post Fa-ti o favoare si sustine o cauza #varaasta!

July 4th, 2012

Insemnare despre: blogging,romania perfectibila,social,social media — clickio @ 10:19 am

Sa faci un bine e terapie curata (tineti minte cand am #datzapada la Municipal asta iarna?).

Mai ales daca iti exploatezi si antrenezi abilitatile in felul asta. Asa ca va provoc, in vara asta, sa va alegeti o cauza si sa o sustineti. Ajutati pe cineva. Ajutati mai multi oameni. Indiferent cine sunt. Persoane defavorizate, persoane care au nevoie de ajutor, persoane care au avut mai putin noroc decat ai avut tu, cel care citesti acum randurile astea pe un ecran de PC sau laptop pe care altii nu si-l permit, sau pe un smartphone pe care altii nici nu l-au tinut vreodata in mana.

Nu esti niciodata singurul care face asta. Exista deja ONG-uri cu experienta, renume si o intreaga serie de activitati derulate pana acum. Pe unele le poti ajuta sa obtina finantare, altele iti dau ocazia sa te implici direct, ca voluntar. Exista si voluntari sau grupuri de voluntari care actioneaza independent, si pe care ii poti descoperi pe bloguri de voluntariat sau pe retelele sociale. Sau, daca crezi ca tu poti face un proiect mai bine decat toti cei de mai devreme, fa-l si arata-ne asta. Eventual, da-mi un semn si ma implic si eu, asa cum fac in toate cauzele in care cred ca pot face ceva si merita.

In Bucuresti exista chiar un ONG, care a creat o platforma, De bunăvoie pentru București pe care poti gasi un proiect care ti se potriveste si poti aplica pentru a face voluntariat timp de 3 luni in cadrul ong-ului/proiectului care ti se pare cel mai potrivit pentru abilitatile tale.

Daca iti plac cainii, sustine ONG-urile care creeaza si administreaza adaposturi pentru ei, strangandu-i de pe strazi. Exemplu: Asociatia Robi insa sunt convins ca sunt FOARTE multe altele.

Daca iti plac copiii, sustine ONG-urile care ajuta copiii cu mai putin noroc. De exemplu, UNICEF deruleaza acum o campanie, Copiii invizibili, Un alt lucru interesant pe care l-am aflat cu ocazia asta de la ei e ca au gasit o formula pentru a atrage donatii recurente, lunare, de la cei care isi permit. Daca esti printre ei, poti afla mai multe aici. Daca nu-ti permiti, macar foloseste-ti abilitatile pentru a duce mesajul asta la urechile celor care isi permit.

Cine sunt copiii invizibili?

E vorba de copii care nu pot merge la doctor și la scoală, copii care sunt abuzați, cei care nu au acte de identitate, sunt copii care au la rândul lor copii.
În prezent, in Romania sunt peste 70.000 de copii care trăiesc în grija statului.
Locul copiilor este în familie, dar 1 din 10 copii este în pericol de a fi părăsit.

Bineinteles, sunt mult mai multe cauze si mult mai multe ONG-uri. De exemplu, despre un ONG care are o abordare diferita in problema abandonului gasiti detalii la Simona Tache, ca tot mi l-am amintit cu ocazia asta :) Iar cine vrea sa ajute un caz punctual poate sa-l contacteze pe Groparu.

Si as vrea sa fac o lista de bloggeri care s-au implicat pana acum in cauze, sa ii dam ca exemplu pentru toti ceilalti, asa ca va rog sa-mi completati amintirile si mini-cercetarea in comentarii.

Daca aveti si sugestii de alte ONG-uri care merita mai multa expunere, va astept tot in comentarii.



post Nevoia de exemple pozitive(capitolul 4 din manualul de folosire al Romaniei)

September 28th, 2010

Insemnare despre: social — clickio @ 1:49 pm

Acum si in viitorul previzibil tara asta are nevoie mai mult de exemple pozitive decat de orice altceva. Adica de oameni care tac, fac, si, explicit sau poate mai mult implicit, le dau un exemplu celorlalti despre corectitudine, responsabilitate, incredere, optimism, si alte caracteristici sanatoase, facandu-si treaba in domeniul in care sunt priceputi, invatand permanent si aratandu-le tuturor ca merita sa inveti, merita sa te perfectionezi, sa te specializezi, si, nu in ultimul rand, sa devii o persoana mai buna.

Avem nevoie de cat mai multi din acestia, pentru ca numarul lor, sau al nostru, daca vreti, poate creste semnificativ doar printr-o putere a cat mai multor exemple.

Uneori efectul indirect al exemplului poate fi mai necesar decat efectul direct al actiunii, cum e acum in Romania. Am strans gunoaie pe 25 septembrie la Let’s do it,  incerc sa fiu corect cu ceilalti,  incerc sa sustin exemplele pozitive pe care le dau altii. Nu o fac doar pentru a da un exemplu, evident, insa sunt constient ca efectul asta exista si incerc sa-l maximizez.

E criza. Criza de exemple pozitive. Criza de idei pozitive. Avem in schimb criticangii de profesie, lenesi cu diploma, care sunt in majoritate peste tot, in orice mediu si domeniu. Care se trezesc, de exemplu, la 2 zile dupa actiunea nationala de curatenie sa intrebe de ce n-au ajuns voluntarii aia si pe strada lor sa curete:)

Daca ne impotmolim in smoala carcotelilor lor, nu ajungem nicaieri, nu putem decat sa ne afundam mai mult pana ajungem sa le crestem randurile. E foarte periculos virusul asta, care se manifesta prin a critica implicit tot ce misca in jurul tau, cateodata il simt si eu cum ma incearca. E o specie mult mai radicala a virusului lehamitei, de care vorbea Andrei Plesu in articolul pe care vi l-am recomandat ieri.

Avem nevoie de cat mai multe exemple pozitive, pe de o parte avem nevoie sa le aducem in discutie pe cele care exista, si pe de alta parte, sa dam si noi, la randul nostru, un exemplu. Macar unul pe zi, macar unul pe saptamana daca nu se poate mai mult. Insa toata lumea ar fi mult mai castigata daca noi, cei care avem o voce, ne-am asuma sa mai dam exemple pozitive, din cand in cand (cine altcineva s-o faca? presa? politicienii?)

Si ma gandesc ca manualul asta de folosire al Romaniei ar trebui sa ia o forma mai serioasa. Cine mai vrea sa-l scrie?

post Vom sta de vorba despre Twitter cu Malcolm Gladwell

September 28th, 2010

Insemnare despre: blogvertising,comunicare,evenimente,internet,social,social media — clickio @ 8:41 am

Pentru cine nu stie cine e Malcolm Gladwell, RU-SI-NI-CA! si fuga pe Wikipedia.

Pentru cei care stiu cine e, wink ;) si un anunt important: MG va discuta live despre Twitter, maine, 29 septembrie, pe site-ul The New Yorker, la ora 22, ora Bucurestiului (multumesc celor care m-au ajutat pe Twitter, eu uitasem ca timeanddate.com are si functie de convertit o ora intr-alta de pe alt fus orar), pe baza articolului pe care l-a scris ieri despre asta.

Cred ca va fi o discutie de urmarit, si mai mult, e una la care puteti participa, asa ca va invit sa cititi articolul lui MG, sa va aduceti aminte despre teoriile din cartile lui, si sa participati la discutia de maine seara. Ne vedem citim acolo :)

Puteti vizita de pe acum pagina din The New Yorker unde va avea loc discutia ca sa va convingeti si ca sa va setati un reminder.

Asadar, Small change. Why the revolution will not be tweeted – by Malcolm Gladwell.

post Vreau o tara…(despre problemele Romaniei mele)

July 21st, 2010

Insemnare despre: social — clickio @ 8:12 am

Problemele Romaniei mele sau ce tara as vrea eu

1. Falsa democratie reprezentativa

Inainte sa plec in concediu m-a intristat ca in 2010, la 20 de ani de la momentul de soc “t zero” pe care l-am pierdut (cititi The Shock Doctrine de Naomi Klein daca n-ati facut-o pana acum ca sa vedeti ce moment excelent am pierdut cu revolutia asta), ne batem joc de democratia reprezentativa. Mai exact, noi alegem prin vot liber un parlament, un presedinte, din care rezulta un guvern, si soarta tarii este decisa de 5 persoane din cele 9 ale Curtii Constitutionale.

Vreau o tara in care sa existe cu adevarat democratie reprezentativa si institutii de stat cu puteri separate. Vreau o tara cu un guvern care sa poata lua decizii, un parlament care sa grabeasca modernizarea in loc sa o intarzie. O tara in care sa nu existe posibilitatea ca doua institutii de stat sa isi piarda timpul si rostul pentru ca o a treia isi protejeaza pe fata propriile interese(citeste: pensii), iar 5 oameni din cei 9 ai  institutiei de stat care a capatat astfel de puteri totalitare decid sa schimbe modul in care tara va trece prin criza. Pentru ca ei 5 pot. Vreau o tara in care asa ceva nu se poate.

2. Dezechilibru intre cei care platesc si cei care cheltuie

Vreau o tara care macar sa tinda catre un echilibru intre cei care contribuie la buget si cei care il cheltuie, nu una in care cei care contribuie sunt magarul de povara care trebuie sa eficientizeze permanent ca sa nu cedeze, in timp ce ceilalti nu stiu decat sa ceara si sa primeasca, iar guvernele nu stiu decat sa negocieze “cat va mai dam”.

Nu sunt deloc impotriva contributiei sociale pentru categoriile asistate, nu sunt impotriva bugetarilor, insa avem o tara dezechilibrata si asta e si una din cauzele adancirii crizei. Vreau o tara care sa-si recunoasca problema asta si sa incerce sa o rezolve. Asta in Romania anilor 2010 inseamna asumarea unui suicid politic. Da, vreau o miscare de dreapta care sa riste sa piarda alegerile prin miscari deloc populare pe termen scurt dar care sa deteremine crestere pe termen lung. Crestere,auzi ce injuratura. Crestem taxele si impozitele!


3.Suntem cu totii niste iresponsabili

Si vreau o tara cu oameni mai responsabili. Lipsa responsabilitatii reale este imperfectiunea democratiei reprezentative. Sigur, intr-un sistem perfect, responsabilitatea asta se taxeaza la alegeri, insa nu si in tara asta.

Vreau o tara in care  chiar si profesorilor sa le fie rusine ca au indraznit sa ameninte cu inghetarea BAC-ului,  inventand in felul asta un stress inutil pentru generatia nevoita sa-l dea anul asta. Si vreau o tara in cei care nu sunt de acord cu modul in care actioneaza sindicatele sa aiba curajul sa plece din ele si sa-si faca altele.

Vreau o tara in care lupta dintre putere si opozitie sa aiba macar un minim fond, sa nu fie doar de forma, si aici vorbim din nou de responsabilitate. Vreau o opozitie puternica, pregatita in orice moment sa ia puterea, si care sa aiba un aport constructiv la diminuarea efectelor crizei, nu la adancirea ei. Vreau o tara in care politica sa nu insemne ca unii se prefac a conduce iar ceilalti ca incearca sa le zadarniceasca eforturile.

Vreau o tara in care toti cei care contribuie la performanta aparatului de stat sa fie cat mai bogati, nu pentru ca-si atribuie contracte nepotiste si isi inghesuie comisioane, ci pentru ca aduc bani la stat, pentru ca cresc semnificativ bugetul prin mijloace sustenabile, si sunt rasplatiti pe cale oficiala pentru asta.

4. Hotia ca obligatie

Citeam excelentul articol scris de Vlad Petreanu (Ne-ati taxat destul) si dezbaterea in jurul lui. Problema taxelor nu e doar de volum, ci si de strategie, sistemul fiscal roman e construit pe constrangere, nu pe incurajare, ce conteaza ca se inchid firme zilnic, ca acum pe langa activitatea comerciala trebuie sa-ti faci tot felul de strategii fiscale, ceea ce evident ca iti ocupa din timpul pe care altfel l-ai putea folosi producand mai multa valoare taxabila.

Bine spus, statul roman largeste cu nesimtire felia, ignorand placinta. Furtul nu mai e o simpla optiune, ci din momentul in care concurenta deja il aplica, devine o obligatie, altfel cum sa rezisti in piata cand pe langa concurenti mai ai ca dusman si statul, care, prin faptul ca ii permite altuia sa scurtcircuiteze impozitele pe care tu le platesti ca boul, iti scade tie competitivitatea?

Tulburator urmatorul comentariu de la acelasi articol pe blogul lui Vlad:

“Pana acum, am incercat tot ce-am putut, ca sa fiu in legalitate. De acum, am convenit cu cei care ma platesc ca singurul mod in care sa ne ramana si noua niste bani din munca prestata este sa facem totul la negru.

Americanii au in spate un trecut care le permite sa spere: dar daca ai tinut 20 de regimuri de slabit si de fiecare data ai esuat (din vina ta, desigur, dar tot esec este), nu te mai apuci, tata, de niciun regim…”

5. Criza de management – in asta trebuie sa ne scolim cu totii

Criza in Romania e una de management, care lipseste de peste tot, inclusiv in institutiile statului, si de aceea nu stiu nici daca o miscare pornita dinspre clasa asta asuprita a celor care produc valoare taxabila. Pentru ca noi avem doar libertatea de a ne asocia, nu si experienta, intelegerea si deschiderea de a face asta.

Da, vreau o tara in care sa fie posibil ca grupul asuprit al celor care produc valoare taxabila sa se constituie si sa schimbe ceva. Ar fi un prim semn ca toate cele de mai sus mai au o sansa sa se intample.

Vreau o tara. Voi?

Alte reactii la articolul lui Vlad Petreanu(dati-mi link-uri pe masura ce scrieti pe tema asta, si va rog sa o faceti in numar cat mai mare):

1. Blogdebucurestean.roPetreanu indeamna la nesupunere

2. Arhiblog.roVreau o viata pentru copilul meu

3. Toane.ro- Pentru cei ce s-au hotarat sa ramana aici

4. Henrich.ro- Bloggeri in politica, analisti politici ori activisti

5. Blogdeteo.wordpress.com - E posibil un Tea Party romanesc?

6. Alex Sache -Asocierea e solutia

post Vrem trotuarele inapoi!

June 15th, 2010

Insemnare despre: social — clickio @ 10:36 am

Din toti locuitorii planetei, ai tarii, si ai fiecarui oras in care locuim, ne putem imparti si suprapune in functie de mijloacele de deplasare pe care le folosim: cativa suntem biciclisti, cativa soferi,  unii dintre noi si una si alta, dar cu totii suntem si pietoni, fie zilnic, fie ocazional. Si daca fiecare din categoriile specializate are deja luptatorii ei, pentru pietoni si trotuarele lor inca nu lupta nimeni, desi asta ne afecteaza pe toti. Si pe cei care mergem zilnic pe jos, si pe cei care mergem ocazional, si chiar si pe cei care nu calca niciodata pe trotuar, pentru ca tot vor fi afectati de catre cei care mergeau inainte pe trotuare care acum nu mai exista si sunt obligati sa mearga pe strada.

E un cerc vicios, mai multa strada presupune mai putin trotuar, si asta nu poate duce decat la mai mult mers cu masina, in detrimentul mersului sanatos pe jos. Si de aceea cred ca trotuarele ar trebui sa fie prioritare in mentinerea si dezvoltarea infrastructurii locale.

In loc sa aderam la tendinta moderna de a stimula traficul pietonal ai nostri se chinuie sa-l sugrume. Masinile parcheaza pe ele nederanjate decat ocazional de cate un sticker bikewalk lipit de biciclistii radicali. Pistele noastre de biciclete tot pe trotuar au ajuns desi nu ne-a intrebat nimeni cum ar fi mai bine sau cum ar vrea biciclistii (eu prefer asfaltul unor piste incomode insa conform codului rutier in zonele cu piste pe trotuar nu ai voie pe strada.)

Ultima nesimtire, cea la care voiam sa ajung, e extinderea unor baruri terase si pizzerii peste trotuar in locuri in care aproape nu mai ai loc sa treci. nu dau nume, din respect fata de subordonatii nevinovati ai localurilor respective, insa cine merge de la universitate la unirii o repereaza rapid pe cea mai recenta pizzerie care a ocupat trei sferturi din trotuar.

N-are rost sa ma arunc in declaratii cum ca si-au pierdut in client, sau ca le voi spune despre asta tuturor. Ceea ce am sa fac totusi va fi sa le scriu o scrisoare in care sa-mi exprim nemultumirea. Si poate or sa le scrie si altii, si altii, in asteptarea unei “actiuni organizate de cerere a trotuarelor inapoi”.

Vrem trotuarele inapoi sau nu?


mulu