- Nu, ma lasa rece. In schimb imi place sa spun ca ma lasa rece.
- Da’ o sa aiba si campanie cu hai la curatenie, o sa se stie in toata tara, o sa fie cam nasol sa faci pe urma gunoi, te arata lumea cu degetul.
- Nu conteaza, nesimtitii tot asa vor ramane, nu se poate decat cu forta. Amenzi! Arestari!Si-atunci sa vezi.
- Arestezi tu pe cineva?
- Nu fi prost. Ce intrebari idioate pui!
- Auzi, da’ poate dupa ce curata astia in toata tara, o sa se discute despre asta si o sa se ajunga si la amenzi.
- Degeaba, nu se face nimic in tara asta! Niste gunoaie, tarani si nesimtiti. Tot ce poti face e sa te plangi.
- Si ce facem cu astia care fac curatenie, ca ei nu se plang?
- Hai sa-i injuram, n-au altceva mai bun de facut? N-au nimic de comentat, sa ne certam putin si cu ei? L-au lasat doar pe fraierul ala de Oprea sa le apere cauza?
Nivea deruleaza de catva timp o binevenita campanie pentru frumusetea naturala. Primii care au luat cuvantul pana acum au fost Bucurenci si Cabral, si va invit sa le cititi articolele, pentru ca amandoi spun lucruri foarte adevarate despre feminitate. Cabral este practic, ca de obicei, si critica extremele, in timp ce Dragos, tot ca de obicei, mai filozof putin, continua ideea unui articol pe care l-a scris mai demult in elle, “Manifest impotriva fondului de ten”. Concluzia insa a fost comuna pentru ambii: tencuiala e tot tencuiala.
Daca ar fi dupa mine, manifestul asta ar trebui sa fie un set de principii, pe care sa-l propagam cat mai intens pe internet, care sa ajunga pe fiecae ecran care a fost vreodata vecin cu o trusa de machiaj, sa ramana aici pe internet pentru eternitate, atat pentru cei care ii suntem deja fani, fara sa-i cunoastem continutul, cat si pentru cei sau cele care au devenit dependente de machiaj inainte sa-l citeasca.
1. Daca cineva ar atinge cumva perfectiunea, ar descoperi ca e banala. Ne individualizeaza si ne fac unici doar micile noastre imperfectiuni, de care ne si indragostim. Been there, done that, girl you know it’s true (sa vedem in comentarii daca rezoneaza cineva cu acele vremuri).
2. Aspectul papusa e invechit. So 80’s. Nineteen eighties. Acum se poarta sa fii tu insuti/insati. Din cap pana-n picioare, cu eventuale mici ajustari care sa te faca sa te simti confortabil(a). Insa…
3. Nu ajunge in extrema de a deveni propriul tau Avatar. E o reteta falsa, cu care internetul, si mai nou, cateva filme, iti permit sa experimentezi poate mai mult decat ar fi nevoie. Daca te uiti in oglinda inainte de plecare si nu mai semeni decat vag cu tine cea de acum 5 minute, tocmai ai devenit.
4. Make-up is practically un-kiss-able. Pe asta nu-l dezvolt, ca e destul de evident, si nu-l traduc pentru ca-mi place cum suna. Doar as vrea sa adaug ca poate de aia sunt clovnii tristi
5. In final, poate cel mai serios sfat pe care il pot da: nu ai nevoie de machiaj, ci de incredere. Poti fi mai castigata daca iti antrenezi increderea, si elimini cauza, decat sa incerci sa o maschezi.
Am incercat sa fiu amuzant, daca nu mi-a reusit promit sa mai incerc, in speranta ca sfaturile mele vor fi mai digerabile in forma asta.
Insa astept si alte idei, si sper sa facem un manifest cat mai lung, pe masura prefetei deja scrise de Cabral si Dragos Bucurenci. Tu ce sfat, idee, sau recomandare ai scrie intr-un manifest pentru frumusetea naturala?
Mai jos, un sondaj pe tema asta care, dupa ce il completezi, iti arata cum au votat ceilalti.
Cateva comentarii care merita recitite de la articolul Tinerii de azi si profesorii lor “varza”- vina celui interesat, care pana acum a strans 21 de comentarii in total si nu mai e atat de usor de urmarit pt cei care-l vad abia acum.
Ma bucur nespus ca exista astfel de pareri printre voi, e un prim semn ca putem schimba ceva.
Dianora(http://dj-dia.blogspot.com/):”eu fiind foarte interesată de ceea ce învăt am avut mereu parte de ajutor sau de sprijin dacă am avut nevoie şi dacă l-am cerut”
si
“mă enervează la culme mulţi din colegii mei care în loc să se agite, stau şi freacă menta. Sunt genul de oameni veniţi până la facultate în plimbare.”
Dana M: “Noi ar trebui sa incepem sa invatam, sa incetam sa mai copiem, sa muncim acasa, ei ar trebui sa inceapa sa predea cu pasiune, sa se gandeasca ce avem noi nevoie sa auzim ca sa ii patrundem cursul, sa dea subiecte muncite acasa, nu titluri.”
Ligia(http://twitter.com/kidha): <<Cum e si normal, profii pleaca din start cu un set de asteptari de la studenti privind interesul lor fata de materie si fata de suiectul facultate in sine, iar setul asta de asteptari e format dupa cateva generatii bune trecute prin fata ochilor.
Si da, din punctul asta de vedere nu e corect sa dai vina pe prof ca se adreseaza studentului mediu, ci sa te duci, ca student, la prof sa te ajute, presupunand ca mediocritatea nu te reprezinta si vrei mai mult.
Pe de alta parte sunt si profi (de obicei aia tinerii)care se implica serios de tot in a ridica “asteptarile medii”. Si le iese bine de tot, dar cred ca tocmai asta face un prof sa fie cu adevarat bun.>>
hoinaru (http://www.hoinaru.ro/) <<problema e ca beneficiarii nici nu-si mai pun problema in ceea ce priveste vina “eh, ce sa inveti in romania? asa e sistemul nostru romanesc”>>
Discutie pur teoretica: Daca tu ma platesti sa iti explic ceva, si nu intelegi, e raspunderea ta sa ma intrebi, sa ma pui la zid, sa ma bati la cap, si raspunderea mea sa te fac sa intelegi pana la urma. Pentru ca eu sunt direct interesat sa imi iau banii, si pentru asta trebuie sa te fac sa intelegi. Iar tu esti direct interesat sa intelegi, si de aceea trebuie ma intrebi sau macar sa imi arati clar ca n-ai inteles. Vina e a celui direct interesat.
Aplicatie practica: Intotdeauna mi-au creat o senzatie nasoala tinerii, elevi sau studenti, care-si considera profesorii “prosti”, “varza”, cu o aroganta care depaseste multe limite: a normalului, a bunului simt, samd.
Nu cred ca exista persoane care sa fie implicate intr-un sistem de invatamant si de la care sa nu ai ceva de invatat. Sigur, lectiile/cursurile or fi plictisitoare, or spune lucruri pe care le-ai mai auzit, insa nimeni nu te opreste sa spui intrebari, sa intrebi mai multe, sa afli mai multe, sa aduci discutia in punctele care te intereseaza mai mult, si sa abordezi orice profesor, personal sau in timpul cursului cu idei personale, cu paranteze la ideile prezentate, cu aplicatii practice, etc. Evident, pentru asta ar cam trebui sa te pasioneze domeniul pe care ti l-ai ales, sa citesti permanent si sa incerci sa intelegi, sa iti antrenezi mereu modestia pentru a nu trage concluzii premature, si pentru a nu-ti construi teoriii desarte.
Esti, sau ar trebui sa fii, direct interesat sa inveti ceea ce consideri ca trebuie sa inveti (care se poate suprapune in proportie variabila peste ceea ce vrea oficial sa te invete fiecare profesor si a si incaput in curs). Si pentru asta trebuie sa pui intrebari, sa iei initiativa, sa ajustezi discutiile, samd. Abia dupa ce ai facut toate astea si au esuat toate, insa nu pentru ca nu ai reusit tu sa le pui bine in practica, ai putea spune ca un profesor nu te-a ajutat deloc sa inveti ceea ce-ti doreai.Vina e a celui direct interesat. In cazul asta, vina e a celui direct interesat sa invete.
Insa nu, toata lumea vrea sa fie desteapta si specializata fara cel mai mic efort, daca un profesor nu livreaza imediat fix ceea ce trebuie, e automat “varza”, “nu e vina mea ca nu fac nimic, e vina statului ca nu ma ajuta”si uite de aia “Romania e o tara de rahat” etc etc etc, uita-te pe fereastra sau pe Google. Noua modestie e aroganta.
In agitatia alegerilor a iesit putin din atentie campania de vaccinare impotriva virusului HPV, inceputa de Ministerul Sanatatii la sfarsitul lui noiembrie, si blocata in prezent din cauza Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului, si a unei intelegeri insuficiente a intregului program. Probabil conteaza si lipsa unui guvern real, si faptul ca ministerele implicate in aceasta campanie si cel de care tine Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului sunt conduse in acest moment prin interimat.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului a trimis catre Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei o adresa pentru modificarea procedurii de vaccinare care porneste de la principii evidente insa insuficiente pentru o concluzie, si anume ca “statul are obligativitatea de a sprijini parintii si copiii în folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea copilului”, ca “raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.” si ca ,pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Pe baza acestora, ANPC concluzioneaza in adresa disponibila si in format PDF pe www.copii.ro : “Avand in vedere considerentele susmentionate, in ceea ce priveste vaccinarea minorelor in cauza, precizam ca o astfel de interventie poate fi efectuata numai cu acordul reprezentantului legal al acestora.”
E o contradictie grava in termeni: “dreptul sa refuze” invocat de ANPC inseamna opt-out, inseamna ca toti cei care refuza trebuie sa aiba posibilitatea sa-si exprime aceasta optiune. In cadrul programului de vaccinare din acest an, Ministerul Sanatatii a recomandat parintilor care decid sa nu-si vaccineze fetitele sa nu le trimita la scoala in acea zi, principiul opt-out fiind pe deplin respectat. Apoi, anul acesta a fost derulata o campanie mult mai ampla de informare in ce priveste atat virusul cat si vaccinul impotriva lui, si a avut rezultate (52% din parinti doresc sa beneficieze de programul de imunizare pentru copiii lor), ceea ce raspunde si celorlalte principii enuntate de ANPC.
Ceea ce cere ANPC in concluzie este de fapt un opt-in, inutil in conditiile in care a fost deja exprimat, cum am aratat mai sus: adresa avertizeaza ca toti cei care sunt de acord trebuie sa-si exprime optiunea in calitate de reprezentant legal, ca si cum acest lucru nu s-ar fi intamplat, avertisment care a fost interpretat la nivelul celorlalte doua ministere si al inspectoratelor judetene ca o nevoie de declaratie scrisa, desi in adresa ANPC nu este folosita expresia “in scris”. Si uite-asa ne intoarcem in timp cu un an, cand parintii au fost terorizati cu solicitarea de a-si da acordul in scris, si cand acesta a fost unul din mecanismele principale care a cauzat refuzul parintilor de a-si vaccina fetitele, pe fondul unei informari mult mai slabe ca anul asta. Si uite-asa dintr-o interpretare gresita intr-alta se genereaza blocaje care cred ca au periclitat si implementarea acestui program, nu am mai citit despre el pentru ca au fost alegerile, insa sper sa nu se fi oprit.
Stiu ca au fost alegeri, si ca ne-am gandit cu totii la altele, dar as vrea sa aflam ca pana la urma campania asta de vaccinare a fost dusa la capat, din nou, pentru copiii ai caror parinti au fost de acord cu asta, pentru ca asa cum am zis permanent, decizia este a fiecarui parinte, pentru propriul lui copil. Daca aveti informatii despre modul in care a fost derulata, as vrea sa le aud.
Si nu uitati de diferenta dintre opt-in si opt-out, vin vremuri in care va trebui sa facem cat mai clar distinctia intre cele doua, si pe internet, si in afara lui.
“A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă şi nu doar anticeauşistă. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activişti comunişti din rândurile doi şi trei să treacă în frunte şi unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale.
Aceasta Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au primit revoluţia cadou şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi a mai apărut şi câte ceva în prăvălii. Acum ştiu de ce suntem nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamaţii, participanţi la evenimentele dintre16 şi 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluţia încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate intimida.”
In plus, pentru cei nascuti mai tarziu, printre care ma numar si eu: www.revolutie.ro
Rusine tuturor celor care isi aduc aminte de Revolutie doar in scopuri electorale, indiferent de culoarea politica sub care si-o insusesc, nesimtitii. Rusine celor care isi fac campanii de imagine in care pretind ca ar cere respect si apoi se complac in dezinformarea celor pentru care ar fi cerut respect in primul rand. Rusine mijloacelor de comunicare in masa care au devenit mijloace de manipulare in masa. Vreti respect? Eu vreau rusine. Sa va fie.
Poate nu stiati, insa am ajuns din nou bataia de joc a lumii. Nu dau link-uri, motivul e in titlul acestui articol si in fiecare paragraf. IMI ESTE RUSINE.
Cred ca am avea nevoie de o noua Revolutie. O astfel de rusine nu se spala cu campanii de imagine.
- mi se pare cel mai amplu proiect de responsabilitate sociala derulat pana acum in Romania, si e practic o platforma de sustinere a proiectelor de responsabilitate sociala, in care ONG-urile si initiatorii de proiecte pot obtine tot sprijinul de care au nevoie: finantare, expunere, atragere de voluntari, toate prin intermediul acestei platforme, numita simbolic TaraluiAndrei.
- se potriveste cu valorile mele si cu atitudinea si actiunile mele de activism si activare sociala, chiar cred ca astfel de proiecte vor pune o baza solida pentru viitoare schimbari de atitudine a cator mai multi din cei din jurul nostru
- e un proiect online care foloseste instrumente online si mai ales de social media pentru a comunica si interactiona, si o sa incerc sa contribui cat mai mult la dezvoltarea interactiunilor intre TaraluiAndrei si utilizatorii de social media din Romania
- e un proiect mixt, care implica si PR, si comunicare online, si marketing online, si online advertising, nu e o simpla campanie de PR sau de advertising.
- in 2010 voi fi implicat in mai multe proiecte de acest gen si voi demara mai multe actiuni precum a fost #rupemcartela. Poate ne facem si un blog tematic
Insa nu de asta am inceput sa scriu acest articol. Ci pentru ca am gasit un extraordinar feedback referitor la un proiect de CSR desfasurat anul trecut de Petrom si Fundatia de Sprijin Comunitar intr-una din cele mai saraci zone din tara, despre care va invit sa aflati mai multe din Jurnalul Tarii lui Andrei in articolul “Fii si tu Mos Craciun”, dupa care sa cititi comentariul reprezentantului FSC cu privire la impactul actiunii de Craciun, sau daca stiti deja de actiunea respectiva, cititi-l direct aici:
“… a fost prima oara cand in acest sat, situat la propriu in fundul unei vai la aproape 10 km de cel mai apropiat drum judetean, a patruns un autocar plin cu oameni si cadouri pentru copii. Dincolo de bucuria de a primi cadourile la care au visat, toata campania in sine a fost un eveniment pentru intregul sat. Acest impact a avut darul de a-i mobiliza foarte mult pe oamenii din localitate care, pana atunci, din cauza saraciei si a izolarii au cazut intr-o stare de apatie si delasare, considerandu-se uitati si ignorati de lumea intreaga. Cea mai buna dovada in acest sens este data de implicarea fara precedent a locuitorilor din sat in cel mai recent proiect implementat de Petrom in satul lor: construirea unui nou centru educational “Clubul cu Lipici”. Astfel, parintii beneficiarilor acestui centru s-au mobilizat si au participat cu mult entuziasm ca voluntari la construirea centrului. In acest fel, cu o investitie financiara relativ mica si cu mult suflet pus in acest proiect, copiii din Slobozia Noua, vor avea in aceasta iarna un nou spatiu mult mai incapator si primitor, in care sa-si faca temele, sa participe la cluburi, sa se joace cu jucarii adevarate.
Tot respectul meu pentru Petrom si pentru oamenii din Slobozia Noua, iar pentru ca in acel sat micut se intampla atatea lucruri mari, eu propun ca satul Slobozia Noua, din Comuna Stanisesti, judetul Bacau sa devina capitala Tarii lui Andrei!!! (poate in felul acesta va aparea si pe harta Romaniei!!!)”
E clar ca toti cei care locuim in Bucuresti am fost afectati de greva ILEGALA de la metrou, de modul in care a fost ea organizata, si de efectul devastator pe care l-a avut acest ABUZ asupra traficului din capitala. Nu au fost afectati doar cei 300.000 de utilizatori zilnici ai retelei subterane, ci peste un milion de bucuresteni al caror program a fost dat peste cap de aglomeratia maxima pe care am putut-o vedea in Bucuresti, sora cu blocajul complet.
Insa nimeni n-a ridicat un deget pentru a manifesta public aceasta nemultumire. Si asta inseamna, in spatiul public, cel care conteaza, ca fie esti de acord, fie nu-ti pasa ca esti abuzat.
Asa ca ieri am organizat un mic protest PUBLIC impotriva grevei abuzive de la metrou, pornind de la o serie de discutii despre implicare si activism social cu Simona Tache , Delia Obreja si Roxana Rugina. (multumesc mult celor trei fete care AU FACUT FIECARE MAI MULT DECAT MINE in proiectul asta de-o zi)
Desi eu nu merg des cu metroul, mi s-a parut anormal ca o astfel de greva sa blocheze un oras intreg, o “capitala europeana”, in halul in care a fost blocata in ultimele zile. Si am considerat necesar sa fac un gest public, simbolic pentru a arata asta.
Initial mi-as fi dorit sa ardem cartelele de la metrou in public, pentru un efect maxim, insa am renuntat la idee din lipsa timpului pentru obtinerea autorizatiilor si pentru a nu transforma protestul impotriva acestui abuz intr-o actiune ilegala precum s-a dovedit abuzul pe care l-a reclamat. Asa ca ne-am multumit sa le rupem, si sa imortalizam momentul pentru eternitate, ca un moment in care 30 de oameni si-au asumat public un protest, si nu s-au multumit doar sa se vaite pe internet.
Nu am vrut sa discut neaparat motivele grevei si situatia salariilor Metrorex, desi e clar ca au salarii mari, in comparatie cu salariul mediu din Romania si cu salariatii retelelor de metrou din alte tari (gasiti aici o analiza detaliata pe tema asta). Nici interesele politice ale grevei, desi sunt evidente.
Si asta pentru ca interese politice vor exista mereu, si toti vom vrea mereu salarii mai mari, si tot timpul vor fi politicieni care vor specula asta, si multi salariati vor pune din nou botul cand li se vor promite salarii mai mari. Asta nu putem schimba.
Ceea ce putem schimba este insa modul in care sunt organizate astfel de greve. Nu mi se pare normal ca Metrorex sa ne trateze ca pe niste cartofi, pe care ii transporta cand vor liderii de sindicat. Noi vrem transport atunci cand avem nevoie de el. Doar cartofii sunt nepasatori si isi asteapta cuminti in lazi urmatorul transport, cand o fi el.
O solutie ar fi fost asigurarea unui nivel minim de transport(un sfert sau o treime din capacitate), sau asigurarea transportului necesar in orele de varf, pentru a nu genera blocaje in tot orasul.
Si de aceea am protestat.Pentru ca nu ne deranjeaza gestul in sine al unor salariati de a cere mai mult(urmand ca autoritatea asupra careia se face presiune prin asta sa hotarasca daca se justifica sau nu). Nu ne intereseaza nici culoarea politica a miscarii. Tot ce ne intereseaza este ca organizarea unei astfel de greve sa fie responsabila, si sa evite ABUZURI.
Eu nu suport sa fiu ABUZAT si am sa fac astfel de actiuni de fiecare data cand sunt confruntat cu ABUZURI care ma afecteaza.
Despre protestul impotriva abuzului in filmarea efectiva a ruperii cartelelor, mai jos (via Sorin Rusi, merci Sorine!):
Rezultate ale protestului:
- in social media, pe twitter, facebook si bloguri - multe reactii, nu le-am numarat insa puteti studia hashtag-urile #rupemcartela si #ardemcartela
- offline, la actiunea de protest au venit putin peste 30 de persoane, ceea ce mi se pare suficient pentru a demonstra ceea ce aveam de demonstrat, ca “exista oameni carora le pasa, oameni care nu sunt de acord cu modul in care a fost organizata greva de la Metrorex si care isi asuma public acest dezacord”.
Le multumesc in primul rand inca o data tuturor celor prezenti aseara, apoi tuturor celor care au sustinut online initiativa (desi data viitoare va astept si offline pe cat mai multi dintre voi), precum si celor care au pus intrebari despre ea sau care si-au manifestat neincrederea fata de succesul ei, pentru ca avem nevoie mereu de persoane care sa ne provoace si sa ne motiveze sa maximizam rezultatele a tot ce facem.
Am inceput aceasta actiune inainte ca greva Metrorex sa fie declarata ilegala, si am finalizat-o dupa ce a fost declarata ilegala, cu un plus suplimentar de satisfactie ca actiunea noastra a fost cu atat mai justificata.
Si nu ne oprim aici. Sper ca #rupemcartela sa devina un simbol pentru lupta cu abuzurile in ce priveste toate serviciilor de transport in comun, din Bucuresti si din tara.
Ma ingrozeste pesimismul din jur, am devenit o natiune de pesimisti, care nu mai trag speranta sa mearga lucrurile in tara asta, ii apreciaza doar pe cei care emigreaza,si refuza sa se mai implice in orice, din tot felul de dezamagiri diverse care s-au tot adunat de-a lungul timpului…ce-ar fi sa ne sinucidem in masa daca tot suntem asa de neajutorati? Cine incepe?
Este motivul pentru care nu ne mai place nici un serviciu sau produs, nici o companie, pentru ca mai mult ca sigur le-am gasit tuturor un defect sau o greseala de-a lungul experientei cu ele, sau sigur am auzit cate ceva “de rau” despre fiecare. Le folosim in continuare, insa urlam in gura mare ca sunt de rahat, fara sa ne punem problema daca ne aude cine trebuie, adica persoane care ar putea rezolva direct orice problema am avea cu ele, important e ca ne vaicarim in public, si ne alimentam cu adrenalina momentului. Am merita sa nu mai folosim nimic, sa traim autarhic precum neanderthalienii, sa ne vanam propriile pranzuri si sa ne cultivam singuri cina.
Pesimismul e un virus mult mai periculos decat orice gripa, pentru ca desi pentru gripa exista vaccinuri si tratamente, pesimismul e deocamdata fara leac, e o boala sociala. Si cred ca ar merita o campanie care sa lupte cu acest curent de pesimism care se propaga mai repede si mai bine decat au putut aviara si porcina la un loc.
Pesimismul genereaza inactivitate, lipsa de implicare, si astea vin la pachet cu vaicareala. Pentru ca nu ai altceva de facut atunci cand te excluzi singur din orice, decat sa stai pe margine si sa te vaicaresti. vaaaai, aia nu merge. Apoi, mai tragic: Vaaaaai, asta n-o sa mearga niciodataaaaa, ce ma faaaac? Ce ne faceeeem? Suntem pierduuuuti! Ce vrei tu sa faci? Sa schimbi ceva? neeeeeaaaah. Nici o sansaaaaa! Asculta-ma pe mine, suntem pierduuuuuti!
Din experienta mea personala, daca vrei sa schimbi ceva, in loc sa pierzi timp si energie vaicarindu-te, iti sufleci manecile si te apuci tu sa impingi tramvaiul inspre schimbarea de macaz pe care ti-o doresti. Sansele cele mai mari sunt ca sa NU reusesti. Sau cel putin nu din prima. Insa macar dai un exemplu altora, si fie ti se alatura altii, fie te vede cineva , vede ce-ai gresit, si dupa ce te lasa sa obosesti, il misca el cu un singur deget. Nu s-a intamplat asta? Sterge cu buretele ce n-a mers, si ia-o de la capat.
Stiti ceva? Nici nu conteaza cine contribuie la schimbare atata timp cat e cea pe care o doresti. Pe acelasi motiv, cand e vorba de imbunatatiri legislative, nu m-ar deranja nici sa explicam unui grup din Parlament dispus sa ne asculte problemele industriei si ce am dori noi sa imbunatatim ca sa explodeze cresterea FOLOSIRII internetului in Romania, impreuna cu planuri concrete, si apoi sa se laude ei cu ideile respective, atata timp cat se vor implementa.
La fel, pe internet, in industria asta plina de orgolii, n-ar trebui sa conteze cine impinge inainte, atata timp cat sunt unii care imping. Insa orgoliul, pt cei care inca nu-l constientizeaza, inseamna “ideea asta e proasta pentru ca nu am avut-o eu”, ceea ce inseamna ca pentru fiecare orgolios, toate proiectele, site-urile, campaniile, si nu in ultimul rand, actiunile de industrie la care el, orgoliosul, nu participa, sunt, implicit, proaste.
Politicienii nu-s nicaieri in lume cea mai inteligenta specie. Nu ei misca tara inainte, ci societatea civila, prin grupuri de actiune, sectorul privat, prin reprezentantii lui, si prin asociatiile pe industrii, toate aceste forte de presiune care de fapt creeaza agenda politica intr-o tara normala.
In Romania nu se mai intampla lucruri interesante din cauza pesimismului debordant al celor doua zone care ar trebui sa impinga tara inainte: in societatea civila si in sectorul privat. Ambele sufera de boala sociala a Romaniei post-democratice: pesimismul, depresia sociala.
Dupa 20 de ani in care am asteptat marea cu sarea, ca niste copii de gradinita, timp in care politicienii au speculat naivitatea noastra si ne-au promis fix asta, iar noi am pus botul si am votat pe baza a ce au promis, asta e pretul pe care il platim. Pe de o parte, trezirea la realitate, in care nimic nu e gratis, nimic nu se intampla fara efort, si mai trist, nu am facut nimic pana acum, am pierdut timpul; pe de alta parte o ura fata de toti politicienii care nu au facut decat ceea ce fac in alte tari: au speculat asteptarile electoratului.
Nu avem o societate civila, pentru ca nu se oboseste nimeni sa se implice, avem doar cativa entuziasti rasfirati, a caror putere din pacate e proportionala doar cu cota lor din populatia totala, adica tinde spre zero.
Nu avem sector privat, avem doar o mana de companii de succes care pot face presiuni, si alta mana de companii care fac fericite afaceri cu statul pe cate niste zeci de milioane de fiecare data. Iar restul sunt prea ocupate cu supravietuirea ca sa se mai gandeasca la industria in care lucreaza, la societate, etc. Sunt prea preocupate cu strecurarea printre crapaturile legislatiei actuale ca sa se mai gandeasca si la cum ar putea imbunatati intregul sistem legislativ care le guverneaza activitatea. Pana o sa se loveasca puternic de vreo aberatie legislativa si o sa piarda multi bani pana sa poata face ceva sa repare situatia.
Avem doua alternative: fie ne vaicarim in continuare, si vom ajunge sa ne plictisim unii pe altii cu mereu aceleasi vaicareli, sau sa incercam sa facem ceva, sa sustinem actiunile care isi propun sa rezolve ceva, sau chiar sa generam altele.
Vrem o alta Romanie. Chiar asa, buna idee, bravo HappyFish!. Insa cine vreti sa ne-o dea? Trebuie s-o construim, fratilor, sa punem umarul, nu sa stam unii cocotati in capul altora si sa aratam ca, haha, uite, restul sunt in rahat pana la gat…(referinta la clasicul banc comunist)
Asadar, cautam sponsori. Vreau sa facem o campanie ampla online care sa demareze lupta cu pesimismul, si care sa coaguleze in jurul ei suficiente resurse de orice fel care sa permita continuarea luptei si dupa finalizarea campaniei sau pentru reluarea ei periodica.
Cine mi se alatura? Inscrieti-va in comentarii pentru a va anunta disponibilitatea. Cei interesati sa sponsorizeze una din cele mai ample, poate cea mai ampla campanie din 2009 sau poate chiar din 2010 sa ma anunte pe email (il gasiti in coloana din dreapta)
PS: NU are nici o legatura cu campania electorala, nu voi accepta sponsori politici.
Stiti ca m-am implicat de la inceput in lupta cu dezinformarea pe tema cancerului de col uterin si a virusului HPV care il cauzeaza. Care, culmea, a aparut odata cu vaccinul impotriva acestui virus, pornita de tot felul de grupari dubioase care numai drepturilor omului nu servesc, si amplificate de tabloidizarea din massmedia care a ajuns intai sa scrie si apoi sa verifice. Sau cel putin in cazul articolelor despre vaccinul impotriva HPV asa se intampla, de cele mai multe ori.
Am mai scris articole pe tema asta, am tinut si o prezentare dedicata, pentru ca vreau sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa contrabalansez avalansa de informatii neverificate si nefondate care circula pe internet despre acest vaccin.
Pana la urma, evident, decizia de a face vacccinul e individuala, a fiecaruia din cei care sunt pusi in fata ei, insa e pacat ca unii parinti sa ia decizia asta in urma unei dezinformari. Cel putin anul trecut asta a fost. Anul asta sper sa fie mai putini.
Si de aceea vreau sa fac un ultim pas, din nou, din categoria celor pe care ii pot face: vreau sa va raspund la toate intrebarile pe care le-ati avut pe tema asta de cand a aparut ea. Insa pentru ca a va raspunde eu personal ar fi o greseala comparabila cu stirile rescrise dintr-un ziar intr-altul, o sa cer ajutorul specialistilor.
Sambata asta va avea loc o sedinta cu peste 300 de parinti in care cativa specialisti le vor raspunde la intrebari, si as putea sa merg ca invitat si sa adresez intrebarile voastre. Asta, dupa ce, bineinteles, voi asculta intrebarile parintilor si raspunsurile specialistilor la ele.
Vreau sa cred ca in 2009 suntem mai rationali in ce priveste informarea pe astfel de subiecte, si de aceea vreau sa fiu prezent sambata la intalnirea respectiva si sa ma conving.
Asadar, astept intrebarile voastre, si pe cele ale cititorilor vostri, pentru a le adresa direct specialistilor. Si, daca v-am trezit interesul si vreti sa participati, sa ma anuntati intr-un comentariu sau pe email si vedem ce se poate face.
Rezistenta romanului la a i se face un bine
